Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 7/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 7/
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1199/14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii: SC SRL G- prin lichidator judiciar MD G, P G, și C de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect- procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.1199/14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galațis -a respins ca nefondată, cererea în antrenare răspundere formulată de creditoarea B în contradictoriu cu pârâtul.
S-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Md
În temeiul art.131 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei L G și radierea acesteia din registrul comerțului.
Conform art.136 din Legea 85/2006, s-a dispus descărcarea judecătorului sindic și a lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea acestuia, creditori, titulari de garanții și asociați.
S-a dispus plata sumei de 1.328,29 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de procedură, către lichidatorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința nr.725/16.07.2007 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei conform art.107 lit.A din Legea 85/2006.
Din raportul de activitate întocmit de lichidatorul MD a rezultat că debitoarea nu mai deține bunuri de valorificat și creanțe de încasat.
Creditoarea a formulat cerere în antrenarea răspunderii fostului administrator, solicitând că acesta să suporte pasivul debitoarei, în sumă de 34.814,39 lei cerere întemeiată pe disp.art.138 lit.c,e și f din Legea 85/2006.
Cu privire la cererea în antrenare răspundere, judecătorul sindic a reținut că:
În temeiul art. 138 lit. c) din lege B nu a făcut dovada că administratorii societății au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea societatea în mod vădit la încetare de plăți. Din actele dosarului nu a reieșit că administratorii ar fi avut o strategie neviabilă prin derularea de activități comerciale riscante care au atras insolvența debitorului.
În privința cererii de antrenare răspundere patrimonială a fostului administrator al societății conform art. 138 al.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, instanța a constatat că este nefondată.
Astfel, potrivit art. 138 al.1 lit. din Legea nr. 85 / 2006 fapta constă în aceea că " administratorul a ținut o evidență contabilă fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea". În cauză nu s-a făcut nici cea mai mică dovadă în sensul îndeplinirii de către foștii administratori a celor trei situații alternative.
Simplu fapt că nu au mai ținut evidențele contabile, documentele nefiind predate, în condițiile în care administratorul a primit notificarea după deschiderea procedurii, sau faptul că nu au prezentat aceste evidențe lichidatorului nu pot conduce la concluzia că în cauză ar trebui antrenată răspunderea lui patrimonială, în lipsa întrunirii cumulative a celor patru condiții: prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpă, caracter ilicit al faptei.
Faptele enumerate la lit.d se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, intenție ce trebuie dovedită cu probe în cazul fiecărei persoane considerate răspunzătoare. Chiar dacă s-ar putea imputa administratorului unele greșeli de gestiune sau în aplicarea legii contabilității,acestea nu echivalează cu o contabilitate fictivă.
Instanța a respins și cererea de antrenare răspundere pentru art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006 motivat de faptul că în cauză nu s-a probat sub nici o formă că pârâții ar fi schimbat destinația unor bunuri care au aparținut debitoarei și nici că au mărit pasivul prin prezentarea unor obligații patrimoniale fictive. Deturnarea unei părți a activului societății constă în schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin acesteia.
Instanța a respins și cererea de antrenare răspundere pentru art. 138 lit. f) din Legea nr. 85/2006 motivat de faptul că în cauză nu s-a probat vinovăția administratorilor, în speță reaua-credință, nefăcându-se dovada laturii subiective și anume aceea a folosirii mijloacelor ruinătoare în scopul ntârzierii încetării de plăți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea, înreg.sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în antrenare răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, ignorând situația de fapt și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp.art.138 din Legea 85/2006, aceste fapte reprezentând un complex de cauze ce au favorizat apariția stării de insolvență, ca urmare a administrării debitoarei cu rea credință sau neglijență.
Creditoarea a suferit un prejudiciu cert, atât ca urmare a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență, cât și ca urmare a nerecuperării creanței din averea debitoarei.
În speță, erau îndeplinite prevederile art.138 lit.c din Legea 85/2006, în sensul că administratorii au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți. Fapta constă în aceea că pârâții nu au formulat, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, cerere pentru a fi supus dispozițiilor Legii 85/2006, încălcând astfel obligația impusă prin art.27 din actul normativ sus-arătat.
Interesul foștilor administratori constă în aceea că mandatul lor fiind comercial, este prezumat a fi oneros, așa cum rezultă din prevederile art.72 din Legea 31/1990 republicată și art.374 Cod comercial.
