Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 427/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 427/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea SC SRL, cu sediul in B, b- -, -.32, parter, M B, cu sediul in--605 și P B, împotriva sentinței comerciale nr.315/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatii SC SRL B-prin lichidator judiciar Societatea B și C de pe lângă Tribunalul Brăila, având ca obiect- procedura insolvenței- Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate și netimbrate, prin serviciul registratură s-a depus la dosar cerere prin care av. G, apărător ales al recurentei SC Textil SRL B, solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât se află în concediu de odihnă, anexând adeverință eliberată de Baroul Galați.
Instanța verificând actele dosarului, constată că pe cererea de recurs formulată de către C Textil SRL B, se mentionează că ar fi formulată de către toți cei trei membri ai Comitetului Creditorilor însă aceasta nu a fost semnată de către P B și M Constată că separat s-a formulat recurs de către creditoarea M iar creditoarea P B nu a declarat recurs, urmând așadar a se rectifica citativul în ceea ce o privește pe PBc are va avea calitatea de intimată. Referitor la cererea de amânare a cauzei formulată de către apărătorul recurentei C Textil SRL B, aceasta nu poate fi soluționată înainte de a se face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului formulat, societatea fiind citată cu această mențiune,astfel că rămâne în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului și pe fond în ceea ce privește recursul formulat de M
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.315/6 mai 2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al tribunalului Brăila, s-au respins, ca nefondate, obiecțiunile formulate de creditorii Textil L B și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B ( numită, în continuare ) împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar L
S-a aprobat raportul final.
În temeiul art.131 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei B și radiere acesteia din registrul comerțului.
Conform art.136, au fost descărcați judecătorul sindic și lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Conform art.4 din Legea 85/2006, s-a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 14700 lei, cu titlu de onorariu practician.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
A constatat că la data de 14 ianuarie 2009 lichidatorul judiciar desemnat pentru ca să administreze procedura falimentului debitoarei C cu sediul în B,- bis, parter, Corp 2, jud.B, respectiv L B, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a inexistenței bunurilor și disponibilităților bănești.
Creditorii C Textil L B și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B au formulat obiecțiuni la raportul final arătând, în principal, că lichidatorul nu a menționat în raportul final care sunt persoanele vinovate de falimentul societății și nu s-a preocupat de recuperarea bunurilor societății, în special cele constatate ca existente și lăsate în custodia C SA Creditorii au arătat că nu este credibil ca o mulțime de bunuri să dispară și nimeni să nu știe unde. De asemenea au arătat că, dacă au fost înstrăinate, lichidatorul trebuia să cerceteze și să solicite anularea actelor de transfer frauduloase.
Cu privire la obiecțiunile la raportul final formulate de creditori mai sus menționați, tribunalul a apreciat că sunt nefondate. Astfel, a considerat că, deși la o primă vedere raportul final pare contradictoriu, totuși, coroborat cu înscrisurile depuse în cauză respectiv procesele verbale de inventariere bunuri din 30 martie 2006 și 25 noiembrie 2008, bunurile reclamate de creditori nu mai există fiind în dubiu chiar existența lor inițială. Astfel, la data de 30 martie 2006 înainte de depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, SA Mas olicitat și i s-a încuviințat de către Judecătoria M inventarierea bunurilor aflate într-o incintă a sa și care se arată că aparțineau C SRL B și SC SA Bunurile constând în special în mașini specifice industriei textile nu au fost identificate după proprietar ci după caracteristicile tehnice ceea ce demonstrează că scopul inventarierii nu era precizarea proprietarului ci a bunurilor în sine. Așa fiind, acest proces verbal de inventariere nu poate constitui prin sine însuși un titlu de proprietate fiind ambiguu cu privire la proprietar și tratând superficial această problemă. De aceea în momentul celei de-a doua inventarieri, 25 noiembrie 2008, lichidatorul judiciar împreună cu agentul de poliție și executorul judecătoresc nu au mai identificat nici unul dintre bunurile menționate în inventarierea anterioară și au încheiat un proces verbal în acest sens.
Așa fiind, a considerat că precizarea în sensul că în patrimoniul debitoarei sunt bunuri mobile este eronată, fiindcă nu există nici o dovadă certă că bunurile aflate la un moment dat într-o incintă a SA M erau proprietatea debitoarei fiind doar simple declarații ale unui terț fără susținere cu înscrisuri. Așa fiind, neexistând bunuri este evident că nici nu au putut fi înstrăinate și în consecință nu poate fi vorba de o acțiune în anularea transferurilor frauduloase.
Față de precizarea lichidatorului cuprinsă în raportul de cauze și confirmată în raportul final că nu au fost identificate fapte care să poată fi încadrate în disp.art.138 din legea 85/2006 nu s-a formulat o acțiune în atragerea răspunderii persoanelor aflate la conducerea societății debitoare. Comitetul creditorilor nu putea formula o astfel de cerere nefiind întrunite condițiile art.138 al.3 Legea 85/2006 respectiv neexistând omisiunea lichidatorului de a indica persoanele vinovate și nici de a formula acțiunea.
Așa fiind, lichidatorul judiciar a fost consecvent în a aprecia că nu se mai impune continuarea procedurii motivat de faptul că nu există nici un bun și nici o sumă de bani în patrimoniul societății și nici măcar nu se acoperă cheltuielile de procedură. În acest sens se impune de asemenea protejarea veniturilor statului împotriva cheltuirii lor fără nici un folos.
În consecință, tribunalul a constatat că obiecțiunile nu sunt fondate.
A constatat că lichidatorul a depus raportul final, l-a comunicat creditorilor și l-a publicat în buletinul insolvenței.
