Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 40/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 40
Ședința publică de la 15 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și DGFP H împotriva Sentinței nr. 577/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea Cabinetului Individual de Insolvență, în calitate de lichidator judiciar desemnat al SC SRL.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
Constată că prin Sentința nr. 577/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaraa fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Sentința nr.1213/F/2008 au fost admise obiecțiunile creditoarei DGFP H la raportul final și s-a dispus continuarea procedurii. S-a aprobat raportul final la 14.04.2009.
Nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul final în condițiile art. 129 din Legea nr.85/2006. Prin raportul final, cu privire la lichidarea judiciară a debitoarei SC SRL, s-a solicitat să se dispună închiderea procedurii de faliment față de debitoare, conform art. 131 din Legea nr.85/2006, radierea societații din Registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile care îi revin în baza legii și achitarea sumei de 1.648 lei, reprezentând retribuție și cheltuieli de lichidare, din fondul unic.
În motivarea cererii sale lichidatorul judiciar a arătat că nu i-au fost puse la dispoziție actele societații debitoare, că societatea nu dispune de lichidități și nici de bunuri materiale, astfel că sunt incidente prevederile Legii nr.85/2006.
Creditoarea DGFP Haa rătat că este de acord cu închiderea procedurii simplificate a insolventei debitoarei, iar creditoarea să formuleze cerere întemeiată pe disozițiile art.138 din Legea 85/2006.
Față de cele reținute, judecatorul sindic a constatat că sunt îndeplinite conditiile prevăzute de art. 131 din legea privind procedura insolvenței, astfel că s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art. 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 și a descărcării de îndatoriri și responsabilități, conform art 136 din Legea nr.85/2006.
S-a dispus de asemnea și notificarea sentinței în condițiile art 135 din Legea nr. 85/2006. Întrucât nu există fonduri rezultate din desfășurarea procedurii, plata retribuției și a cheltuielilor în sumă totală de 1648 lei urma să se facă lichidatorului din fondul unic de lichidare.
Cu privire la cererea DGFP H judecătorul sindic a reținut că, conform art. 138 din Legea nr.85/2006, răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul savârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Aplicarea prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006 implică îndeplinirea cerintelor art. 129 Cod pr. civilă și, prin urmare, dreptul creditorului sau al lichidatorului judiciar de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele, trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind, rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art. 998, 999 cod civil și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art. 138 din Legea nr.85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.
Această concluzie se impune având în vedere că art 998-999 Cod civil și art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina lichidatorului.
Creditoarea s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii, prezumția vinovăției pârâtului(ilor) întemeiată pe nepredarea actelor.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță, care să dovedească că, calitatea de a formula o asemenea cerere are doar comitetul creditorilor dacă lichidatorul judiciar refuză sau omite să o formuleze, față de dispozițiile art.17 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, solicitând modificarea acesteia, prima în sensul antrenării răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, iar cea de a doua recurentă în sensul admiterii cererii de autorizare pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator al debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Taa rătat că sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, întrucât, față de prezumția lipsei documentelor contabile, ar rezulta că administratorul a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice. Mai susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapte și încetarea plăților și vinovăție.
Direcția Generală a Finanțelor Publice H invocă greșita aplicare a legii, a dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, de către judecătorul sindic, care nu a procedat la desemnarea comitetului creditorilor prin încheiere, ce se putea face și la data când s-a pus în discuție cererea de autorizare.
Recurenta mai precizează că, în cadrul cererii având ca obiect autorizarea în vederea formulării cererii de antrenare, nu era necesară prezentarea dovezilor de care creditorul înțelege să se folosească în cazul unei cereri de antrenare.
În drept s-au invocat prevederile art. 12 alin. 1, art. 16, art. 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Lichidatorul judiciar a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursurilor ca netemeinice și nefondate (fila 9 din dosar).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurente, raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Susținerea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T, că Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție de culpă în favoarea administratorului social, este nefondată, întrucât, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile art. 138, trebuie probată, iar fapta ilicită trebuie să rezulte din săvârșirea uneia dintre cele enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alin. 1 lit. a-g și aceste fapte trebuie să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
În ce privește fapta de neținere a contabilității, în conformitate cu legea invocată de recurentă, se impune constatarea că aceasta trebuia săvârșită cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, respectiv intenția de fraudare a legii.
În ce privește motivele de recurs invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, curtea de apel reține că împrejurarea că acest comitet nu s-a constituit pentru a dezbate solicitarea autorizării de către judecătorul sindic de a introduce acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, poate fi imputată doar creditorilor.
Prin urmare, solicitarea creditoarei de autorizare adresată judecătorului sindic nu echivalează cu formularea cererii de către comitetul creditorilor, în măsura în care nu s-a constituit.
Comitetul creditorilor este un organ decizional deliberativ, hotărârea de a formula cererea, trebuind ă fie luată de către acesta.
În consecință, comitetul creditorilor nefiind constituit, recurenta nu-și poate invoca propria culpă și nu are calitate procesuală activă în formularea cererii de autorizare în vederea introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Critica recurentei referitoare la împrejurarea că judecătorul sindic trebuia să admită cererea de autorizare a acesteia în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii, întrucât condițiile acesteia erau îndeplinite este nefondată, întrucât instanța a respins cererea de autorizare, în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 17 alin. 1 din același act normativ, conform aliniatului 5 din sentința atacată, iar admiterea acestei cereri nu este obligatorie în absența indiciilor privind săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurentelor, urmând ca, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să fie respinse recursurile declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și DGFP H împotriva Sentinței nr. 577/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/24.02.2010
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
