Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 451/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr-DECIZIE Nr. 451/2008
Ședința publică de la data de 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea " PRESS" B, împotriva sentinței civile nr.23 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței- societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns în calitate de administrator delegat al societății intimate " TRANS" PNa sistată de avocat, lipsă fiind societatea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru societatea intimată depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru societatea intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că societatea recurentă nu prezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și nici nu are titlu pentru dobânzile calculate fără vreun temei legal, iar intimata a făcut dovada plății transporturilor. În concluzie solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, creditoarea SC PRESS SA, în temeiul art. 31 din Legea nr. 85/2006 a formulat cerere împotriva debitoarei SC TRANS SRL N, pentru suma de 89.511,92 lei reprezentând contravaloarea prestări servicii, în sumă de 15.682,92 lei, conform facturii cuprinse în Anexa 1 și 73.829 lei dobânzi legale.
În motivare, a arătat că a efectuat pentru debitoare servicii de transport intern de marfă cu autovehicule din dotarea societății sale, servicii pentru care au rămas neachitate facturile menționate în anexa 1; că prin extrasul de cont înregistrat sub nr.739/24.08.2004, debitoarea a recunoscut sub semnătură și ștampilă, că îi datorează suma de 35.682,95 lei; că ulterior confirmării aceste datorii, debitoarea a achitat o parte din debit, mai puțin suma de 15.682,92 lei, reprezentând contravaloarea următoarelor facturi: factura nr.4028/30.10.2003 cu un rest de plată în valoare de 866,75 lei; factura nr. 4030/30.10.2003 în valoare de 503,54 lei; factura nr. 4041/30.11.2003 în valoare de 3.502,50 lei; factura nr. 4047/31.12.2003 în valoare de 4.352,72 lei; factura nr. 4010/24.02.2004 în valoare de 2.755,68 lei și factura nr. 4017/22.03.2004 în valoare de 3.701,73 lei.
A mai arătat că, întrucât debitoarea nu și-a exercitat obligația de plată, conform dispozițiilor art. 43 Cod comercial coroborate cu dispozițiile art. 3 din nr.OG 9/2000 și, a solicitat și obligarea acesteia la plata dobânzilor legale în valoare de 73.829 lei, conform Anexei 1; că, creanța declarată este certă, lichidă și exigibilă fiind întrunite sub acest aspect exigențele art. 26 alin.1 raportate. la art. 3 pct.1, lit. a) din Legea nr. 85/2006; că certitudinea creanței reclamate este dovedită prin intermediul înscrisurilor anexate, respectiv extrasul de cont nr. 739/24.08.2004 prin care debitoarea recunoaște că își însușește debitul, tabelul privind calculul dobânzilor; notificarea de punere în întârziere nr.101/15.12.2004 și facturile despre care a făcut vorbire.
Debitoarea a formulat contestație la cererea introductivă, prin care a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se respingă cererea creditoarei, motivat de faptul că nu se află în stare de insolvență.
În motivarea contestației, arătat că societatea debitoare a solicitat creditoarei efectuarea de prestări servicii legate de activitatea de transport; că prestatoarea SA avea obligația de a efectua transportul solicitat în baza notelor de comandă; că potrivit clauzelor prevăzute în nota de comandă, prestatorul avea obligația ca după efectuarea transportului să predea societății debitoare -ul, declarația vamală în original și copia carnetului; că prezentarea acestor documente însoțite de factură este o condiție obligatorie pentru efectuarea plăților; că SC SA nu a transmis societății debitoare documentele solicitate, ci a transmis doar facturile, motiv pentru care s-au văzut în situația de a nu putea efectua plățile către creditoare; că față de suma solicitată de către creditoare cu titlu de contravaloare prestări servicii, respectiv 15.682,92 lei, din situația partenerului (anexa 1) ar rezulta că în realitate societatea datorează creditoarei suma de 8.823,00 lei.
Referitor la dobânzile legale solicitate de creditoare, a arătat faptul că aceasta nu avea dreptul să solicite aceste dobânzi, ținând cont de faptul că în facturile emise nu este stipulat termenul de plată și nici cota dobânzilor aplicate.
Pe cale de consecință, a solicitat să se constate că nu se află în stare de insolvență, plățile către creditoare fiind suspendate ca urmare a faptului că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de nota de comandă, obligații conforme legislației în vigoare aferentă transporturilor internaționale. De asemenea, a solicitat să constate că în realitate, debitoarea datorează creditoarei suma de 8.823,00 lei și nu suma solicitată de către aceasta.
Creditoarea a formulat debitoarei solicitând respingerea acesteia și trecerea la procedura falimentului, întrucât potrivit art.33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, debitoarea nu mai are dreptul de a solicita reorganizarea judiciară.
Susținerea debitoarei conform căreia efectuarea plăților ar fi condiționată de obligativitatea predării R-ului, a declarației vamale și copia carnetului, este nefondată și este menită să inducă în eroare instanța. Predarea acestor documente este evident necesară în cazul efectuării de servicii de transport internațional de mărfuri. Este absurdă solicitarea unui document ca declarația vamală în cazul transportului intern de marfă.
Totodată, învederează că plățile pe care le-a făcut până în prezent debitoarea, nu au fost condiționate de predarea vreunui document. Consideră că solicitarea acestor documente este nefondată și menită să inducă în eroare instanța, încercând să justifice neplata creanței sau mai precis starea de incapacitate de plată. După depunerea și înregistrarea cererii de declanșare a procedurii insolvenței, debitoarea a efectuat o plată în valoare de 4.300 lei ( la data de 14.05.2007). De asemenea, debitoarea a recunoscut că datorează societății suma de 8.823,00 lei. Precizează că sunt de acord că debitoarea mai datorează în prezent suma de 8.823,00 lei, reprezentând contravaloarea servicii, dar la această sumă mai sunt datorate, în conformitate cu dispozițiile art.43 Cod comercial și art. 3 din nr.OG 9/2000, dobânzi legale, recalculate, inclusiv pentru luna august 2007, în valoare de 65.610,36 lei.
