Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 473/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 473/
Ședința publică din data de 09 iunie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Magdalena Mălescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de creditoarea - - prin mandatar - & Recuperări SRL împotriva sentinței civile nr. 750/08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -/2007, în contradictoriu cu debitoarea - - INST SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 - procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 750/08.11.2007 pronunțată în dosarul nr. -/2007, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de creditoarea - - în contradictoriu cu debitoarea - - Inst SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea introductivă, creditoarea - -, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, împotriva debitorului - - INST SRL, cu motivarea că aceasta îi datorează suma de 12.185,5 lei, creanța fiind certă lichidă și exigibilă și reprezentând: 12.185, 5 lei, penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii convenite prin contractul de abonament, 39,3 lei - cheltuieli de judecată și 4.000 lei - onorariu avocat.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în baza contractului de abonament seria D nr. 01281 s-a obligat să presteze servicii de telecomunicații, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea facturilor emise, că această obligație a fost îndeplinită la scadența sau cu întârziere, fiind astfel recunoscute serviciile prestate și implicit contractul dintre părți și facturile emise. Ultima factură emisă a fost achitată cu o întârziere de 655 de zile, iar conform art. 11.2 din contractul menționat, a intervenit încetarea de drept a acestuia, situație în care abonatul este obligat la despăgubiri în condițiile prevăzute în contract.
Creditoarea a mai arătat că potrivit art. 9.2 din contract debitoarea datorează suma de 200 USD pentru conectare și pentru nerespectarea perioadei obligatorii contractului îi este datorată și penalitatea în sumă de 12.185 lei.
În drept, creditoarea a invocat prevederile Legii nr. 85/2006 arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Față de aceste aspecte, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timișa apreciat că acesta nu face dovada creanței certe, lichide și exigibile, întrucât stabilirea incidenței clauzelor contractuale invocate de ea presupune administrarea unui probatoriu mai amplu, efectuat într-un alt cadru procesual, precum și interpretări de fapt și de drept ale relațiilor juridice ale părților, ce nu pot fi făcute pe calea procedurală prevăzută de Legea 85/2006. Ori, creanța pretinsă, raportat la convenția încheiată între părți nu poate fi considerată, ca fiind certă, lichidă și exigibilă, în accepțiunea art. 379 - procedură civilă, în lipsa celor arătate mai sus.
S-a apreciat că Legea 85/2006 instituie o procedură concursuală având ca scop plata pasivului debitorului aflat în stare de insolvență, și nu o alternativă la îndemâna creditorilor care solicită direct deschiderea procedurii, bazându-se pe prezumția de încetare a plăților de către debitorii lor, ocolind calea de drept comun privind judecata pentru stabilirea unei creanțe crete, lichide și exigibile și cea a executării silite pentru executarea pretențiilor. Măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți.
Având în vedere aceste argumente, instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea 85/2006, sens în care a respins cererea reclamantei-creditoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea - - prin mandatar - & Recuperări SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală, cu reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea - - INST SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că natura creanței sale este reprezentată doar de penalitatea de nerespectare a duratei minime obligatorii, fiind accesorie debitului principal, reprezentat de serviciile de telefonie mobilă, care au fost recunoscute și achitate de debitoare înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii, apreciind că instanța de fond trebuia să verifice doar existența unei clauze penale în contractul de abonament, care constituia actul de creanță, aspect considerat prea amplu de către instanța de fond, recurenta arătând că a menționat faptul că părțile au convenit (art. 9.2 din contractul de abonament) în mod expres că abonatul va menține abonamentul timp de 1 an de zile, obligație pe care acesta a respectat- Cu toate acestea, după 1 an a semnat un adițional la contract, numit "Programul de fidelitate ", care a prelungit durata obligatorie în schimbul unor facilități și prețuri avantajoase pentru abonat, debitoarea fără a mai respecta această obligație, astfel că au devenit aplicabile dispozițiile art. 9.2 din Contractul de abonament, debitoarea datorând câte 200 USD pentru fiecare telefon, aceasta având un număr de 25 telefoane, respectiv suma de 5.000 USD.
Recurenta - - a mai arătat că potrivit art. 11 alin. 2 din Contractul de abonament, acesta nu a încetat datorită denunțării intimatei, ci a încetat de "plin drept, fără punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești, în cazul nerespectării de către abonat a obligațiilor de plată a sumelor datorate în termen de maximum 75 de zile de la data scadenței primei obligații, situație în care abonatul este obligat și la plata de despăgubiri în condițiile prevăzute de prezentul contract". Arată că acest articol nu a fost niciodată contestat de către debitoare și se încadrează în accepțiunea art. 379 alin. 3 și 4 - procedură civilă.
Recurenta mai critică hotărârea instanței de fond și prin prisma interpretării lato sensu a Legii 85/2006, judecătorul sindic considerând că "Măsura deschiderii acestei proceduri este una extremă și nu poate fi luată cât timp societatea nu este într-o stare evidentă de încetare de plăți", interpretare pe care o consideră excendentară legii, legiuitorul definind în chiar cuprinsul acestei legi conceptul de "insolvență comercială" la art. 3 pct. 1 lit. a, lăsând judecătorului posibilitatea să verifice doar existența unei creanțe și termenul de 30 de zile de la scadență.
În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 299, 304, 312 alin. 3, 379 - procedură civilă, contractul de abonament seria - procedură civilă nr. -, art. 969, art. 970, 1073, 1079, 1084, 1085 - civil, art. 43 - comercial, Legea 85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 - procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Din scriptele depuse la dosar de creditoare, în copii xerox, parțial lizibile, fără a se prezenta în instanță vreun act original cu care să poată fi comparat, rezultă că pe anexa 1 - o simplă cerere de abonament, nu apare ștampila abonatului ( 10); la fila 11 se prezintă un script "condiții generale de furnizare a serviciului MOBILE" din care nu se înțelege dacă are valoare informativă, de contract de adeziune ori este o parte dintr-un set de acte; fila 12, nesemnată de abonat, fără ștampila creditoarei, iar filele următoare, deși sunt intitulate anexe, nu se știe la ce se anexează. Cu toate acestea, perioada cuprinsă pe acestea este de 12 luni fără a se preciza nici o altă condiție, termen sau dacă se completează ori ele completează vreo altă înțelegere.
"program de fidelizare" nu face referire la debitoarea din prezentul dosar, având valoarea unei propuneri/oferte, act unilateral, emis de - -.
Ca urmare, deși din cererea de chemare în judecată, din recurs și din copii informe ale facturilor ar putea rezulta (sau nu) debitul susținut a fi datorat, creditoarea nu a depus nici cea mai minimă diligență de a se prezenta în instanță, de a-și susține cererea cu înscrisuri lizibile și care să se întemeieze pe înscrisuri acceptate de debitoare.
Cu toate că sunt aduse multiple critici instanței de fond, singura pertinentă este aceea a necercetării dispozițiilor contractuale dintre părți, susținute de creditoare care, deși are semnat un contract de reprezentare cu un avocat pentru onorariul de 4.000 lei, nu a fost nici reprezentată în instanță și nici nu s-au depus înscrisuri din care să se lămurească existențe ori inexistența debitului pretins.
Raportat la cele mai sus expuse, cu aplicarea disp. art. 312, alin. 5 Cpc, Curtea va dmite recursul formulat de - - împotriva sentinței civile nr. 750/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de - - împotriva sentinței civile nr. 750/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./16.06.2008
Tehn./16.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Magdalena Mălescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
