Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 442/2008. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

ROM ÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA nr. 442/ DOSAR nr-

Ședința publică din 16 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa

- - - - președinte de secție

- - - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță

- - - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea împotrivasentinței civile nr. 436 din 7 mai 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, precum și a recursurilor declarate de creditorii, FUNDAȚIA Sf. G, și debitoarea AX Sf. G împotrivasentinței civile nr. 443 din 8 mai 2008pronunțate de judecătorul-sindic în același dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 9 octombrie 2008 și 16 octombrie 2008.

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința civilă nr. 436/7.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, judecătorul-sindic a respins contestația creditoarei împotriva completării raportului administratorului judiciar privind cauzele care au condus societatea Ax la starea de încetare de plăți. A respins cererea aceleiași creditoare privind autorizarea administratorului judiciar ori a comitetului creditorilor pentru promovarea unei acțiuni pentru angajarea răspunderii administratorilor. A admis cererea creditoarei și în consecință a dispus radierea dreptului de ipotecă asupra imobilului situat în Sf. G,-,.2/D, jud. C înscris în CF individuală nr. 6481 Sf. G, sub nr. crt., nr. top 371/1/b/1/2/XVII D, 371/1/a/2/2/XVII D, 372/1/a/2/2/XVII D, 371/1/b/2/2/2/XVII D în favoarea pentru suma de 1.678.850 RON. A respins contestațiile creditoarei contestatoare împotriva rapoartelor nr. 1038/25.06.2007 și 1240/17.09.2007, întocmite de administratorul judiciar. A respins contestația aceleiași creditoare împotriva tabelului definitiv al creditorilor, Distribution, Romtelecom, Servicii, Administrația Națională de Metrologie B, Independent, & Co, Fundația Sf. A admis cu titlu provizoriu creanțele creditoarei - Sucursala Sf. G, cuprinse în tabelul definitiv rectificat, respectiv suma de 926.436,38 lei - creanțe garantate cu garanții reale și suma de 127.291,41 lei, creanțe chirografare.

Referitor la contestația formulată de creditoarea s-a reținut tardivitatea acesteia, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut la art. 21 alin.3 din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 25 alin.3 din Legea nr. 64/1995.

Cererea de autorizare a administratorului judiciar ori a comitetului creditorilor să introducă acțiunea în atragerea răspunderii administratorului a fost respinsă cu motivarea că administratorul judiciar poate introduce această acțiune fără a fi autorizat însă nu poate fi obligat să o facă, iar comitetul creditorilor poate fi autorizat să formuleze o astfel de acțiune dar numai la cererea sa.

Cererea aceleiași creditoare de întabulare în favoarea sa a dreptului de ipotecă a fost admisă, în raport de prevederile sentinței civile nr. 682/5.06.2006 a Tribunalului Covasna.

Contestațiile formulate de creditoarea au fost respinse pentru următoarele considerente:

Prin raportul nr. 1038/25.06.2007 - înregistrat în dosar la data de 22.06.2007 - administratorul judiciar a prezentat activitatea desfășurată în perioada ant4erioară, arătând că finalizat inventarierea anuală a debitoarei, a convocat debitorul la conciliere, urmând a demara acțiunea de recuperare creanțelor.

Cu privire la Spitalul de Cardiologie din Caa rătat că debitoarea a încheiat lucrările contractate, dar că s-a refuzat semnarea procesului verbal de recepție.

Prin raportul nr. 1240/17.09.2007 - înregistrat în dosar la 17.09.2007 - administratorul judiciar a arătat, la pct.1 și 2, că în privința creditorului a demarat acțiunea pentru recuperarea creanțelor, că Spitalul de Cardiologie l-a invitat pe data de 18.09.2007 pentru recepția finală a lucrării executate de debitoare.

La pct. 3 din raport, administratorul judiciar a arătat că a acceptat numai în parte cererea creditoarei privind înscrierea în tabelul creditorilor, în sensul că, din suma solicitată a înscris-o pe aceasta numai cu suma de 1.678.850 lei.

La pct. 4 din raport, administratorul judiciar a arătat că -referitor la cererea de a fi autorizat cu promovarea acțiunii în răspunderea administratorilor - prin raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au condus societatea în stare de insolvență și-a exprimat punctul de vedere.

