Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 379/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 379/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 3458 din 19 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata - -, având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, transmisă prin fax, prin care se solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, iar la data de 15 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar în original întâmpinarea.
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3458 din 19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, s-a admis contestația promovată de debitoarea - -, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, constatându-se că debitoarea nu este în stare de insolvență.
S-a respins cererea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei - -.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată sub număr de mai, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Mas olicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei - - motivat de neîncasarea unei creanțe în sumă de 648.965 lei, reprezentând debite, dobânzi și penalități aferente, calculate în conformitate cu prevederile art. 177 alin. 1 și art. 1221din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, până la data de 29.04.2009, urmând să fie actualizate până la data deschiderii procedurii.
Împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței a promovat contestație debitoarea, aceasta fiind înregistrată în Dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Prin Încheierea nr. 1962/15.06.2009 pronunțată în Dosarul nr- s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul de faliment nr- al Tribunalului Maramureș.
Examinând cererile, judecătorul sindic a constatat că prin "creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii" trebuie să înțelegem atât acel creditor care dovedește cele trei caractere ale creanței (certitudine, lichiditate și exigibilitate de mai mult de 30 de zile) și în favoarea căreia operează prezumția vădită de insolvență, cât și acel creditor care dovedește că patrimoniul debitorului se află în stare de insolvență iminentă.
În situația de față, prin sentința civilă nr. 229/28.01.2009, Tribunalul Maramureș - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și a anulat Decizia nr. 62/17.07.2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat să emită o altă decizie de soluționare a contestației cu analizarea fondului acesteia, sens în care a fost emisă Decizia nr. 22/15.04.2009, împotriva căreia a fost promovată acțiune în contencios fiscal în Dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, acțiune nesoluționată până în prezent.
Una dintre condițiile pe care trebuie să o îndeplinească creanța creditorului care solicită deschiderea procedurii este ca aceasta să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert (art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă) condiție neîndeplinită în situația de față, motiv pentru care în baza art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, contestația a fost admisă cu consecința respingerii cererii creditoarei.
Împotriva sentinței, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B M, solicitând admiterea recursului, casarea și modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea contestației debitoarei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș cu nr- creditoarea PMa solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea CAV ișeu de. Debitoarea a contestat deschiderea procedurii, apreciind că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. Faptul că debitoarea a contestat cuantumul creanței nu afectează realitatea și validitatea acesteia, întrucât este vorba de creanțe bugetare. Instanța s-a mărginit să precizeze că, creanța nu ar fi certă, lichidă și exigibilă, fără a menționa temeiurile pentru care creanța nu ar îndeplini aceste 3 criterii.
Criticile creditoarei vizează modul în care instanța, prin nerespectarea normelor legale a pronunțat această hotărâre. Nelegalitatea hotărârii recurate rezultă din nerespectarea condițiilor de formă impuse de legiuitor cât și a conținutului acesteia.
Astfel, conform art. 255 coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ. încheierea trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, instanța a apreciind că, simplele opinii ale debitoarei sunt mai puternice decât litera legii.
Consideră că introducerea contestației de debitoare nu afectează realitatea și exactitatea creanței, decât în situația în care debitoarea ar proba că contestația sa este întemeiată fapt nerealizat în speță.
Consideră relevant a introduce câteva precizări legate de contestația introdusă conform Codului d e procedură fiscală. Astfel, în urma unui control efectuat asupra activității debitoarei s-a constatat ca aceasta înregistra mari nereguli în modul de ținere a evidenței contabile: nu dispunea de toate documentele ce probau realizarea activităților economice, și nu avea dreptul de a deduce TVA pentru unele operațiuni ce nu erau destinate operațiunilor sale taxabile, în condițiile în care nu a desfășurat activități economice;
Astfel, conform Notei explicative date de administratorul debitoarei organelor de control, debitoarea CAa înstrăinat o parte din activele societății către Rg Furnizorii de utilități nu au procedat la transferul contractelor de utilități pe noul proprietar fiind în continuare facturate pe numele debitoarei. Debitoarea refactura aceste facturi pe numele Rg, societate ce a beneficiat în realitate de aceste utilități;
In conformitate cu art. 145 alin. 3 lit. a, devenit în urma republicării art. 145 alin. 2 lit. a din Codul Fiscal: "dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxa pe valoare adăugată are dreptul să deducă: a) taxa pe valoare adăugată."; Astfel sumele reprezentând TVA din facturile de utilități pot fi deduse doar de Rg societate ce folosește aceste utilități în scopul realizării de operațiuni economice și nu și de debitoarea CAs ocietate ce doar refactura aceste utilități fără realizarea unei activități economice;
Pe de altă parte, debitoarea CAa apreciat că are dreptul să anuleze mai multe facturi emise către Complex B în anii 2003 - 2004, cu consecința reducerii TV A de plată care bugetul de stat - în realitate recuperarea acestor creanțe s-a prescris astfel încât anularea facturilor ar duce la reducerea TV A datorată bugetului de stat;
In realitate, modul defectuos de gestionare a activității debitoarei a condus la acumularea continuă de pierderi, scopul pentru care administratorii societății nu au dorit de bunăvoie să își declare insolvența este necunoscut, cu atât mai mult cu cât nu sunt în stare să țină o evidență contabilă conformă cu legea.
