Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 372/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 372/2008
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea ENEL B, succesoarea Energie împotriva Sentinței comerciale nr. 183/F din 26 februarie 2008 pronunțată de judecător sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr- (nr. în format vechi 10542/2004).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului Activ Expert reprezentată prin practician în ență, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 183/26 februarie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ, întemeindu-se pe dispozițiile art. 3 pct.16 și art. 76 din Legea nr. 85/ 2006, admis contestația lichidatoarei judiciare și a respins declarațiile de creanță ale creditoarelor SA Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale B, Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice ENEL, SA - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice -
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut în esență că lichidatorul judiciar desemnat în procedura executării silite concursuale a falitei SRL P, a solicitat ca față de cererile de admitere a creanțelor, judecătorul sindic să facă aplicarea art. 76 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea SA Energie B cu sediul în D, a declarat recurs susținând că judecătorul sindic nu a dat efect dispozițiilor imperative ale Codului d e procedură civilă, și nu a îndeplinit procedura de citare și de comunicare, prin înmânarea actelor procedurale funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului susținând că s-au respectat prevederile art.76 din Legea nr. 85/2006 iar declarația de creanță a creditoarei este tardivă.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
1.În temeiul art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În același sens, CEDO și CJCE au interpretat dispozițiile Tratatului d l Roma, invocând necesitatea respectării principiului certitudinii dreptului ca garanție a accesului efectiv la instanță.
Cu alte cuvinte, chiar dacă actul normativ intern ar încălca principiile constituționale și/sau ale legislației europene, judecătorul național ar fi dator să dea efect prioritar legii europene. În acest sens, sunt elocvente Deciziile CJCE în cazurile Internazionale, en, - și, în care misiunea judecătorului național confruntat cu problema contrarietății între un act național și o dispoziție comunitară a fost definită extrem de clar "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție eventual contrară a legii naționale".
În speță, pentru a respinge contestațiile creditoarelor, judecătorul sindic a preluat ad literam, susținerile și interpretările lichidatorului judiciar, întemeiate pe textul Legii nr.85/2006, inexistentă la data deschiderii procedurii.
Judecata este însă greșită deoarece, procedura executării silite concursuale prin reorganizare s-a deschis la 22 decembrie 2004 sub imperiul Legii nr.64/1995, iar la 25 mai 2005 conform aceleași legi, s-a convertit în lichidare judiciară totală.
Prin urmare, în pofida practicii constante a Curții de APEL ALBA IULIA, judecătorul sindic a considerat aplicabile prevederile Legii nr.85/2006, în condițiile în care, nici o dispoziție a acestui act normativ nu instituie retroactivitatea.
2. Conform art. 85 Cod pr civilă, citarea părților în proces reprezintă garanția respectării accesului efectiv la justiție, și a transparenței actului de judecată. De aceea, nerespectarea acestei obligații reflectă încălcarea unui drept fundamental ocrotit de art.6 din CEDO. În planul dreptului național, sancțiunea este nulitatea hotărârii date de judecător fără citarea părților conform legii.
Prin urmare, elementele componente ale unei bune administrări a justiției îl constituie accesul la o procedură care prezintă toate atributele unei forme de control, iar accesul la un forum judiciar trebuie să fie real și nu numai formal. În această idee, orice acțiune sau hotărâre judecătorească prin care o anumită procedură se califică în mod artificial ca fiind parcursă într-o manieră transparentă este contrară art 6 alin. 1 din CEDO. Sub acest aspect în cazul elcourt c/a Belgia, urtea a statuat că într-o societate democratică, în sensul convenției, dreptul la o bună administrate a justiției ocupă un loc atât de important încât o interpretare restrictivă a art 6 alin.1 nu ar corespunde scopului și obiectului acestei dispoziții.