În ce privește contestația nr. 60/30.03.2007 susținut că această contestație nu a fost depusă în termen de 5 zile și că nu îndeplinește cerințele unei cereri astfel cum sunt reglementate de Codul d e procedură civilă.

Conform art. 21 alin.3 din Legea nr. 85/2006, contestația împotriva raportului administratorului trebuie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

În ce privește raportul nr. 1038, acesta a fost depus la 25.06.2007, iar contestația la 03.07.2007, cu depășirea termenului de 5 zile menționat mai sus.

Din a cest punct de vedere, contestația este tardivă.

Separat de tardivitate, ambele contestații sunt nefondate.

Sub acest aspect, prin raportul nr. 1038 administratorul judiciar a prezentat activitatea desfășurată de la ultimul termen de desfășurare a procedurii.

Administratorul judiciar a prezentat, punctual, activitatea desfășurată.

Contestația creditoarei, practic nu critică activitatea efectivă la care s-a făcut referire în raport, prin contestație creditoarea imputând lipsa unor informații în legătură cu situații care nu făceau obiectul raportului respectiv.

Dorința unui creditor cu privire la ceea ce trebuie sau nu să cuprindă raportul întocmit ca și eventualele nemulțumiri legate de acest aspect nu sunt de natură să conducă la anularea raportului și nici la plata unor despăgubiri.

De altfel, competența de a analiza conținutul rapoartelor întocmite și de a propune adunării creditorilor diverse măsuri pe care trebuie să le ia administratorul judiciar ori stabilirea unei anumite conduite acestuia sau efectuarea unor verificări, revine comitetului creditorilor.

În ce privește raportul nr. 1240/17.09.2007, se reține că și cu privire la acest raport contestația este nefondată.

Ca și raportul precedent, administratorul a arătat, punctual, activitatea desfășurată de la ultimul termen.

Creditoarea nu motivează în nici un fel ce fel de prejudicii generează administratorul judiciar și nici în ce constau aceste prejudicii.

Afirmația creditoarei că creanța datorată de s-a prescris nu are nici o fundamentare juridică de pe o parte, iar pe de altă parte, cu privire la această împrejurare se poate pronunța numai instanța competentă să judece acțiunea intentată de administratorul judiciar.

La fel sunt întemeiate și susținerile creditoarei contestatoare legate de pct.3 din raport.

Tabelul definitiv nu poate fi întocmit până la soluționarea tuturor aspectelor legate de verificarea cererilor de înscriere la masa credală ca și de soluționarea contestațiilor formulate în legătură cu aceasta.

Cât privește împrejurarea privind intentarea unei acțiuni pentru atragerea răspunderii administratorilor debitoarei, prin raportul asupra cauzelor care au condus la starea de insolvență, administratorul judiciar și-a expus clar opinia, considerând că nu există elemente care să atragă incidența art. 138 din lege.

Administratorul judiciar nu poate fi obligat să introducă o astfel de acțiune.

În situația în care administratorul judiciar nu intentează o asemenea acțiune, comitetul creditorilor, potrivit art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 poate solicita judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la art. 138 alin.1.

Cât privește restul criticilor din contestație, cu privire la acestea s-a făcut referire mai sus astfel că nu vor fi reluate.

Având în vedere conținutul rapoartelor contestate, nu se poate reține în sarcina administratorului judiciar vreo culpă care să conducă la înlocuirea lui.

Împotriva sentinței a declarat recurs creditoare, solicitând, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestațiilor.

Recurenta critică sentința pentru următoarele motive:

1. a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor la categoria creditorilor cu creanțe cu garanții reale cu suma de 513.526,85 lei. Acest tabelo nu a fost contestat de acest creditor, ca urmare, înscrierea ipotecii pentru suma de 1.678.850 lei, este nelegală.

2. Instanța nu s-a pronunțat asupra următoarelor excepții și cereri formulate de creditoarea recurentă:

- excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic ;

- contestația nr. 32/25.02.2006, împotriva raportului nr. 304/20.02.2006 și probele cerute de recurentă prin nota de probațiune nr. 41/19.03.2007;

- cererile de înlocuire, sancționare și obligare la plata de despăgubiri a administratorului judiciar;

- înlăturarea ipotecilor executate ale garanților ipotecari și, și și;

3. Judecătorul-sindic nu a respectat principiul celerității procedurii în soluționarea contestațiilor.

4. Cu privire la fondul contestațiilor recurenta susține că administratorul judiciar nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile stabilite prin lege.

