Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 47/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 47/

Ședința publică din 20 ianuarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- - Judecător

Grefier -

Pe rol, rejudecarea după casare a acțiunii formulate de lichidatorul judiciar CONSUL, cu sediul în Târgu M, -, nr. 13,. 31, județul M, în contradictoriu cu pârâtul, cu reședința în C N,-,. 17, județul

La apelul nominal se prezintă lichidatorul judiciar prin administrator, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar întâmpinare privind demersurile întreprinse în cadrul procedurii.

Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul lichidatorului judiciar pune concluzii de admitere a acțiunii formulate pentru angajarea răspunderii personale a administratorului societății debitoare, considerând întemeiată hotărârea judecătorului sindic referitoare la angajarea răspunderii personale a administratorului.

După dezbateri se prezintă pârâtul care declară că înțelege limba română dar nu se poate exprima foarte bine, fiind însoțit de dl., care cunoaște limba română foarte bine și va proceda la traducerea discuțiilor dintre pârât și instanță.

La întrebarea instanței, pârâtul precizează că solicită respingerea cererii de angajare a răspunderii personale formulată de lichidatorul judiciar, arătând că actele contabile ale societății se află la asigurator.

CURTEA,

Prin sentința comercială nr. 635/17.06.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a fost admisă acțiunea judiciară specială promovată de în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, a dispus angajarea răspunderii personale, materiale, a acestuia în calitate de fost administrator și asociat al debitoarei "" până la concurența întregului pasiv al debitoarei în cuantum total de 245.789,06 lei la care se adaugă și cheltuielile avansate în beneficiul procedurii judiciare. Ca atare, a obligat pârâtul să acopere prejudiciul în suma mai sus - menționată la care se adaugă și cheltuielile avansate în beneficiul producerii judiciare a falimentului.

Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic reține următoarele:

Lichidatorul judiciar a formulat cerere de angajare a răspunderii personale privind pe pârât motivând, se arată în considerentele hotărârii atacate, că pârâtul, în calitatea sa de administrator statutar, a mutat intempestiv sediul social al debitoarei din municipiul C N la sediul înscris în registrul comerțului de la data declanșării procedurii insolvenței, cu atât mai mult cu cât pârâtul s-a eschivat de la prezentarea documentelor contabile ale debitoarei. În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Judecătorul sindic menționează că pârâtul, deși legal citat, nu a înțeles să îndeplinească vreun act de procedură sau procesual, adoptând o atitudine pasivă.

Pârâtul, se arată în continuare în hotărârea atacată, după ce a desfășurat câteva operațiuni comerciale consistente, în calitatea sa de administrator statutar a întreprins demersurile de schimbare a sediului social la actualul sediu din comuna,-, județul După această mutare, precizează judecătorul sindic, nu și-a mai îndeplinit obligațiile comerciale și fiscale ce îi reveneau și nu a mai condus în vreun fel contabilitatea debitoarei.

De altfel, judecătorul sindic menționează că deși îi revenea obligația legală de a raport periodic organelor fiscale și registrului comerțului rezultatele financiare ale debitoarei, pârâtul nu și-a îndeplinit aceste obligații. Mai mult, nu și-a îndeplinit nici obligația furnizării informațiilor financiar contabile către lichidatorul judiciar, după declanșarea procedurii, deși lichidatorul judiciar a făcut mai multe demersuri în acest sens.

Pe cale de consecință, judecătorul sindic a concluzionat că pârâtul a ascuns operațiunile comerciale desfășurate, neînregistrându-le în contabilitatea societății, în scopul de a îngreuna identificarea lor și de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor comerciale și fiscale asumate, fapte ce au dus la starea de insolvabilitate. Ca atare, judecătorul sindic, după ce a constatat existența elementelor specifice răspunderii speciale delictuale, a reținut în sarcina pârâtului fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul, principalul motiv fiind acela că nu i s-au comunicat actele procesuale și procedurale pe parcursul judecării cererii de angajare, cu excepția sentinței de angajare. În continuare, pe fondul cauzei, pârâtul recurent arată că mutarea sediului din C N în comuna s-a datorat extinderii afacerii. În continuare precizează că la data de 08.09.2006 a avut loc un incendiu la sediul și depozitul debitoarei, adică la sediul la care s-a mutat debitoarea, cu ocazia incendiului fiind distrus aproape în totalitate stocul de marfă, conform inventarelor comparative din 31.08.2006 și 18.09.2006. Din același motiv, al incendiului, recurentul pretinde că debitoarea și-a suspendat activitatea. În ce privește actele contabile recuperate din incendiu, acestea au fost depuse sub sechestru până la determinarea cauzei incendiului de către organele abilitate la sediul "" Târgu M, sechestru ridicat la data de 29.01.2007, dată la care actele au fost predate "" în custodie, astfel că, pretinde recurentul, actele contabile la data solicitării lor de către lichidatorul judiciar nu se aflau la fostul administrator. Totodată, menționează că a făcut repetate demersuri organelor de poliție pentru finalizarea cercetărilor legate de incendiul declanșat la data de 08.09.2006. În final, arată că din cauza tergiversărilor organelor abilitate, din cauza pagubei suferite, consideră că nu poate fi făcut răspunzător pentru datoriile debitoarei deoarece, în calitate de administrator, a luat măsurile de precauție pentru a evita pierderile inutile.