Consideră că în prezenta speță Tribunalul Maramureșa stabilit ca o creanță bugetară ce a fost contestată conform dispozițiilor Codului d e Procedură Fiscală nu mai are caracter cert, lichid și exigibil, în contradicție cu normele legale incidente. După cum corect a stabilit și Curtea Constituțională în Decizia nr. 838/2009, autoritatea judecătorească nu poate să modifice norme legale sau să creeze noi norme legale, prin similitudine, plecând de la situații juridice asemănătoare expres reglementate, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Debitoarea - - Vișeu de, prin întâmpinarea de la 9-12, solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 3458/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art.3041proc.civ. Curtea de Apel constată următoarele:
Judecătorul sindic a apreciat că o creanță bugetară ce a fost contestată conform dispozițiilor Codului d e procedură fiscală nu mai are caracter cert, lichid și exigibil, făcând însă o greșită aplicare a legii. Astfel, creditoarea DGFP Mas olicitat deschiderea procedurii insolvenței în formă generală față de debitoarea - - pentru existența unei creanțe bugetare în cuantum de - ron compusă din debite, dobânzi și penalități aferente calculate potrivit art.177 alin.1 și respectiv art.1221din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, până la data de 29.04.2009.
Totodată debitoarea prin contestația formulată a făcut apărări legate de neîntrunirea condițiilor privind existența unei creanțe certe, lichide și exigibile dat fiind faptul că aceasta contestat cuantumul creanței bugetare, contestație ce a fost admisă în primă instanță.
Rămâne de stabilit în ce măsură o creanță bugetară contestată potrivit Codului d e procedură fiscală poate întruni exigențele impuse de prevederile art.31 din Legea nr. 85/2006 raportat la art.379 alin.3 proc.civ.
Pentru o corectă aplicare a textelor legale se impune o scurtă prezentare a situației speciale în care se află debitoarea. Activitatea acesteia a fost supusă unui control fiscal în urma căruia s-a constatat existența unor nereguli cu privire la modul de ținere a evidenței contabile, respectiv nu dispunea de toate documentele ce probau realizarea activităților economice, așa încât aceasta nu mai avea dreptul de a deduce TVA pentru unele operațiuni ce nu erau destinate operațiunilor sale taxabile, în condițiile în care nu a desfășurat activități economice. În concret, debitoarea a înstrăinat o parte din activele societății către Rg SRL. Furnizorii de utilități nu au procedat la transferul contractelor de utilități pe noul proprietar fiind în continuare facturate pe numele debitoarei care la rândul său refactura aceste facturi pe numele societății ce a beneficiat în realitate de aceste utilități.
Aplicând dispozițiile art.145 alin.3 lit.a din Codul fiscal, situației concrete rezultă că sumele reprezentând TVA din facturile de utilități pot fi deduse doar de societatea ce folosește efectiv aceste utilități în scopul realizării de operațiuni economice și nu de către debitoare.
Împotriva modului de stabilire a obligațiilor fiscale debitoarea a formulat contestație soluționată prin decizia nr. 22 din 15.04.2009 de către DGFP M care la rândul său a făcut obiectul acțiunii în contencios fiscal tranșată prin sentința civilă nr.229 din 28 ian.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- în sensul anulării acestei decizii și obligarea la emiterea unei noi decizii cu analizarea fondului acesteia.
Legea nr.85/2006 nu definește condițiile pentru ca o creanță să fie certă, lichidă și exigibilă însă acestea sunt stabilite de art.379 din Codul d e procedură civilă. Pornind de la definiția dată unei creanțe certe lichide și exigibile prin raportare la speța de față rezultă că atâta timp cât debitoarea a formulat o contestație împotriva unui act administrativ fiscal aceasta nu afectează exigibilitatea creanței de vreme ce potrivit art.215 din proc. fiscală introducerea unei contestații pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Dispozițiile arătate nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul legii contenciosului administrativ, însă în speță acesta nu a solicitat o atare suspendare.
Cu alte cuvinte introducerea unei contestații împotriva unui act administrativ fiscal nu afectează certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței bugetare.
Pentru aceste motive Curtea reține că în speță creditorul a dovedit condițiile impuse de art.31 raportat la art.3 pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006 atunci când a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile ce nu a fost achitată de mai mult de 30 de zile, având cuantumul peste valoarea prag prevăzut de lege iar creditorul recurent are calitatea de "creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii".
Deopotrivă contestația debitorului prin care acesta a înțeles să conteste exigibilitatea certitudinea și lichiditatea creanței este neîntemeiată pentru cele mai arătate, motiv pentru care soluția ce se impune cu privire la aceasta este aceea de respingere a contestației în conformitate cu prevederile art.33 alin.5 din Legea insolvenței.
Față de considerentele mai expuse, Curtea constată că în speță hotărârea judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 31 din Legea nr.85/2006 raportat la art.379 din proc.civ. găsit fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. se impune în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 proc.civ. admiterea recursului declarat de creditoarea DGFP M, iar hotărârea judecătorului sindic urmează a fi modificată în sensul admiterii cererii creditoarei împotriva debitoarei, respingerea contestației debitorului și deschiderea procedurii insolvenței în formă generală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite recursul declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M în contradictoriu cu intimata - -, având ca obiect sentința comercială nr. 3458/19.10.2009 a Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în întregime in sensul ca:
Admite cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a municipiului C-N împotriva debitoarei, cu sediul în orașul Vișeul de,-, jud. M, înmatriculata la ORC M sub numărul J -, CUI - având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Dispune deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei - SRL.
Numește administrator judiciar pe Com care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
Stabilește în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzută de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Dispune desemnarea administratorului special.
Stabilește în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Dispune comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.
Dispune indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență.
Stabilește în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Dă dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
Dispune în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Fixează termen limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de 16.04.2010.
Fixează termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 30.04.2010.
Fixează termenul pentru depunerea contestațiilor la 10.05.2010.
Dispune în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Trimite dosarul la Tribunalul Maramureș în vederea stabilirii termenului de continuare a procedurii de insolvență privind debitoarea - -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red.CI
Dact./5ex.
25.02.2010
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