În acest sens, administratorul judiciar a neglijat recuperarea creanțelor, un nr. de șapte acțiuni introductive la instanță în acest scop, fiind perimate ori respinse, ca nefondate, iar pentru alte creanțe nici nu s-au formulate acțiuni.

Administratorul judiciar nu a respectat termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea atribuțiilor, de exemplu afișarea tabelului definitiv.

Recurentul critică și modul de gestionare de către administratorul judiciar al patrimoniului societății debitoare, care este de natură a crea prejudicii în patrimoniul debitorului.

Toate aceste aspecte îndreptățesc creditoarea recurentă să solicite înlocuirea administratorului judiciar și obligarea acestuia la plata despăgubirilor.

Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:

Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic, se reține că, prin sentința civilă nr. 1238/19.12.2005 nu a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei Ax, ci doar a fost revocat din funcție administratorul. Ca urmare, până la data intrării în faliment, debitoarea și-a păstrat dreptul de a fi reprezentantă în instanță de un consilier juridic. Contractul de muncă între societate și consilierul juridic a fost încheiat anterior revocării din funcție a administratorului, deci este pe deplin valabil.

Rezultă că excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic este neîntemeiată.

Cu privire la contestația nr. 32/25.02.2006, aceasta nu a făcut obiectul sentinței atacate, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării.

În cazul în care există la dosar contestații nesoluționate, recurenta urmează să solicite judecătorului-sindic să se pronunțe asupra acestora, după punerea lor în dezbaterea părților.

Cererile de înlocuire, sancționare, și obligare a administratorului judiciar la plata despăgubirilor, au fost soluționate de către judecătorul-sindic, prin respingerea contestațiilor. Judecătorul-sindic și-a motivat soluția, ajungând în final la concluzia că nu se poate reține în sarcina administratorului judiciar vreo culpă care să conducă la înlocuirea lui.

Cererea de înlăturare din tabelul definitiv a ipotecilor executate ale garanților ipotecari, și și nu a mai fost susținută la dezbaterea cauzei în fond, așa cum rezultă din încheierea de dezbatere în fond a cauzei.

De altfel, cererea nu este întemeiată, tabelul definitiv nu se modifică ori de câte ori se execută o ipotecă, însă administratorul judiciar sau lichidatorul va ține seama la distribuirile ulterioare de sume, de acoperirea creanțelor garantate.

Nerespectarea principiului celerității procedurii în soluționarea contestațiilor nu constituie un motiv de casare sau modificare a sentinței. De altfel, din încheierile premergătoare rezultă că depășirea termenului legal de soluționare a contestațiilor a fost cauzat de motive obiective.

Referitor la soluționarea pe fond a cererilor de înlocuire, sancționare și obligare la plata de despăgubiri a administratorului judiciar, se constată că în mod corect acestea au fost respinse de către judecătorul-sindic.

Nu există nici un argument care să susțină culpa administratorului judiciar în respingerea unor acțiuni în recuperarea creanțelor. De asemenea, nu s-a dovedit că acțiunea care a fost anulată ca netimbrată era întemeiată și că taxa de timbru nu s-ar fi plătit în zadar.

În mod corect a reținut judecătorul-sindic și faptul că, creditoarea nu a precizat valoarea prejudiciului cauzat de administratorul judiciar societății debitoare, precizare obligatorie oricărei cereri de chemare în judecată, conform art. 112 Cod procedură civilă.

Referitor la inventarierea bunurilor debitoarei, din actele depuse la dosar rezultă că administratorul judiciar a procedat la efectuarea inventarului potrivit normelor legale în vigoare.

Ca urmare, nu există temeiuri pentru sancționarea sau obligarea la despăgubiri a administratorului, iar cererea de înlocuire a rămas fără obiect, față de intrarea debitoarei în faliment și numirea unui lichidator judiciar.

Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursului, ca neîntemeiat și a se menține hotărârea atacată.

Prin sentința civilă nr. 443/8.05.2008 pronunțată în același dosar, judecătorul-sindic a respins cererile creditorilor Fundația, & Co, și debitoarea Ax

A infirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC Ax SRL.

A dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC Ax SRL.

A desemnat în mod provizoriu lichidator judiciar, cu sediul în B,-, parter, jud. B, nr. înregistrare în 0258, cu o retribuție de 2500 lei + TVA, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25.

În temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței,

A dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

A fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii, până la data de 06.06.2008.

A dispus predarea către lichidator, în termen de 10 zile de la pronunțarea prezentei, a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creanțelor născute în cursul procedurii.

A dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

A dispus trimiterea notificărilor de către lichidatorul judiciar potrivit art.108 din Legea nr.85/2006.

A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor creanțelor născute în cursul procedurii la 20.06.2008.

A fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 21.07.2008.

A fixat termenul limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 22.08.2008.

În temeiul art.113 din Legea privind insolvența, a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.

La pronunțarea acestei hotărâri, judecătorul-sindic a reținut următoarele:

Prin sentința nr.286/20.03.2008 a Tribunalului Covasna, judecătorul - sindic admis planul de reorganizare propus de debitoare, potrivit dispozițiilor art.98 din Legea nr.85/2006, s-a dispus administratorului judiciar convocarea adunării creditorilor în perioada 09.04.2008-14.04.2008 în vederea supunerii la vot a planului.

Administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru a-și exprima votul asupra planului pentru data de 09.04.2008, cu mențiunea că termenul pentru confirmarea planului a fost stabilit pentru data de 24.04.2008.

La dosar s-au depus dovezi privind convocarea creditorilor, procesul verbal întocmit, voturile primite în scris, delegațiile și împuternicirile reprezentanților creditorilor, dovezi de comunicare, extras din buletinul procedurilor de insolvență.

Din procesul verbal nr.471/9.04.2008 -208 dosar supliment F vol.I- rezultă că la adunarea creditorilor au fost prezenți: Administrația Finanțelor Publice Sf. G, & o, Municipiul Sf.

Pentru adunare au fost trimise și voturi în scris de către creditorii:, L, Fundația, fapt evidențiat ca atare de către administratorul judiciar.

În urma supunerii la vot, se constată că au votat împotriva planului Sf.G, municipiul Sf.G,

Pentru plan au votat creditorii, & Co,

Analizând modul de exprimare a votului în raport de categoriile distincte prevăzute la art.100 alin.3, se constată că creditorii cu creanțe bugetare, municipiul Sf.G și Administrația Finanțelor Publice Sf. G au votat împotrivă.

Creditorii și R, creditori cu creanțe garantate, au votat împotrivă.

În categoria creanțelor garantate, creanțele deținute de cei doi creditori reprezintă 73,44 %.

În ce privește creditorii, votul BCR, care face parte și din această categorie a fost împotrivă, restul creditorilor votând în favoarea planului.

Din cele expuse, se constată că categoria creditorilor cu creanțe bugetare și majoritatea absolută a creditorilor cu creanțe garantate au votat împotriva planului.

Pentru plan, au votat, cu majoritate absolută, creditorii.

Chiar dacă creditorii dețin o majoritate din valoarea procentuală a masei credale, în speță aprecierea cvorumului nu se raportează la întreaga masă credală, ci pe categorii de creditori.

Conform art.101 alin.1 lit.A, un plan poate fi confirmat dacă cel puțin J plus una dintre categoriile de creanțe menționate la art. 100 alin. 3 acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.

Prin plan nu s-au prevăzut categorii defavorizate.

Din cele trei categorii de creditori, două categorii au votat împotriva planului.

În cauză nu se poate accepta susținerea debitoarei că, creditorii bugetari ar fi acceptat planul.

Un plan poate fi considerat ca fiind acceptat doar în situația prevăzută la art. 100 alin.1 lit. B, ceea ce nu este cazul.

Cererile debitoarei și ale creditorilor Fundația. & Co, și, de anulare al procesului verbal al adunării creditorilor din 9.04.2008 au fost considerate neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Conform procesului verbal al adunării creditorilor din 9.04.2008

(208 dosar supliment F vol. I), administratorul judiciar a procedat corect, arătând voturile valabile exprimate în scris și consemnând voturile exprimate de creditorii prezenți la ședință.

Ca urmare, din perspectiva dispozițiilor legale enunțate, procesul verbal este temeinic și legal.

În ce privește susținerea că creditorii bugetari au votat împotriva propriului interes, afirmația făcută nu are nici un temei.

Potrivit art.100, creditorii pot să voteze în favoarea planului sau împotrivă, textul legal necerând vreo justificare asupra votului.