Cum, în temeiul art.91 și art.92 indice 1 din Codul d e procedură civilă, persoanele juridice se citează prin înmânarea citației funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, doar în cele două cazuri de excepție este admisibilă citarea prin afișare sau prin publicitate. Această regulă este preluată și de dispozițiile Legii nr.64/1995 astfel că judecătorul sindic avea obligația să dispună luarea măsurilor procedurale prin care să se convingă că recurenta, prin reprezentantul legal al acesteia, are cunoștință de termenul de depunere a declarațiilor de creanțe. Concret, era ținut să dispună ca factorul poștal ori lichidatorul judiciar să înmâneze notificarea funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței societății recurente, această obligație reprezentând parte din misiunea judecătorului național, chiar și în acea situație în care legea internă ar fi contrară legislației europene.
3. Deschiderea procedurii executării silite concursuale reprezintă o măsură gravă care afectează nu numai societatea comercială dar și pe creditorii acesteia din rândul cărora, fac parte și asociații. Pentru a exclude ca cererea de deschidere a procedurii să constituie un mijloc prin care un comerciant concurent să fie eliminat de pe piață, sau prin care persoane interesate să dobândească bunuri ale societății vizate, legea îl așează pe debitor sub protecția sa, scop în care, instituie o sumă de condiții fără de care, deschiderea procedurii nu este admisibilă.
În speță, deschiderea procedurii reorganizării a fost decisă în absența titlului executoriu,reanțainvocată de DGFP H nerezultând dintr-o Decizie de impunere la a cărei întocmire și comunicare se referă expres art.85, art.44 alin.2 lit. a-d și alin.3 și 4 art.133 și urm din Codul d e procedură fiscală.
În aceste condiții, creanța fiscală nu întrunește calitățile impuse de lege urmând a fi supusă verificării, alături de toate celelalte creanțe care nu rezultă dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă sau dintr-un înscris căreia lege îi recunoaște expres acest caracter. Nici judecătorul sindic nici administratorul judiciar nu au dat efect acestor obligații prevăzute de lege.
4. În temeiul art. 42 Cod procedură civilă, persoanele care nu au exercițiul drepturilor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate în chipul arătat de legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor, iar în temeiul art. 43 lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.
În speță, judecătorul sindic nu s-a preocupat să lămurească statutul juridic al creditoarelor, și persoana juridică în patrimoniul căreia se localizează creanța invocată la masa falitei. Lămurirea se impunea inclusiv cu referire la recurentă, a cărei denumire preluată mecanic, este contrară Legii nr.31/1990 care nu recunoaște sucursalelor sau direcțiilor, calitatea de subiect de drept.
Cu alte cuvinte, devreme ce numai persoana juridică recunoscută de lege ca atare, are capacitatea de exercițiu adică, de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații pe care să le onoreze cu patrimoniu propriu, este esențial să se cunoască dacă și față de ce entitate s-au respectat obligațiile impuse de Legea nr. 64/1995. Prin urmare, denumirile SA Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice ENEL sau SA - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice -D urmează a fi înlăturate, judecătorul sindic urmând a identifica firma fiecărei societăți comerciale care se pretinde creditor, conform dispozițiilor legii precitate și ale Legii nr.26/1990 care se referă expres și clar la această instituție fundamentală a dreptului.
5. Conform art. 23 alin. 4 din Legea nr. 64/1995, statutul de practician în reorganizare și lichidare presupune profesionalism deosebit, capacități și calități de diagnosticare a cauzelor încetării plăților, precum și inițierea unor măsuri de înlăturare a neajunsurilor.
Aceleași calități permit întocmirea planului de redresare financiară a debitoarei, cu propunerea soluțiilor de reorganizare sau în cazul enței totale, identificarea prin inventariere faptică a bunurilor și preluarea lor în posesie, valorificarea inventarului, recuperarea creanțelor față de debitorii falitei, stabilirea valorii bunurilor din activul patrimonial al falitei pornind de la valoarea înscrisă în ultimul bilanț aprobat, stabilirea pasivului și lichidarea patrimoniului prin valorificarea activului în condițiile stabilite de creditorii debitoarei, cu respectarea imperativului legal, și plata pasivului în ordinea prevăzută de lege.