Conform art. 43 Cod comercial, debitorul este de drept în întârziere de la data emiterii facturii, acesta fiind și temeiul de drept al solicitărilor dobânzilor legale.
În ceea ce privește susținerea debitoarei că nu este în insolvență, aceasta este nefondată, întrucât potrivit art. 3 pct.1, lit. a) din Legea nr. 85/2003, insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor.
Pe fondul contestației, consideră că debitoarea nu poate răsturna prezumția de insolvență instituită de art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 deoarece plățile selective operate către creditori nu justifică concluzia că debitoarea își poate permite să facă față cu disponibilul bănesc existent tuturor creanțelor pe care le are.
La termenul de judecată din data de 07.11.2007 apărătorul debitoarei a depus la dosar note scrise și copia unui ordin de plată din data de 02.11.2007 prin care se face dovada achitării sumei de 5000 lei, iar înainte de începerea dezbaterilor pe fondul cauzei a depus ordinul de plată din data de 27.12.2007 din care rezultă că a achitat debitoarei suma de 3.823 lei.
Creditoarea a comunicat instanței la data de 15.01.2008 o precizare a creanței prin care menționează că debitoarea a achitat numai c/val. serviciilor prestate nu și dobânzile legale în sumă de 68.004 lei și cheltuielile de judecată.
Prin sentința civilă nr. 23/F/16.01.2008 Tribunalul Neamț a admis contestația formulată de debitoarea TRANS P și a respins cererea formulată de creditoarea PRESS L
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
După introducerea cererii de deschidere procedurii insolvenței debitoarea a achitat debitul în valoare de 15.682,92 lei menționat de creditoare, ultima plată fiind efectuată la data de 27.12.2007. Acest fapt este confirmat de creditoare prin precizarea la creanță din data de 15.01.1008.
În aceste condiții C PRESS nu are calitate de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
În primul rând, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece a rămas de plată numai dobânzile al căror cuantum nu este recunoscut de debitoare și pentru care creditoarea nu deține un titlu executoriu. Extrasul de cont anexat la dosar la fila 5 nu reprezintă o recunoaștere a acestora deoarece din conținutul înscrisului rezultă că debitoarea a semnat actul cu obiecțiuni privind sumele respective, obiecțiuni " cuprinse în Nota explicativă anexată". Dar creditoarea nu a depus la dosar nici o notă explicativă care a fost anexată extrasului de cont și care conținea obiecțiunile debitoarei.
În al doilea rând, debitoarea nu se află în insolvență de vreme ce ultima plată a efectuat-o la data de 27.12.2007. Este adevărat că a achitat după înregistrarea cererii de deschidere a procedurii, dar prin aceasta se face dovada că debitoarea are fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor.
Neînțelegerile dintre părți în legătură cu plata dobânzilor urmează să se clarifice în cadrul unui litigiu pe calea dreptului comun pentru obținerea unui titlu executoriu și nicidecum în procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea. Recurenta critică sentința sub aspectul greșitei aplicări a legii din următoarele considerente:
Debitul se compune din contravaloarea prestări servicii de transport și dobânzi legale datorate în temeiul art. 43 Cod comercial și art. 3 din nr.OG 9/2000. O parte a creanței, reprezentând contravaloarea serviciilor a fost achitată după introducerea cererii de deschidere procedurii de insolvență, prin mai multe plăți succesive. Consideră că prin sentință debitoarea a fost exonerată de plata unei sume importante, că în acest fel se încurajează debitorii răi platnici și facilitează producerea blocajului financiar în relațiile dintre comercianți.
Susține că deține o creanță certă, debitul principal fiind recunoscut, intimata datorează dobânzi în temeiul principiului potrivit căruia accesoriul urmează calea principalului și a dispozițiilor art. 43 Cod comercial și art. 3 din nr.OG 9/2000; creanța este lichidă, cuantumul fiind precis determinat prin calculul depus la dosar, efectuat în baza dispozițiilor legale menționate și a circularelor privind dobânda de referință; creanța este exigibilă, termenul de plată fiind depășit de mai mult de 30 zile.
Mai susține că instanța a reținut în mod greșit că debitoarea nu este în stare de insolvență, dovezile administrate nu răstoarnă prezumția stabilită de art. 3 alin. 1 pct. din Legea nr. 85/2006, iar plățile parțiale fiind în cursul judecății dovedesc insuficiența fondurilor bănești pentru stingerea datoriilor exigibile.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat.
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006. Suma indicată de creditoare și modificată succesiv nu rezultă în mod clar din înscrisurile depuse la dosar. Creditoarea depus un tabel, însă din acesta nu rezultă procentul aplicat și perioada avută în vedere.
Prin sentința pronunțată judecătorul sindic nu a scutit debitoarea de plata dobânzilor, ci doar a verificat dacă creanța îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, a constatat că nu îndeplinește aceste condiții și i-a indicat creditoarei să-și stabilească, pe calea dreptului comun, întinderea creanței; numai pe această cale poate fi administrat un probatoriu complet și convingător.
Nefiind întrunite cerințele prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, analizarea stării de insolvență este de prisos.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să mențină hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, ca fiind legală și temeinică și, pe cale de consecință, va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de recurenta - creditoare" PRESS" B,împotriva sentinței civile nr.23/F din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata- debitoare" TRANS" P,ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei 1.000 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,17 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
2 ex. 03/04 iulie 2008
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 82/2008.... → |
|---|