Instanța de recurs a admis recursul prin decizia nr. 1071/R/02.12.2008 ( 64 - 65), a casat hotărârea atacată și a reținut cauza în vederea judecării acesteia. În ce privește primul motiv de casare, cel legat de pretinsa necomunicare a actelor procedurale și procesuale, instanța de recurs l-a respins, arătând, pe larg, că dimpotrivă, atât lichidatorul judiciar, cât și judecătorul sindic și-au îndeplinit atribuțiile procedurale cu prisosință, pârâtul recurent fiind citat atât de la domiciliu, cât și de la reședința indicată în recurs de recurent, la aceste adrese fiind comunicate toate actele de procedură.

În schimb, instanța în raport cu înscrisurile depuse de recurent în încercarea de a dovedi că nu a comis fapta ce i s-a reținut, pe fondul cauzei, a admis recursul și casat hotărârea tocmai pentru a da satisfacție dreptului la apărare, dar și pentru a analiza concludența și pertinența actelor depuse de recurent.

Așadar, pârâtul a depus, odată cu recursul, mai multe înscrisuri, și anume: contractul de închiriere cu nr. 10/06/01.07.2006 prin care debitoarea a închiriat spațiul din- ( 7); procesul verbal de intervenție în urma incendiului declanșat la data de 08.09.2006 întocmit de Inspectoratul pentru situații de urgență "" Târgu M ( 12); procesul verbal privind posibilele cauze ale incendiului încheiat de organe ale aceluiași Inspectorat ( 13 - 14); proces - verbal de sigilare a spațiului de depozitare situat în municipiul Târgu M,-, aparținând "" și în care se consemnează că se află depozitate actele contabile ale debitoarei în stare deteriorată, întocmit de organele de poliție ( 9); procesul verbal de ridicare a sechestrului din 29.01.2007 întocmit de organele de poliție ( 10); adrese către "" și M ale pârâtului pentru a i se comunica rezultatul anchetelor privind incendiul; înscrisuri către asigurător având în vedere polița de asigurare pentru bunurile incendiate ( 18 - 22); lista de inventariere din 31.08.2006 ( 23 - 31) întocmită de organe de conducere ale debitoarei; lista de inventariere a bunurilor degradate din 18.09.2006 semnată de recurent și de firma asigurătoare ( 32 - 34); bilanțul contabil și alte acte contabile depuse la M la data de 07.03.2007 ( 38 - 48; polița de asigurare ( 49).

În raport cu toate aceste acte, ținând cont de apărările formulate de recurentul pârât, instanța reține următoarele:

Textul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 instituie o răspunderea delictuală specială. Aceasta înseamnă că pe lângă condițiile specifice, ce trebuie întrunite pentru a fi antrenată o asemenea răspundere, respectiv constatarea existenței prejudiciului, constatarea existenței culpei și constatarea existenței raportului de cauzalitate între prejudiciu și culpă, trebuie să fie îndeplinite și condiții speciale, așa cum sunt ele expres arătate în aliniatul 1 al art. 138: să fie constatată starea de insolvență a debitoarei, fapta sau faptele enumerate de acest text de lege să fi cauzat starea de insolvență. În plus, legiuitorul a prevăzut expres că judecătorul sindic nu poate obliga persoana sau persoanele găsite răspunzătoare decât la suportarea unei părți sau a întregului pasiv al debitoarei.

Din condiția specială enumerată mai sus, respectiv ca debitoarea să se afle în stare de insolvență, iar fapta sau faptele stabilite de judecătorul sindic să fi cauzat insolvența, și din consecința, pe de altă parte, în urma stabilirii răspunderii personale a uneia sau mai multor persoane enumerate de aliniatul 1 al art. 138 rezultă că această sau aceste persoane din urmă nu pot fi obligate decât la suportarea unei părți sau a întregului pasiv ce rezultă din insolvență și se circumscrie acestei proceduri. În acest sens, art. 3 pct. 1 prevede că "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".