Faptul că au votat împotriva planului, nu înseamnă, din partea creditorilor bugetari o renunțare la drept, pentru că în situația dată, creditorii nu au renunțat la creanța lor.

De asemenea nu are relevanță că procentual, creditorii care au votat pentru plan depășesc 50%, deoarece în cauză voturile nu se raportează la întreaga masă credală, ci la fiecare categorie de creditori.

Referitor la cererea debitoarei de a se constata că întreaga categorie a creditorilor bugetari a fost acoperită prin plată,

Această cerere nu poate fi acceptată din mai multe considerente:

Votul asupra planului a fost dat la 09.04.2008, potrivit situației rezultate din ultimul tabel definitiv rectificat întocmit de administratorul judiciar.

Ordinele de plată, anexate de debitoare (289 dosar supliment F vol.I) au fost emise în 16.04.2004, după data adunării creditorilor, astfel că nu pot influența statutul creditorilor ori situația masei credale la momentul datei adunării creditorilor.

Pe de altă parte, plata făcută de debitoare este nelegală și nu poate fi acceptată de judecătorul sindic ca reprezentând stingere a creanței.

Deși a propus un plan de reorganizare, stabilind modalitatea și termenele de plată, debitoarea a procedat la plata preferențială a creditorilor bugetari în afara prevederilor planului și în contradicție cu dispozițiile legale.

Conform art.49, pe perioada de observație debitorul poate efectua plăți către creditori doar în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente.

Plățile efectuate către creditorii Primăria municipiului Sf. G și Sf. G reprezintă contravaloarea creanței cu care au fost înscriși în tabelul definitiv de creanțe, astfel că nu se poate susține că plățile au fost efectuate pentru activități curente.

Depășind condițiile prevăzute la art.49 alin.1, plățile respective ar fi trebuit autorizate de administratorul judiciar în condițiile art.49 alin.2.

Neprocedând în acest mod, plățile făcute sunt considerate nelegale, acestea fiind considerate nule conform art.46 alin.1.

Ca urmare a celor expuse, nu există vreun motiv legal ce ar impune anularea procesului verbal, convocarea unei noi adunări, constatarea plăților efectuate și stingerea creanței creditorilor bugetari.

Sunt neîntemeiate și susținerile privind îngrădirea liberului exercițiu al drepturilor procesuale

Creditorii au exercițiul deplin al drepturilor procesuale, dovadă fiind însăși intentarea prezentei cereri.

Pe de altă parte, drepturile procesuale trebuie să fie exercitate în conformitate cu dispozițiile legale.

Împotriva sentinței au declarat recurs creditorii:, Fundația, și debitoarea Ax.

Creditorul a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul confirmării planului de reorganizare, așa cum a fost depus de debitoare prin administratorul special și admis inițial de judecătorul-sindic.

În motivarea recursului se arată că, prin sentința civilă nr. 436/7.05.2008, judecătorul-sindic a modificat rangul de prioritate a creanțelor din tabelul definitiv, admițând-o pe creditoarea pentru suma de 1.678.850 RON, în categoria creditorilor garantați, fapt care acordă acestei creditoare oop oziție de majoritate absolută în această categorie.

În ziua următoare, 8 mai 2008, același judecător-sindic a respins planul și a dispus deschiderea procedurii falimentului, fără să țină cont de modificările produse prin sentința nr. 436/7.05.2008 asupra categoriilor de creditori.

Ținând cont de efectele juridice ale acestei sentințe rezultatul votului devine unul pentru adoptarea planului, deoarece dobândește o pondere majoritară în categoria garanților, categorie care acceptă, prin urmare, planul.

Recurenta creditoare Fundația critică sentința pentru următoarele considerente:

1. O parte importantă a contestațiilor la tabelul preliminar nu a fost soluționată decât prin sentința civilă nr. 436/7.05.2008, iar contestația la tabelul definitiv nu este soluționată și are termen de judecată pentru data de 12 iunie 2008. În acest fel, la data supunerii la vot a planului nu exista un tabel definitiv, în sensul prevăzut de art. 3 alin.17 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința nr. 436/7.05.2008 s-au schimbat anumite creanțe și au fost trecute, fie provizoriu, fie mutate dintr-o categorie în alta, față de tabelul preliminar.

