Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 82/2008
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 328/F din 11 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în Dosar nr- (nr. vechi 1257/1997) al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimații pârâți, și G, lipsind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depuse la dosar întâmpinările formulate de intimații pârâți - G (file 13-19), (file21-22), (file 23-24 și G (file 26-27).
Intimații pârâți declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul pârât, având cuvântul, consideră că recursul AVAS este prescris conform art. 139 din Legea 85/2006 și nefondat, nefiind îndeplinite condițiile de fapt și de drept pentru antrenarea răspunderii și solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
Intimatul pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le expune pe scurt și oral.
Intimatul pârât G, având cuvântul, arată că nu se consideră vinovat și solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin Sentința nr. 328/F/2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - judecător sindic în dosar nr-, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar și pe cale de consecință, în baza art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței
- s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC;
- s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului;
- în baza art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități;
- în baza art. 139 din Legea privind procedura insolvenței a fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată împotriva foștilor administratori ai debitoarei, G și - G;
- s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorului, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință s-a constatat că la data de 26.04.2006 lichidatorul desemnat să administreze procedura falimentului debitorului a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a stingerii întregului pasiv prin distribuirea sumelor obținute din lichidarea parțială a averii debitorului.
S-a mai constatat că s-a întocmit raportul de lichidare care cuprinde date privind: situația debitorului la data deschiderii procedurii, etapele desfășurate în cursul procedurii, bunurile din averea debitorului ce au fost lichidate, situația sumelor obținute din lichidarea bunurilor, situația sumelor obținute din încasarea creanțelor debitorului, cheltuielile de administrare a procedurii, stingerea pasivului debitorului, bunurile rămase în averea debitorului după stingerea pasivului.
De asemenea, s-a constatat că averea debitorului a fost parțial lichidată, că s-au achitat toate creanțele, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, și toate cheltuielile de administrare a procedurii, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse.
Nu s-a putut reține în sarcina administratorilor că ar fi continuat activitatea, care să ducă debitoarea în mod vădit la încetare de plăți, lucru ce a rezultat și din raportul final întocmit de lichidator care a arătat că nu s-au constatat elemente care să ducă la ruinarea debitoarei prin procurarea de fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
De altfel, prin raportul final întocmit de lichidator și aflat la dosarul cauzei acesta a considerat prezenta procedură ca o lichidare de succes.
Din recuperarea cheltuielilor debitelor și răspunderea patrimonială, nivelul de recuperare a creanțelor a depășit 80 %, chiar reclamanta în această acțiune AVAS Baf ost de acord cu planul de distribuție, indicând contul în care să fie virate sumele ce i se cuvin în condițiile schimbării poziției din tabelul final al creditorilor.
Din interogatoriile luate pârâților și declarațiile martorilor, a rezultat că ajungerea debitoarei în această situație s-a datorat situației generale din țară în acea perioadă privind unitățile de acest gen, cel mai afectând dispariția piețelor de desfacere odată cu creșterea importurilor și introducerea pieții autohtone cu pondere din cererea UE și din alte țări ale lumii.
În această situație principalul beneficiar SA Dat recut prin situații similare ajungând în final în faliment la această dată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs AVAS B solicitând admiterea acestuia, după care în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar să-și îndeplinească obligația convocării Comitetului creditorilor pentru a pune în discuție obținerea autorizării judecătorului sindic, în vederea introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Mai susține că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm., că aceste fapte trebuie privire în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți, că prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ce privește judecarea acestora, cât și în ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Arată că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate, că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe.
Susține, de asemenea, că atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din documentele depuse ulterior de către părți, se impune concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvârșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit.
Din perspectiva reglementării prevăzute de Legea nr. 85/2006 răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
Având în vedere aceste aspecte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
În anul 1993 a împrumutat de la fosta Bancă Agricolă suma de 1.271.373.000 lei pentru achiziție de materii prime (cereale, furaje proteice) necesare pentru producerea nutrețurilor combinate, pentru a asigura furajarea păsărilor de la SC deoarece la acea dată societatea respectivă avea rezultate financiare în pierdere și nu putea obține credite.
Acest împrumut a fost aprobat în ședință AGA. În urma protocolului încheiat cu conducerea și AGA de la SC SA, aceasta se obliga să plătească contravaloarea furajelor ridicate în momentul livrării acestora.
SC SA a ridicat zilnic aceste furaje dar a plătit o foarte mică parte din ele, așa că SC SA a intrat în incapacitate de a-și îndeplini obligațiile financiare față de bancă, bugetul de stat, furnizori, care a dus ca la sfârșitul anului 1996 obligațiile de plată ale SC SA să fie în sumă de 756.413.000 lei.
Pentru reglementarea acestei situații conducerea SC SA a somat în scris în repetate rânduri conducerea SC, recurgând chiar la încetarea livrării de furaje.
Pentru recuperarea datoriilor de la SC aceasta a fost acționată în judecată, obținându-se două sentințe definitive Sentința nr. 1473/96 în valoare de 3.211.200 lei și Sentința nr. 67/96 în valoare de 5.625.266 lei cu executare silită prin executorul judecătoresc asupra bunurilor mobile și imobile ale SC. Prin procesul verbal nr. 184/96 s-a dispus de către executorul judecătoresc punerea sub sechestru a unor mijloace mobile și imobile în valoarea sumei sus menționate, dar nu s-au putut valorifica bunurile sechestrate, invocându-se motivul că fac parte din procesul tehnologic.
În recursul AVAS este menționat art. 138 din Legea 85/2006 invocându-se faptul că societatea a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență.
Aceasta este în contradicție cu Raportul final întocmit de lichidator, care a fost adus la cunoștința tuturor membrilor comitetului creditorilor, inclusiv AVAS, cu număr de înregistrare 12529/25.04.2006, care în Cap. II "Cauze care au generat insolvabilitatea" la litera c) se arată că "încetarea de plăți nu a fost determinată de activități care să ducă în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, acest lucru s-a produs ca urmare a lipsei de piață care a fost determinantă" iar la litera f) se precizează că "nu s-au constatat elemente care să ducă la ruinarea debitoarei prin procurarea de fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți".
Din recuperarea cheltuielilor debitorilor și răspunderea patrimonială, nivelul de recuperare patrimonială, nivelul de recuperare a creanțelor a depășit 80 %, chiar reclamanta AVAS a fost de acord cu planul de distribuție, indicând contul în care să fie virate sumele ce se cuvin în condițiile schimbării poziției din tabelul final al creditorilor.
Așa fiind, în baza art. 312 Cpc, recursul AVAS va fi respins ca nefondat iar sentința atacată se va menține ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva Sentinței comerciale 328/F din 11 oct 2007 pronunțată de judecător sindic desemnat în procedura falimentului societății debitoare SA în Dosar - al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/18.04.2008
Jud fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Doina Hârceagă, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
