Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 67/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 1,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 67/2010
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.908/C/09.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului -.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința comercială nr. 908/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr. - au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS la raportul final, a fost aprobat raportul final și bilanțul de lichidare al lichidatorului, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC Import Export SRL, radierea debitoarei din registrul comerțului, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune formulat de administratorul social - și s-a respins acțiunea privind antrenarea răspunderii administratorului social - formulată de DGFP Sibiu.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Urmare a evaluării bunurilor mobile și imobile lichidatorul judiciar a încercat în nenumărate rânduri ca în baza art.101 alin 3 din Legea nr. 64/1995 să efectueze operațiunile de lichidare conform dispozițiilor date de judecătorul sindic prin încheierea din 7.06.2005.
Abia la data de 25.07.2005, urmare a publicității efectuate, s-au vândut la licitație utilaje agricole în valoare de 7.820 lei, la data de 5.06.2006 s-au vândut bunuri mobile în valoare de 20.615 lei, iar la data de 31.03.2008 s-au vândut, tot la licitație, practic la preț de deșeuri metalice, bunuri în valoare de 5.700 lei.
În ceea ce privesc bunurile imobile, constatând că la licitațiile efectuate nu s-a prezentat nici un cumpărător, prin raportul nr. 262/13.09.2005 s-a propus vânzarea prin negociere directă conform art.114 alin 2 din Legea nr. 64/1995.
În aceste condiții s-a reușit vânzarea imobilului la prețul de 100.000 lei, astfel că la închiderea procedurii au rămas neachitate creanțe în sumă totală de 917.079 lei.
Împotriva administratorului social al societății debitoare reclamanta creditoare DGFP a depus la fila 169 dosar cerere de antrenare a răspunderii acestuia de obligare la plata sumei de 918.003 lei, pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.138 alin 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, în sensul că a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și nu a solicitat eșalonarea la plată a creanțelor, respectiv anularea majorărilor conform OG 40/2002, în vigoare la aceea dată.
Împotriva acestei cereri pârâtul - a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că în condițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art.139 din Legea nr. 85/2006 prescripția de trei ani curge de la data cunoașterii persoanei care a cauzat insolvența.
Referitor la excepția invocată, judecătorul sindic a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât termenul de prescripție curge de la data cunoașterii pasivului rămas neacoperit, și anume după valorificarea activelor la care s-a făcut referire mai sus, respectiv la data de 25.03.2008 când s-a plătit diferența de preț pentru imobilul -teren aferente fermei zootehnice M, ocazie cu care a rămas o creanță neacoperită în sumă de 917.079 lei.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că nu au fost depuse la dosar probe care să justifice punctul de vedere exprimat de reclamanta creditoare DGFP în ceea ce privește antrenarea răspunderii administratorului.
Pe de altă parte, împrejurarea că pârâtul - a dispus continuarea activității societății fără a solicita tribunalului deschiderea procedurii de insolvență, deși avea cunoștință de posibilitatea intrării iminente a societății debitoare în încetare de plăți, s-a constatat că nu îndeplinește elementele constitutive ale faptei prevăzute de art.138 lit. c din Legea nr. 85/2006, condiția ce trebuia îndeplinită pentru existența acestei fapte, și care trebuia probată, fiind aceea ca pârâtul să fi dispus continuarea activității societății debitoare în interes personal.
S-a reținut că textul legal invocat de reclamanta creditoare nu trebuie aplicat în sensul că ar fi suficient ca pârâtul să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuia probată și împrejurarea că a dispus în interes personal continuarea acestei activități.
S-a motivat că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății numai pentru că ar fi dispus continuarea activității acesteia care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
În același timp, s-a arătat că răspunderea reglementată de art.137 din Legea nr. 64/1995, devenit art. 138 din Legea nr. 85/2006, are o natură juridică delictuală cu caracter special și această formă a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 998, 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, și numai acestea sunt circumscrise situației speciale avute în vedere de Legea falimentului.
Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii, împrejurare reținută și de lichidatorul judiciar în raportul final depus la fila 212 dosar, judecătorul sindic a dispus respingerea cererii formulate de creditoarea DGFP Sibiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu solicitând modificarea în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii formulată de aceasta.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că sentința este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât din raportul lichidatorului rezultă că pentru ultimii 6 ani pierderile societății au fost de peste 6 miliarde de lei vechi iar pârâtul s-a opus deschiderii procedurii, astfel că ar fi dispus continuarea activității în interes personal.
Recurenta mai arată că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
În drept se invocă art. 299-316 pr.civ. Legea nr. 64/1997 și 85/2006, Legea nr. 31/1990.
Pârâtul - a solicitat prin întâmpinare (fila 12) respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Susținerea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu că pârâtul a dispus continuarea activității în interes personal întrucât deși cunoștea situația financiară a societății s-a opus deschiderii procedurii falimentului este nefondată, deoarece conduita pârâtului în calitate de administrator social al debitoarei de a formula căi de atac și de a contesta măsurile dispuse se circumscrie drepturilor prevăzute de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
Așa cum temeinic a arătat și judecătorul sindic, nu s-a dovedit că pârâtul a dispus continuarea activității în interes personal, fapta neîncadrându-se la art. 138 pct. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, în materia răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 138 nefiind aplicabilă prezumția "interesului personal" în condițiile în care acest interes nu a fost dovedit.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile creditoarei recurente, urmând ca în baza art. 312 pr.civ. să fie respins recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 908/C/09.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. - al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex. 4/17.02.2010.
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