Așadar, atribuțiile administratorului judiciar și ale lichidatorului stabilite prin art. 24 și 29 din Legea nr. 64/1995 vizează calitățile profesionale ale acestor persoane. În măsura în care administratorul judiciar sau lichidatorul, or judecătorul sindic constată că atribuțiile ce urmează a fi exercitate depășesc capacitatea profesională, competența or cunoștințele necesare derulării procedurii, soluția este cea de abținere sau de înlocuire a persoanelor arătate.
Cu alte cuvinte legiuitorul nu a recunoscut administratorului sau lichidatorului, calitatea de intermediari sau interpuși între instanță și terțe persoane, ci aceea de autor al tuturor operațiunilor efectuate în calitate de mandatar judiciar, sub direcționarea instanței judecătorești prin judecătorul sindic.
Pe de altă parte, art. 56 și următoarele din Legea nr.64/1995, statuează concret obligația administratorului judiciar de a întocmi un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la încetarea de plăți a debitoarei, iar art. 60 instituie în competența administratorului judiciar la promovarea acțiunilor cu scopul de a maximiza averea debitoarei.
Conform art.75 și următoarele din aceeași lege, administratorul judiciar este ținut să îndeplinească operațiunile referitoare la derularea procedurii în strictă concordanță cu legea și în ordinea prevăzută de aceasta.
În speță, la 22 decembrie 2004 judecătorul sindic a pronunțat Sentința nr. 2483, iar din dispozitivul sentinței se deduce că procedura deschisă este cea a reorganizării judiciare deoarece, a desemnat un administrator judiciar (nu lichidator) și a ridicat dreptul de administrare al administratorului legal și de a conduce activitatea societății debitoare.
În aceste condiții, judecătorul sindic era dator să verifice dacă administratorul judiciar se achită de obligații, în ordinea prevăzută de lege, în procedura reorganizării judiciare și, mai ales, dacă prin raportul întocmit a comunicat judecătorului sindic posibilitatea de redresare a debitoarei, mijloacele și căile de obținere a resurselor financiare necesare redresării, planul propus în acest sens, și eventual, că nu există șanse de redresare financiară a debitoarei astfel că, propune trecerea de îndată, în faliment.
Din actele dosarului rezultă că timp de peste 1 an, din 22 decembrie 2004 și până în luna martie 2005, administratorul judiciar nu a îndeplinit sub nici o formă obligațiile pentru care a fost desemnat, lipsind listele de inventariere a patrimoniului, rapoartele, tabelul preliminar al creanțelor, tabelul definitiv, planul de redresare financiară, și toate celelalte lucrări din care să rezulte că procedura a fost încredințată unei persoane cu profesionalism în administrarea procedurii.
Cu precădere, se reține că înscrisurile intitulate "Raport" nu sunt corespunzătoare deoarece nu cuprind datele și informațiile cerute de lege, întocmite în limbajul contabil, specific impus de Legea nr.82/1991, iar celelalte operațiuni nu au fost efectuate nefiind nici o dovadă în acest sens la dosar.
De asemenea, nici după 4 ani de la deschiderea procedurii, nu se află la dosar dovezi din care să rezulte acțiunile, activitățile și rezultatele obținute pentru recuperarea de la debitorii falitei a datoriilor, nici rezultatul verificării izvorului juridic și întinderii creanțelor invocate la masa societății aflate în procedură.
6. În temeiul art.42 și 45 din Legea nr.64/1995 incidentă cauzei de față, de la data deschiderii oricăreia din cele două proceduri, de reorganizare judiciară pe bază de plan sau de lichidare judiciară patrimonială totală, se suspendă toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, și totodată nici o dobândă, majorarea sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se mai adaugă creanțelor născute anterior.
