Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 391/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 391/ Dosar nr-
Ședința publică din 20 august 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea mpotriva sentinței civile nr. 195/S din 22 mai 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 18 august 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul prevederilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, amânat pronunțarea pentru 20 august 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 195/S/2009, Tribunalul Covasnaa respins contestația debitoarei și a dispus deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditoarei luând și măsurile corespunzătoare acestui stadiu al desfășurării procedurii.
Judecătorul sindic a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 31 alin. (1) coroborat cu art. 3 pct. 1, 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, orice creditor care are o creanță în cuantum de minim 10.000 lei, certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, poate introduce, la tribunal, o cerere împotriva unui debitor prezumat în insolvență.
Izvorul creanței creditorului G față de averea debitorului îl constituie prețul chiriei neachitate la termenul prevăzut în contractul de închiriere nr. 15/07 februarie 2008 și prețul mărfurilor neachitate de către debitor (5 - 9, 31 - 35, dosar fond).
Creanța de 70.018,90 lei este certă, lichidă și exigibilă, pentru că existența ei rezultă din însăși înscrisurile constatatoare ale creanței, cuantumul este determinabil, iar scadența s-a împlinit la 14 mai 2008.
Pentru considerentele arătate, creditorul este îndreptățit să ceară deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului, iar contestația formulată de debitor a fost respinsă, acesta fiind prezumat a fi în insolvență pentru următoarele motive:
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Așadar, în aprecierea stării de insolvență a debitorului prin prisma legii falimentului, este suficientă existența unei creanțe împotriva patrimoniului acesteia, care să fie superioară valorii - prag de 10.000 lei, scadentă de mai mult de 30 zile - condiții întrunite de creanța creditorului
Nu prezintă relevanță împrejurarea că debitorul ar fi făcut plăți către alți creditori în perioada de 30 de zile anterioară cererii introductive de instanță și nici faptul că desfășoară o reală activitate profitabilă care determină existența lichidităților în patrimoniu, atât timp cât nu a făcut dovada că are suficiente fonduri bănești pentru plata tuturor datoriilor exigente.
De altfel, debitorul s-a mărginit la a invoca lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței fără suport real, de vreme ce înscrisul constatator al creanței este contractul încheiat și semnat de ambele părți.
Cât privește cererea de obligare a creditorului la consemnarea unei cauțiuni, prevederile art. 33 pct. 3 din lege, nu au un caracter imperativ, legiuitorul lăsând la aprecierea judecătorului - sindic necesitatea și oportunitatea acestei măsuri. În speță, judecătorul - sindic nu a considerat necesară consemnarea cauțiunii în situația admiterii cererii creditorului.
Față de cele ce preced, judecătorul - sindic a respins contestația și cererea debitorului privind plata cauțiunii și a admis cererea creditorului cu consecința deschiderii procedurii generale a insolvenței debitorului, conform art. 107 alin. (1) lit. b teza a II-a din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea pentru următoarele motive:
nu se află în încetare de plăți, procedura insolvenței nu se justifică atât timp cât, deși nu s-au achitat obligațiile scadente, totuși societatea dispune de lichidități.
Între părți nu au existat discuții referitoare la aceste sume de bani, creditoarea nici nu a comunicat către debitoare existența acestor datorii, nici una din facturile invocate de creditoare nu este semnată pentru comunicarea și acceptarea plății.
Între părți nu există un contract ferm din care să decurgă obligația da a plăti aceste facturi.
Mai mult decât atât, creditoarea a pretins dobânzi fără a indica temeiul acestora și calculându-le eronat. Stabilirea corectă a sumei datorate de debitoare nu se poate realiza decât pe calea unei acțiuni de drept comun.
Se arată în continuare că societatea nu se află în incapacitate vădită de plată; din analiza balanței sintetice de verificare rezultă clar că valoarea elementelor active este mai mare decât valoarea elementelor pasive, ceea ce dovedește că nu există un dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele considerente:
Recurenta nu a făcut dovada disponibilităților bănești necesare pentru plata datoriilor exigibile pentru a răsturna prezumția de insolvență instituită de Legea nr. 85/2006, fiind lipsită de importanță balanța între activul și pasivul patrimonial al societății.
Cu privire la faptul că recurenta nu avut cunoștință despre debit, înscrisurile de la dosar dovedesc că facturile au fost expediate prin curier, fiind primite de administratorul societății. Mai mult, în balanța de verificare a societății debitoare, la poziția 23 figurează societatea creditoare exact cu soldul facturilor care au făcut obiectul cererii introductive.
În această situație, îndeplinind condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate precum și cea a valorii prag stabilită de lege, creanța creditoarei îndeplinește cerințele pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitoarea împotriva sentinței civile nr. 195/S/22.05.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 august 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - pt. - -,
aflată în concediu de
odihnă, semnează
președintele instanței,
Grefier,
- -
Red.Ș/18.09.2009
Dact.30.09.2009/ 6 ex.
Jud.sindic: -
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
