Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 39/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ nr. 39
Ședința publică de la 16 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SRL împotriva Sentinței comerciale nr. 2044/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin.2 pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr. 2044/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Sibius -a dispus respingerea cererii formulate de creditoarea SC "" SRL B pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC " Sanitas" vederea recuperării unei creanțe de 13.066,90 lei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.33 raportat la art.3 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii, creditoarea nefăcând dovada că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultată dintr-un titlu executoriu opozabil debitoarei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de deschidere a procedurii împotriva debitoarei.
În motivarea recursului se arată că judecătorul sindic a făcut abstracție de actele dosarului atunci când a reținut lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatată ca atare printr-un titlu executoriu, la dosarul cauzei fiind depuse atât facturile semnate și necontestate de debitoare, care fac dovada primirii mărfurilor, cât și un bilet la ordin aferent acestei sume emis de către însăși debitoarea și care constituie titlu executoriu potrivit legii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel motivate hotărârile judecătorești constituie o puternică garanție a imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție și oferă posibilitatea unui cerc larg de persoane de a cunoaște conținutul motivelor ce au determinat pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Pentru a îndeplini aceste imperative, hotărârea judecătorească trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, concretă și convingătoare, să cuprindă o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.
Hotărârea recurată nu îndeplinește imperativele menționate, judecătorul fondului limitându-se a face simple afirmații fără acoperire.
Într-adevăr, deși se afirmă că în cauză creanța creditoarei reclamante nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 33 raportat la art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă și de a nu fi constatată printr-un titlu executoriu, nu sunt indicate sub nicio formă motivele pentru care aceste condiții nu sunt îndeplinite. Cu alte cuvinte, nu sunt arătate motivele pentru care, deși exprimată sub forma unei sume de bani, creanța reclamantei nu este lichidă, deși necontestată de către debitoare creanța nu este certă și de ce nu este exigibilă, motivul pentru care facturile emise de către reclamantă și care confirmă primirea mărfurilor de către debitoarea pârâtă nu prezintă nicio relevanță în cauză, argumentele pentru care se impune în cauză necesitatea existenței unui titlu executoriu și, de asemenea, care sunt argumentele pentru care biletul la ordin emis de debitoare la data de 1.04.2008 în favoarea creditoarei tocmai pentru suma reclamată, aflat în dosarul de fond la fila 10, nu constituie titlu executor în cauză.
În lipsa unor argumente de natura celor susmenționate, hotărârea primei instanțe se dovedește a fi nemotivată. Fiind un element esențial al unei hotărâri judecătorești, lipsa acesteia atrage casarea hotărârii pe temeiul art. 105 alin. 2.pr.civ. raportat la art. 312 alin.3 teza a II-a pr.civ.
În același timp, neexaminarea cauzei din perspectiva motivelor mai sus menționate, în condițiile în care judecătorul sindic s-a mărginit a face simple afirmații asupra condițiilor de admisibilitate a cererii reclamantei, constituie o necercetare a fondului cauzei, ceea ce atrage trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în temeiul art. 312 alin.5 teza I pr.civ.
Cu ocazia rejudecării se vor examina condițiile de admisibilitate ale cererii reclamantei de deschidere a procedurii atât din perspectiva condițiilor inițial examinate, cu o motivare corespunzătoare, avându-se în vedere cele de mai sus, cât și din perspectiva celorlalte condiții prevăzute în textul Legii nr.85/2006 cu privire la creanța și persoana creditorului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC SRL împotriva Sentinței comerciale nr. 2044/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalul Sibiu, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.01.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.3/05.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
