Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 541/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 541
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de " & Co" T împotriva sentinței comerciale nr. 240/S din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată, la data de 27 ianuarie 2009 s-a depus prin serviciul de registratură din partea recurentului concluzii scrise în susținerea recursului.
Văzând că la dosar s-a solicitat din partea recurentului judecarea recursului în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 240/S/27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, s-a dispus:
Respinge cererea formulată de către lichidatorul judiciar ACORD I, cu sediul în mun. I,-, -. A,. 2,. 10, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în 193, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0246, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei SC, domiciliat în mun. B,-, - scara A, apartament 25, sector 3, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței ispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC, cu sediul social în loc., jud. I, număr de ordine în Registrul comerțului J-, cod de identificare fiscală -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art.136 din Legea privind procedura insolvenței, escarcă lichidatorul judiciar ACORD I, cu sediul în mun. I,-, -. A,. 2,. 10, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în 193, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0246 de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă devizul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și dispune plata către acesta a sumei de 1.993 lei din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art.135 din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Cererea promovată de către administratorul judiciar având ca obiect stabilirea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei SC, este neîntemeiată.
În reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. (1) al articolului menționat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, elemente care nu au fost probate în persoana administratorului - pârât.
Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea", în condițiile în care însuși administratorul judiciar susține că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina administratorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acestuia, iar faptul că de pe site-ul s-a constatat că firma nu a mai depus indicatorii financiari în perioada 2005-2006 nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la declararea acestor indicatori, care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d teza finală.
Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispozițiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și asupra altor acțiuni sau omisiuni ulterioare ivirii stării de insolvență. Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, fie prin reprezentantul său care în procedura falimentului este lichidatorul judiciar (cum este situația de față), fie prin subrogarea în drepturile sale a unui creditor, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Răspunderea administratorului fiind o răspundere mixtă, reclamantul trebuia să dovedească săvârșirea de către pârât a uneia din faptele incriminate limitativ, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel cum rezultau din actul constitutiv și/sau statut, sau a celor legale, situație în care culpa sa era prezumată, sau printr-o acțiune, situație în care culpa trebuia dovedită, fiind vorba despre o răspundere delictuală specială. Însă, chiar și în situația în care s-ar reține neîndeplinirea uneia din obligațiile statutare sau legale, atitudine culpabilă, dacă această atitudine nu se încadrează în una din situațiile enumerate limitativ în art. 138 alin. 1, răspunderea specială nu poate fi antrenată.
În condițiile expuse, se impune soluția de respingere a cererii promovată de către reclamant, nefiind probată în sarcina pârâtului vreo activitatea delictuală de natura faptelor enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Constatându-se în cadrul procedurii că nu au mai fost identificate alte bunuri care să poată fi supuse lichidării, debitorul nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia, administratorul judiciar a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, propunere notificată părților fără a se formula obiecțiuni.
În condițiile în care debitorul aflat în insolvență, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect, astfel încât s-a dispus, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de administratorul judiciar, s-a încuviințat decontul depus de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Creditoarea C&. & Co Tad eclarat recurs și criticat sentința în ceea ce privește antrenarea răspunderii administratorului debitoarei în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 modificată. Cu cheltuieli de judecată.
Susține creditoarea că sentința este nelegală deoarece judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare, cerere formulată de către aceasta.
Mai precizează recurenta că a făcut dovada existenței creanței sale prin încheierea nr. 269/cc/2.05.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 6133/2005 și că fostul administrator este cercetat de I pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 4, art. 290, art. 291 Cod penal.
Pentru aceste critici, recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând cererea de recurs raportat la criticile formulate și la dispozițiile legale instanța de control judiciar constată următoarele:
Verificând dosarul de insolvență nr- (vol. I și II) al debitoarei I, Curtea constată că recurenta nu a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, astfel încât nu se poate reține că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
În ceea ce privește creanța pe care o are creditoarea - recurentă, aceasta a fost valorificată la momentul definitivării tabelului preliminar al creanțelor, recurenta putând uza de dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la cercetarea penală a fostului administrator din moment ce recurenta - creditoare nu a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Raportat acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea & Co și va menține sentința recurată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditorul & Co T împotriva sentinței comerciale nr. 240 S din 27 mai 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. M:
02 ex.
25.02.2009
Tribunalul Iași
Judec. sindic.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