Prin urmare, debitoarea a fost așezată sub protecția legii și dată în administrarea judecătorului sindic, prin mandatarul judiciar desemnat, astfel că nu este admisibilă și deci, nici opozabilă, nici o activitate extrajudiciară contra debitoarei și nici o adăugare de dobânzi sau penalități peste data defiptă de lege.
Între aceste activități suspendate se înscrie și controlul sau calcularea, adăugarea ori recalcularea datoriei de către organul fiscal ori de alte persoane, terți care invocă datorii în sarcina societății debitoare, aceste activități neputând fi reflectate în operațiunile contabile legate de patrimoniul acesteia, fiind lipsite de orice efect juridic procesele-verbale încheiate după ce debitoarea s-a aflat sub protecția legii prin puterea judecătorească, odată cu deschiderea procedurii.
În speță, administratorul judiciar a trecut peste lege și peste nivelul creanțelor DGFP și ale celorlalți creditori, pe care trebuia să le verifice la întocmirea planului de reorganizare, și să le compare cu nivelul calculat și înregistrat în contabilitatea societății debitoare, prin administratorul său legal (care trebuia citat la fiecare operațiune), iar rezultatul acestei munci specifice practicianului, să fi fost prezentat judecătorului sindic pentru a verifica respectarea legii.
În atingerea scopului acestei verificări, administratorul judiciar era ținut să ceară organului fiscal și fiecărui creditor, dovezi privind data nașterii fiecărei datorii, modul de calcul a întregii creanțe, și să consulte actele doveditoare ale creditorilor, întrucât simplele afirmații cuprinse în înscrisuri intitulate "titlu executoriu" nu au valoarea juridică cerută de Codul d procedură fiscală.
Pe de altă parte, verificarea creanțelor urma să fie bazată pe dispozițiile art.46 Cod comercial conform cărora, numai facturile acceptate fac dovada obligațiilor comerciale, iar de mențiunile cuprinse într- factură, între care, semnătura administratorului cu puteri de reprezentare și ștampila societății, depinzând aptitudinea acesteia de a fi considerată document primar aflat la baza întocmirii notei contabile și a înregistrării operațiunii în contabilitatea debitoarei conform cu Legea nr.82/1991 și cu normele date în aplicarea acesteia.
În același scop, era obligatorie prezentarea de către funcționarii organului fiscal și ai celorlalți creditori, a tuturor explicațiilor și a evidenței contabile din care să rezulte fără echivoc și cu transparență, creanțele născute potrivit legii, în sarcina societății.
Așadar, numai dacă va proceda la verificarea creanțelor urmând întocmai dispozițiile Legii nr.64/1995, extrem de clare și detaliate în materia acestei operațiuni, administratorul judiciar va justifica rolul său de mandatar al judecătorului sindic și dreptul la o plată pentru munca depusă în favoarea derulării procedurii prin efectuarea operațiunilor specifice într-o deplină paritate de tratament față de creditori și debitoare.
7. Respectarea legii va conferi validitate operațiunilor de gestionare a patrimoniului și va permite judecătorului sindic să cerceteze respectarea dispozițiilor Legii nr.82/1991 și ale Legii nr.64/1995 cu referire la protecția debitoarei, a creditorilor și a persoanelor implicate în procedură, responsabile penal, pentru înscrierea în tabelul creanțelor a unor datorii inexistente.
Cum, administratorul judiciar în calitate de mandatar judiciar și de reprezentant al intereselor creditorilor și al debitoarei, nu-și poate aroga o conduită autonomă, orice abatere de la obligațiile legale și de la diligența maximă cerută celui mai bun gospodar, atrage răspunderea pentru neglijență în exercitarea mandatului sau pentru agravarea pasivului.