În cazul de față nu se contestă ajungerea debitoarei în stare de insolvență, ci, recurentul contestă că s-ar face vinovat de săvârșirea faptelor ce i s-au reținut în sarcină de către judecătorul sindic și, pe cale de consecință, că datorită acestor fapte insolvența s-ar fi datorat. Dimpotrivă, recurentul pune pe seama incendiului produs la data de 08.09.2006, incendiu în care a ars mare parte din stocul debitoarei, s-ar fi datorat insolvența.

Fapta care i s-a reținut recurentului, de către judecătorul sindic, este cea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, fapta constând în ținerea unei contabilități fictive, ori în situația în care a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Este de observat, așa cum rezultă din hotărârea prin care s-a dispus casarea cu reținere spre rejudecare, deși legal citat și comunicându-i-se toate actele de procedură, inclusiv solicitarea de a prezenta toate informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 în termenul indicat de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul statutar, în calitatea sa de reprezentant legal, nu a prezentat aceste informații.

Ca atare, judecătorul sindic a pornit în mod corect de la prezumția simplă că prin nedepunerea acestor informații, coroborat cu faptul vecin și conex că ultimele situații contabile au fost depuse la organul fiscal și la registrul comerțului în anul 2005 așa cum precizează lichidatorul judiciar în raportul din 27.06.2007 ( 164 - 165 vol. I, dos. Trib. Comercial Mureș ), în fapt administratorul statutar (recurentul din prezenta cauză), în virtutea atribuțiilor sale, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

În recurs, prin înscrisurile depuse odată cu recursul, recurentul tinde să răstoarne această prezumție, susținând că la inițiativa organelor de poliție actele contabile i-au fost puse sub sigiliu. Însă, după cum tocmai recurentul recunoaște în cererea de recurs, la data de 29.01.2007 sechestrul i-a fost ridicat, astfel că nu rezultă de ce atunci când a fost citat și i s-a comunicat legal actele de procedură, inclusiv obligația de a depune informațiile contabile, acesta nu s-a prezentat sau nu a furnizat acestea informații pe care le-a recuperat de sub sechestru.

Chiar dacă simpla neținere a contabilității în conformitate cu legea nu poate conduce în mod direct la ideea că prin aceasta s-ar fi creat starea de insolvență, totuși, în acord cu argumentele judecătorului sindic, acest fapt poate și trebuie coroborat cu modul în care intempestiv administratorul statutar și, în același timp, asociatul unic, respectiv recurentul, a decis mutarea sediului social al debitoarei din C N în Târgu M, din această stare de fapt rezultând o intenție evidentă a administratorului statutar de a sustrage debitoarea de la urmărirea creditorilor. Or, în aceste condiții, alături de aceste cauze, și neținerea contabilității în conformitate cu legea a contribuit, ca și cauză, la starea de insolvență.

Faptul că activitatea societății debitoare nu a mai putut fi continuată datorită incendierii stocului de marfă nu poate fi primită ca o dovadă că starea de insolvență s-a datorat acestui incendiu tocmai datorită mutării intempestive a sediului social, a faptului că s-a dorit, prin aceasta, sustragerea debitoarei de a plăti creditorilor din C N și, mai ales, datorită faptului că dacă administratorul statutar constata că activitatea debitoarei este în reală dificultate tocmai ca urmare a incendiului, iar activitatea nu mai putea fi continuată, avea obligația de a solicita judecătorului sindic deschiderea procedurii insolvenței pentru a putea face față plății creanțelor de către debitoare.

Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge ca nefondate și neîntemeiate apărările reclamantului și, soluționând pe fond cauza, va admite acțiunea lichidatorului judiciar în contradictoriu cu pârâtul și, ca atare, va dispune angajarea răspunderii personale materiale a pârâtului până la concurența întregului pasiv în sumă de 245.789,06 lei la care se vor adăuga și cheltuielile avansate în beneficiul procedurii insolvenței în prezenta cauză, urmând a-l obliga pe pârât la plata acestor sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

În rejudecare, după casare, admite acțiunea formulată de lichidatorul judiciar " CONSUL", cu sediul în Târgu M, P-ța -, nr. 13,. 31, județul M, în numele și pe seama debitoarei cu sediul social în,-/C, județul M, în contradictoriu cu pârâtul, cu reședința în C N,-,. 17, județul C și, în consecință:

Dispune angajarea răspunderii personale materiale a pârâtului, în calitate de fost administrator statutar și asociat al debitoarei până la concurența întregului pasiv al debitoarei, în cuantum de 245.789,06 lei la care se adaugă și cheltuielile avansate în beneficiul procedurii insolvenței în prezenta cauză.

Obligă pârâtul să acopere prejudiciul cauzat debitoarei, prin plata sumei de 245.789,06 lei, la care se adăugă și cheltuielile avansate în beneficiul procedurii insolvenței.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 exp./23.03.2009

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 47/2009. Curtea de Apel Tg Mures