Voturile exprimate la ședința adunării creditorilor din 9.04.2008 nu mai corespunde situației reale din tabel după sentința nr. 436/7.05.2008 și au fost exercitate cu încălcarea ordinii de efectuare a actelor de procedură prevăzute de art. 99 alin.1 din Legea nr. 85/2006.

Constatările din sentința nr. 443/8.05.2008 nu mai corespund cu starea de fapt de la data votării și nici cu modificările tabelului pe care le dispune sentința nr. 436/7.05.2008, deoarece se contrazic și se exclud. Votul asupra planului trebuia să fie încuviințat numai după rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 436/7.05.2008, care modifică structura masei credale.

2. Recurenta invocă și nulitatea procesului verbal de ședință a adunării creditorilor din data de 9 aprilie 2008, pentru motivele expuse în contestația formulată.

Debitoarea " Ax" a solicitat, prin recursul său, fie casarea, fie modificarea în tot a sentinței.

În argumentarea cererii de casare a hotărârii atacate, recurenta invocă nulitatea procesului verbal de ședință nr. 471/9.04.2008, pentru următoarele motive:

- La finalul acestui act se menționează că au fost exprimate 6 voturi pentru și 5 împotrivă, ceea ce este nereal, incomplet și inexact, întrucât toți cei care au votat în scris au vota pentru și sunt 8. Rezultatul final al voturilor devine 14 pentru și 5 împotrivă, însă fără a se face calculul pe categorii de vot, respectiv creditori garantați, bugetari și.

În aceste condiții, adunarea nu a deliberat în mod legal asupra voturilor exprimate, în sensul de a da un verdict cu privire la admiterea sau respingerea planului propus de debitoare.

- Sf. G și Primăria Sf. G au votat în mod nelegal și contrar interesului legitim, ceea ce constituie un act de renunțare la dreptul de creanță al statului, întrucât, în caz de faliment, gradul de recuperare este zero iar planul prevede realizarea integrală a creanțelor deținute de acești creditori fără nici o categorie defavorizată. Creanțele bugetare, izvorând din lege, nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau renunțări din partea vreunei persoane.

Față de această stare de fapt instanța de fond a reținut că nu creditorii sunt

cei care trebuiau să decidă asupra planului, ci judecătorul însuși, întrucât adunarea creditorilor convocată în scopul votării planului are un statut legal special și nu necesită hotărârea creditorilor, în sensul prevăzut de art. 14 alin.6 din lege.

Deliberând și hotărând asupra planului, judecătorul-sindic și-a însușit prerogativele și drepturile legale ale adunării creditorilor, depășind astfel limitele cu care a fost investit prin lege, acela de analiză a legalității planului și pronunțării hotărârii prevăzute de art. 98 alin. 3 din lege.

În aprecierea și deliberarea hotărârii, judecătorul-sindic a omis a reface totalul voturilor legal exprimate prin adăugarea celor exprimate în scris dar necuantificate în procesul verbal la cele exprimate de creditorii prezenți. Mai mult, a reținut în mod greșit un verdict de 6 voturi împotrivă și 5 pentru, ceea ce este tocmai invers menționat în procesul verbal.

Motivele pentru care recurenta debitoare solicită modificarea hotărârii sunt aceleași cu cele formulate de ceilalți recurenți, respectiv modificarea rezultatului

votului creditorilor, ca urmare a modificărilor aduse prin sentința civilă nr. 436/7.05.2008.

În plus, recurenta debitoare critică și soluția dată de judecătorul-sindic în privința legalității și a efectului pe care îl determină plățile făcute către bugetari. Se susține în acest sens că motivația oferită de judecătorul-sindic se limitează doar la enunțul nelegalității în raport de dispozițiile art. 46 alin.1 din lege, fără a atinge substanța și finalitatea operațiunii de plată, așa cum este reglementată de art. 49 alin.2, coroborat cu art. 11 alin.2 teza 2, societatea fiind în perioada de observație între deschiderea procedurii generale și hotărârea privitoare la planul de reorganizare. În aceste condiții, plata creditorilor nefiind una curentă, a fost făcută cu avizul administratorului judiciar, în îndeplinirea scopului procedurii și cu respectarea atribuțiilor de supraveghere prevăzute de lege.