În profilul arătat, din lucrările dosarului nu rezultă pentru care motive, nu s-a verificat validitatea contractului de închiriere, în condițiile în care, nu poată semnătura reprezentantului societății debitoare iar în absența acesteia, Legea nr.469/199 nu conferă efecte juridice, și nici motivele pentru care nu s-au denunțat ori nu s-a înscris la masa falitei a creanțelor rezultate din celelalte contracte, mai ales cele rezultate din contratul pentru procurarea de rovignete, urmând a fi date explicații asupra situației juridice a autovehiculelor din patrimoniul societății debitoare.
Evident că lichidatorul judiciar avea posibilitatea să se prevaleze de art. 67 alin. 5 din Legea nr. 64/1995 și să mențină acele contracte cu persoanele societății strict necesare activităților de conservare a bunurilor și de efectuare a operațiunilor contabile până la data convertirii procedurii, restul activităților ținând de obligația lichidatorului pentru care este și plătit.
Cum, judecătorul sindic nu a arătat propriile motive pentru care nu a dat curs cererilor făcute de creditoare, și pe de altă parte, s-a sprijinit pe o excepție trasă dintr-o lege inaplicabilă procedurii, recunoscând calitate procesuală lichidatorului în judecata contestațiilor, și ținând cont că pe toată derularea procedurii nu a dispus măsuri de intrare în legalitate, iar administratorul judiciar s-a așezat în calitatea de intermediar în actul de justiție, urmărind doar maximizarea câștigului propriu, din lichidarea societăți comerciale, fiind evident că nu s-a conformat sub nici un aspect dispozițiilor legii, recursul va fi admis, sentința judecătorului sindic se va casa iar cauza va fi trimisă judecătorului sindic pentru refacerea actelor de executare silită concursuală.
În efectuarea acestor operațiuni, judecătorul sindic va cere mandatarului judiciar să respecte întocmai dispozițiile Legii nr.64/1995 și, în schimbul plății deja primite, fără a i se mai face vreo plată, să informeze periodic judecătorul sindic asupra tuturor problemelor ivite în efectuarea operațiunilor.
Întrucât, până în prezent nu s-au respectat fazele procedurale și nu au fost îndeplinite obligațiile cerute de lege, judecătorul sindic se va raporta la prevederile Legii nr.64/1995 și la dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, și va acorda sprijin efectiv pentru refacerea actelor și operațiunilor de executare silită în faza preliminară lichidării, în faza lichidării și în faza distribuirii sumelor rezultate din lichidare, fără a se putea opune excepția de lucru judecat prevăzută de art. 1201 cod civil, până la ultimul act de lichidare.
Activitățile vor fi prestate cu profesionalismul specific calității pentru care lichidatorul a fost deja remunerat, iar acesta va propune judecătorului sindic soluții pentru depășirea obstacolelor ivite.
Se înțelege că, toate operațiunile urmează a fi aprobate de acele persoane a căror calitate de creditori, trebuie să rezulte fără echivoc din lege, și în urma verificării validității și opozabilității creanțelor. În rândul creditorilor legea înscrie și pe asociații societății pe care lichidatorul judiciar nejustificat nu i-a notificat, la dosar nefiind depusă, in extenso, fișa de identificare a societății debitoare.
Din punctul de vedere arătat, aprobarea creditorilor nu înlătură culpa pentru acțiuni, inacțiuni, greșeli sau neglijențe având ca efect agravarea pasivului.
8. Pentru buna administrare a justiției, judecătorul sindic se va cere grefei ca toate actele, documentele și înscrisurile să fie legate în dosarul cauzei, iar filele să fie numerotate cronologic, nefiind admisibilă crearea unor "dosare" separate de dosarul instanței, purtând denumirea "Declarații de creanță" sau " Rapoarte".
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea SC Energie SA B - succesoarea SC SA - D împotriva sentinței comerciale 183/F din 28 februarie 2008 pronunțată de judecător sindic desemnat în Dosar - al Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 sept 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red și thred.
ex 2/01.10.2008
jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
