Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 43/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 43/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în G, cart..21. D,.59, jud. H, împotriva sentinței nr. 1326/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 20,00 lei conform chitanței CEC depusă la fila 7 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Harghita, privind debitoarea SC SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1326 din 22 iunie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr- a respins excepția prescripției acțiunii, invocată de pârâtul și în baza art. 138 alin. 1 lit. "a" și "d" din Legea nr. 85/2006 republicată, l -a obligat pe administratorul pârâtei să plătească în contul de faliment al debitoarei SRL G suma de 9.648,42 lei.
Judecătorul sindic a reținut în considerentele sentinței că potrivit tabelului definitiv de creanțe, creditorii debitoarei sunt instituții bugetare iar potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată, creanțele bugetare nu sunt supuse procedurii de verificare. În condițiile în care pârâtul nu a contestat titlurile executorii pe baza cărora instituțiile bugetare s-au înscris la masa credală, nici creanțele în sine în cadrul procedurii, judecătorul sindic a respins excepția prescripției dreptului lichidatorului judiciar de a formula acțiunea în temeiul art. 138 din lege.
S-a avut în vedere faptul că în urma demersurilor întreprinse, lichidatorul judiciar nu reușit să intre în posesia actelor contabile ale debitoarei, astfel că raportul privind cauzele care au determinat starea de insolvență, s-a întocmit pe baza bilanțului contabil și a balanței de verificare din decembrie 1999, preluate de la G, constatându-se că în patrimoniul firmei ar fi trebuit să se regăsească bunuri în valoare totală de 43.769,40 lei, mărfuri și ambalaje - 43.711,52 lei și sold în casierie de 57,88 lei, că existau creanțe nerecuperate în sumă de 4.858,90 lei, iar valorile nu au fost regăsite faptic.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către pârâtul, care a invocat faptul că adevăratul motiv al insolvabilității societății este altul, lichidatorul aducând acuzații grave neprobate, precizând că toate evidențele contabile au rămas la Hotel M de unde SRL a fost evacuată cu forța, fără a putea recupera nimic din valorile ce le deținea.
Recurentul a mai învederat faptul că nu a contestat nici un titlu executoriu deoarece nu a primit nicio înștiințare în acest sens, el nemai locuind la adresa indicată de instanță din anul 2000 de când a vândut apartamentul respectiv, tocmai pentru a plăti datoriile.
Din motivarea recursului mai rezultă că pe rolul Judecătoriei Gheorghenis -a aflat o acțiune intentată de SRL din care s-ar fi aflat unde sunt valorile și lichiditățile societății, dar acțiunea a fost suspendată din lipsă de bani pentru taxa de timbru.
Recurentul a negat faptul că ar fi ținut o contabilitate fictivă, invocând că a avut contabil profesionist, calificat și cu multă experiență.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin Încheierea nr. 2555 din 10 noiembrie 2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificată a insolvenței SRL G, la solicitarea lichidatorului judiciar, societatea fiind dizolvată de drept în baza art. 237 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 31/1990 republicată.
Potrivit raportului referitor la situația debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar pentru termenul din 9 februarie 2009, unicul asociat al societății, recurentul din prezenta cauză, a fost notificat, solicitându-i-se actele contabile. Prin declarația dată la 27 ianuarie 2009 administratorul a precizat că societatea nu desfășoară activitate contabilă din 1999 și nici evidența contabilă nu a fost întocmită după această dată. Declarația administratorului se află la fila 34 dosar fond.
Lichidatorul judiciar a stabilit cauzele pentru care debitoarea a intrat în stare de insolvență, ajungând la concluzia că administratorul acesteia nu a fost interesat să gestioneze patrimoniul, nu a întreprins demersuri pentru recuperarea creanțelor după 1999 nu s-a mai preocupat de întocmirea evidenței contabile în conformitate cu legea.
Aspectele relevate de recurent nu sunt de natură să înlăture constatările lichidatorului judiciar privind cauzele care au determinat insolvența, deoarece administratorul statutar avea obligații și responsabilității legate de activitatea firmei, inclusiv de întocmirea actelor contabile în conformitate cu legea. În motivarea recursului susține că toate actele contabile au rămas la Hotel M, de unde firma sa a fost evacuată forțat, în timp ce în apărările formulate la instanța de fond recunoaște că după 1999, an din care firma nu mai desfășoară activitate, nu a mai ținut contabilitatea. Lichidatorul judiciar a avut la îndemână doar ultimul bilanț și balanța contabilă din decembrie 1999, fiindu-i imposibil să identifice bunurile aflate scriptic în evidența societății, iar potrivit declarației administratorului statutar, ele nu mai există faptic. Tot din cauza faptului că nu a mai fost întocmită nicio evidență contabilă după 1999, nu s-a mai putut verifica modul în care au fost utilizate lichiditățile bănești care rezultă din datele furnizate de balanța de verificare întocmită în decembrie 1999. De asemenea, la finele anului 1999, potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar, soldul creanțelor nerecuperat ale societății era de 4.858,90 lei, creanțele fiind prescrise.
În reglementarea angajării răspunderii personale patrimoniale, legiuitorul a vizat nu numai faptele și actele care au determinat starea de insolvență, ci și omisiunile, pasivitatea, lipsa de interes în gestionarea patrimoniului firmei, care, prin efectul lor, creează prezumții,ce se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 138 lit. "a" și "d" din Legea nr. 85/2006 republicată, care atrag acest gen de răspundere materială. Susținerile recurentului în sensul că nu a ținut o contabilitate fictivă, precizând că a avut un contabil profesionist, dar care din păcate a decedat, în lipsa dovezii că există acte contabile întocmite și după 1999, nu este de natură să înlăture concluziile privind angajarea răspunderii iar evacuarea forțată dintr-un imobil rămânând la nivel afirmativ, nu reprezintă o dovadă a existenței faptice a bunurilor cuprinse scriptic în bilanțul și balanța întocmite în anul 1999. Chiar și în situația unei evacuări forțate, administratorul are obligația să manifeste grijă față de bunurile firmei sau să dovedească diligență depusă pentru recuperarea acestora. Neconducerea contabilității conform legii din anul 1999 este de fapt dovedită prin actele și lucrările dosarului, iar judecătorul sindic a făcut în contextul celor arătate, o corectă aplicare a normelor legale în materia răspunderii personale patrimoniale.
Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de, domiciliat în G, Cart.,.21,.D,.59, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1326 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8ex
jud.fond: - 12.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 341/2009.... → |
|---|