Recurenta creditoare a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, după cum urmează:

- eliminarea dispoziției privind ridicarea dreptului de administrare a societății debitoare;

- să se constate că dintre creditorii numai și au votat împotriva planului de reorganizare;

- să se dispună, în temeiul art. 20 alin.2 din Legea nr. 85/2006, obligația administratorului judiciar de a rămâne în procedură până la judecarea acțiunilor și contestațiilor în curs în legătură cu activitatea lui, cu nedescărcarea acestuia de îndatoriri și responsabilități cu privire la activitatea desfășurată de debitor și menținerea calității procesuale a acestuia în aceste procese.

În susținerea recursului se invocă următoarele motive:

- Prin sentința civilă nr. 1238/19.12.2005, pronunțată de judecătorul-sindic, coroborată cu decizia nr. 63/R a Curții de APEL BRAȘOV, dreptul de administrare al debitoarei a fost retras, ca urmare acesta nu mai poate fi retras încă odată.

- Există o contradicție în motivarea sentinței, fiindcă, deși se constată că a votat împotriva planului de reorganizare se constată că votul care face parte și din această categorie a fost împotrivă, restul creditorilor votând în favoarea planului.

- Recurenta nu este de acord cu încetarea calității procesuale active și pasive în contestațiile în curs de judecată, întrucât numai administratorul judiciar personal poate să poarte responsabilitatea corectitudinii rapoartelor atacate, ale măsurilor luate, ale modului de îndeplinire al atribuțiilor sale în perioada de observație și numai el poate să fie tras la răspundere și obligat la acoperirea prejudiciului produs în temeiul art. 21 și 22 din Legea nr. 85/2006.

Creditoarea a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei debitoare, sprijinind motivele de recurs ale acesteia.

Cererea a fost admisă în principiu prin încheierea din 10 iulie 2008.

Intimatele creditoare Administrația Finanțelor Publice Sf. G și Banca Comercială Română au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Recurenta creditoare " a formulat întâmpinare la recursurile declarate de ceilalți recurenți împotriva sentinței nr. 443/8.05.2008, solicitând respingerea acestora, ca nefondate.

A invocat și excepția lipsei calității procesuale active a tuturor recurenților și a intervenientei de a ataca hotărârile adoptate de adunarea creditorilor din data de 9.04.2008 și a solicitat anularea procesului verbal al ședinței adunării creditorilor din aceeași dată, în temeiul art.14 alin.7 din Legea nr. 85/2006.

Examinând cu precădere această excepție, în baza art. 137 Cod procedură civilă, curtea constată că este neîntemeiată.

În cadrul ședinței adunării creditorilor din 9 aprilie 2008 nu s-a adoptat o hotărâre, ci doar s-a procedat la votarea planului, urmând ca, judecătorul-sindic să decidă asupra confirmării acestuia, în baza art. 101 din Legea nr. 85/2006. Procesul-verbal încheiat de administratorul judiciar în cadrul ședinței de votare a planului nu constituie deci, o hotărâre a adunării creditorilor, care să poată fi atacată doar în condițiile art. 14 alin.7 din Legea nr.85/2006.

Din analiza motivelor de recurs, în raport de probele administrate și dispozițiile în materie, curtea reține următoarele:

Motivele de casare invocate de recurenta debitoare se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.4 și 5 Cod procedură civilă, respectiv depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești și încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod procedură civilă.

Referitor la depășirea atribuțiilor judecătorești se constată că art. 101 alin.1 din Legea nr. 85/2006 dă în competența judecătorului-sindic confirmarea planului de reorganizare, în funcție de voturile creditorilor.

Art. 100 din aceeași lege stabilește procedura de votare a planului, fără a prevedea adoptarea unei hotărâri. Aceasta întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, hotărârea aparține judecătorului-sindic.

Referitor la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, se constată că neregulile procedurale invocate nu vizează sentința atacată, ci adunarea creditorilor, de aceea aceste motive nu ar putea atrage casarea hotărârii, ci doar modificare acesteia. Motivele invocate sunt însă nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurenta critică mențiunile din procesul verbal privind cuantificarea finală a veniturilor. Obligația administratorului judiciar este însă de a consemna în procesul verbal, voturile exprimate de creditori, în scris sau oral, cuantificarea fiind făcută de judecătorul-sindic, în condițiile art. 101 din Legea nr. 85/2006.

Sub aspectul calificării voturilor, Sf. G și Primăria Sf. G, ca nelegale și contrare interesului legitim, se reține că nu este de competența judecătorului-sindic de a aprecia asupra interesului creditorilor și de a modifica voturile acestora.