A constatat că din raportul depus a rezultat că debitoarea nu a deținut nici un fel de avere.
A reținut că în cauză au calitatea de creditori: P B cu suma de 186.383 lei, Autoritatea Națională a Vămilor G - 12.744,50 lei, Direcția Finanțelor Publice Locale- 67 lei, B - 80.912 lei, Textil SRL B- 150.000 lei, SRL- 37.293 lei, Tetas - SRL- 18.906,89 lei și Romtelecom SA - 595,10 lei și că nu au obținut nici o sumă de bani ca urmare a inexistenței sumelor de distribuit;
A reținut că în cauză nu a fost formulată acțiune întemeiată pe disp.art.138 Legea 85/2006 conform precizărilor de mai sus;
A reținut că nu există alte bunuri sau fonduri și nici disponibilitate de a fi avansate de creditori.
În temeiul art.131 Legea 85/2006 judecătorul sindic a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii debitoarei L, cu sediul în B,- bis, parter, Corp 2, jud.B și radierea acesteia din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs creditorii Textil L B și M B, recursuri înregistrate sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Creditoarea Textil Bac riticat sentința recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Lichidatorul judiciar, după 3 ani de la deschiderea procedurii, datorită superficialității dovedite în administrarea procedurii insolvenței a constatat că nu există bunuri mobile în patrimoniul debitoarei.
Or, însuși administratorul debitoarei a arătat în primele rapoarte de activitate, că în patrimoniul debitoarei există bunuri, care au fost transmise spre folosință către
Judecătorul sindic însușindu-și toate susținerile lichidatorului, a abdicat de la rolul activ ce îi revine în condițiile art.129 alin.5 pr.civ.
Nu au fost indicate temeiurile de drept ale cererii de recurs.
Creditoarea B, a criticat sentința recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Judecătorul sindic, în mod eronat, a respins obiecțiunile formulate de cei doi creditori împotriva raportului final, în condițiile în care, pe această cale, trebuiau lămurite inadvertențele din această lucrare, referitoare la existența sau inexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei.
Recurenta a apreciat că, în raport de cuantumul datoriilor acumulate de societatea debitoare, această societate nu putea să fi fost lipsită în totalitate de active (mijloace fixe sau circulante ). Probabil că aceste bunuri au fost înstrăinate, anterior sau ulterior deschiderii procedurii, iar acest aspect trebuia pe deplin lămurit în cursul procedurii.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.9 și art.312 pr.civ.
Cât privește recursul declarat de creditoarea Textil constată că acesta nu a fost timbrat.
Astfel, taxa de timbru și timbrul judiciar nu au fost plătite în momentul înregistrării căii de atac. Ca atare, instanța a pus în vedere recurentei să achite, până la primul termen, 19 august 2009, taxa de timbru prev. de art.11 alin.1 rap.la art.6 lit.c din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare (19,5 lei) și timbrul judiciar, în cuantum de 0,15 lei.
Cum recurenta nu s-a conformat obligației de plată, până la termenul stabilit, se va aplica sancțiunea prev. de art.11 alin.3 din Legea 146/1997 și de art.1 din OG32/1995, aceea a anulării recursului, ca netimbrat.
Recursul declarat de creditoarea B este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că, prin rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar LBs -a arătat inițial, că este posibil ca anumite bunuri mobile, proprietatea debitoarei, să se afle în posesia unui terț, Ulterior, lichidatorul judiciar a revenit asupra acestei informații, arătând că aceste bunuri au fost executate silit și preluate de creditoarea, în contul creanței, anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Considerăm însă că, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că, în procedura insolvenței, creditorii nu sunt îndreptățiți să analizeze activitatea lichidatorului judiciar și să conteste rapoartele acestuia, depuse pe parcursul a 3(trei) ani numai pe calea obiecțiunilor formulate împotriva raportului final, prev. de art.129 din Legea 85/2006.
Concret, recurenta a fost membru în comitetul creditorilor și, în această calitate, în exercitarea atribuțiilor prev. de art.17 alin.1 lit.c,d și f din Legea 85/2006, avea obligația să ia cunoștință despre rapoartele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar, să le analizeze și, eventual să facă contestații la acestea; să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul, lichidatorul judiciar și efectele acestora și să propună, motivat, alte măsuri; să introducă acțiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial.
Nu în ultimul rând, comitetul creditorilor era îndreptățit, în condițiile legii, să solicite înlocuirea lichidatorului judiciar (art.22 alin.2 din Legea 85/2006).
Câtă vreme creditoarea recurentă nu a uzat de toate mijloacele procesuale și legale puse la dispoziție acestui participant la procedură (comitetul creditorilor), pentru a afla dacă în patrimoniul debitoarei se află sau nu active, de a le readuce în averea debitoarei pe cele eventual înstrăinate în mod fraudulos, considerăm că, prin prezenta cale de atac se invocă propria culpă (atitudine pasivă).
Mai mult, nici în calea de atac a recursului nu a produs dovezi (înscrisuri) din care să rezulte o situație contrară celei reținute de judecătorul sindic, potrivit căreia în averea debitoarei nu se găsesc active și nici unul din creditori nu a avansat sumele corespunzătoare continuării procedurii.
Așa fiind, va reține că judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.131 din Legea 85/2006, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
În consecință, potrivit art.312 alin.1 rap.la art.304 indice 1 pr.civ. va respinge recursul declarat de creditoarea M B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de creditoarea C Textil, cu sediul in B, b- -, -.32, parter, împotriva sentinței comerciale nr.315/06.05.2009 a Tribunalului Brăila.
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de creditoarea, cu sediul în B,--605, împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr.- - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno./10.09.2009/8 ex.
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