A mai susținut recurenta că, o parte din debitele societății falite, constă în contribuția personală a angajaților societății, sumă pe care pârâții aveau obligația să o vireze lunar, către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (numită în continuare, ).
Prin neplata la termen a acestei contribuții, pârâții au săvârșit fapta prev. de art.138 li.f din Legea 85/2006 respectiv folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri.
Mai mult, fapta constituie infracțiune, prev. de art.94 din G 150/2002 modificată, raportat la art.454 Cod penal și art.280 din Codul Muncii.
Această faptă de deturnare de fonduri, subliniază și neregulile din contabilitatea debitoarei, făcând incidente disp.art.138 lit.d, prin încălcarea de către pârâți a disp.art.73 alin.1 lit.c și alin.2, ale art.134 alin.1 și 2 și ale art.181 din Legea 31/1990 republicată, precum și a disp.art.11 alin.4 din Legea 82/1991 republicată.
A mai susținut recurenta că motivarea hotărârii recurate este insuficientă, precum și faptul că Legea specială (85/2006), nu cere existența unei legături de cauzalitate directă, între faptă și prejudiciu, precum antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
În drept, a invocat disp.art.299-316.pr.civ. art.138 din Legea 85/2006.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că, în speță, creditorii au suferit un prejudiciu cert, prin ajungerea societății debitoare în stare de insolvență și prin nerecuperarea creanțelor acestora, din valorificarea bunurilor din averea debitoarei.
Însă, așa cum corect a reținut judecătorul sindic în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâți a vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 alin.1 din Legea 85/2006, precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Este adevărat că, potrivit art.27 alin.1 din Legea 85/2006, debitorul este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus prevederilor acestei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. După cum se poate observa, textul nu prevede expres nici o sancțiune pe plan civil a încălcării obligației de depunere în termen a cererii și nici momentul la care se consideră că a apărut starea de insolvență.
Din lipsa unei prevederi legale în acest sens, judecătorul sindic nu a stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii, data instalării insolvenței. Ca atare, hotărârea judecătorească nu oferă un criteriu cert de stabilire a acestei date.
Dispozițiile art.138 alin.1 lit.c stabilesc, într-adevăr că se poate antrena răspunderea patrimonială a organelor de conducere a debitorului persoană juridică pentru cazul în care au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, la încetarea de plăți, în timp ce are 138 lit.f prevede aceeași potențială răspundere a acelorași persoane în cazul în care au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii de plăți.
În speță, însă, nu s-a dovedit, pentru antamarea răspunderii în condițiile susarătate, că pârâții au întârziat declararea insolvenței și că, astfel au determinat, prin faptele respective, intrarea debitoarei în încetare de plăți. Prin urmare, corect a reținut instanța de fond că nu se poate antrena răspunderea pentru declararea tardivă a insolvenței.
Cât privește împrejurarea că pârâții ar fi utilizat în alte scopuri și nu ar fi virat la. contribuția reținută de la asigurări, faptă ce s-ar subscrie celei prevăzute de art.138 lit.e din Legea 85/2006, constată că, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă o atare situație de fapt. Dimpotrivă, aceste sume nu au fost reținute de la salariați (prin neplata salariilor) și, ca atare, nevirarea către Fondul Unic reprezintă o consecință a stării de insolvență și nu o cauză a acesteia.
Nici împrejurarea neținerii contabilității în conformitate cu legea, de către pârâți, respectiv încălcarea art.73 alin.1 lit.c și alineat 2, ale art.134 și art.181 din Legea 31/1990 republicată și ale art.11 alin.4 din Legea 82/1991 republicată nu rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar. Ca atare, este o susținere lipsită de orice suport probator.
Nu este lipsit de relevanță să mai precizăm că toate faptele ilicite enumerate de art.138 alin.1 din Legea 85/2006 sunt fapte intenționale, care exclud culpa ca formă a vinovăției. Lipsa intenției înseamnă lipsa caracterului ilicit al faptei și deci, o acțiune în antrenare răspundere, ca cea de față, bazată exclusiv pe această motivație (pe prezumția de culpă), în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.
Față de considerentele ce preced, potrivit art.312 alin.1 rap.la art.304 indice 1.pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către creditoarea AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1199/14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr-.
Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2010.
Președinte, dr.- - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/14.01.2010/7 ex.
Fond-
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin, Valentina Vrabie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 344/2008.... → |
|---|