Motivele de modificare a sentinței sun aceleași în toate recursurile, cu excepția recursului creditoarei, ca urmare vor fi analizate împreună.

Recurenții invocă, în esență, modificarea structurii masei credale prin sentința nr. 436/7.05.2008.

Este de remarcat sub acest aspect că la data desfășurării ședinței adunării creditorilor, 9 aprilie 2008, de votare a planului, exista un tabel definitiv al creanțelor, afișat la data de 1 februarie 2008. Titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv au dobândit, conform art. 74 alin.2 din Legea nr. 85/2006 dreptul de a participa la votul asupra planului de reorganizare, potrivit cuantumului creanței înscrise în tabel.

La analiza condițiilor de confirmare a planului de reorganizare, în mod corect judecătorul-sindic a luat în considerare drepturile creditorilor astfel cum decurg din tabelul definitiv consolidat.

Sentința invocată de recurente a fost pronunțată la o dată ulterioară ședinței adunării creditorilor de votare a planului, astfel că nu are relevanță la confirmarea acestuia.

Chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, este de remarcat că prin această sentință nu s-a dispus modificarea tabelului definitiv consolidat.

Creditoarea nu a făcut contestație împotriva modului în care au fost înscrise drepturile sale în tabelul preliminar, astfel că drepturile sale s-au consolidat la modul la care au fost înscrise.

În privința creditoarei, prin contestația formulată a solicitat majorarea creanței cu care a fost trecută în tabelul definitiv consolidat. Sumele deja înscrise în tabel, 926.136,38 RON creanță garantată și 127.291,41 RON creanță chirografară, nu au fost contestate nici sub aspectul cuantumului, nici al caracterului garantat, astfel că, în mod corecta această creditoare și-a exercitat dreptul de vot asupra planului de reorganizare.

Referitor la plățile făcute către creditorii bugetari după votarea planului, se constată că în mod corect judecătorul-sindic nu le-a dat eficiență, fiind făcute după votarea planului.

De asemenea, susținerile recurentei referitoare la avizul administratorului judiciar la efectuarea acestor plăți, nu au fost dovedite, astfel că rămân valabile constatările judecătorului-sindic cu privire la nulitatea acestora.

Pentru aceste motive, vor fi respinse, ca neîntemeiate, recursurile declarate de debitorii,și Fundația.

Recursul declarat de creditoarea RL. este, de asemenea, neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.1238/19.12.2005 nu a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei, ci doar a fost revocat din funcție administratorul. Măsura ridicării dreptului de administrare nici nu ar fi fost posibilă, în raport de prevederile Legii nr. 64/1995, care reglementau procedura insolvenței la acea dată. Potrivit art. 106 din această lege, în forma în vioare la data de 19.12.2005, ridicarea dreptului de administrare al debitorului se dispune prin sentința de intrare în faliment.

Rezultă că, în mod corect, prin sentința atacată s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Pretinsa contradicție din motivare este doar o eroare materială, care nu a influențat în nici un mod soluția pronunțată, astfel că, această critică nu poate constitui un motiv de casare ori modificare a hotărârii.

Desemnarea lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic prin sentința prin care a dispus intrarea în faliment, este legală, în raport cu dispozițiile art. 24 alin.1 din Legea nr. 85/2006. Acest text de lege prevede desemnarea lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic, fără dezbateri în contradictoriu, tocmai pentru că, potrivit art. 19 alin.2, creditorii vor decide în cadrul adunării creditorilor menținerea ori schimbarea lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic.

Menținerea în proces a administratorului judiciar nu este posibilă, față de dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care, atribuțiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuțiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.

Față de aceste considerente, va fi respins și recursul creditoarei și se va menține sentința atacată

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea împotriva sentinței civile nr. 436/7.05.2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o menține.

Respinge recursurile declarate de creditorii, Fundația Sf. G, și debitoarea Ax Sf. G împotriva sentinței civile nr. 443/8.05.2008, pronunțate de judecătorul-sindic în același dosar, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./5.11.2008

Tehnored:.C/18.11.2008/2 ex.

Jud.sindic:.

Președinte:Laura Fețeanu
Judecători:Laura Fețeanu, Gabriela Comșa, Gabriel Ștefăniță

← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 26/2010....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță