Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 48/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 48
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE Moleanu
JUDECĂTOR 1: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței nr. 99/ 16.02.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr. 181/F/2005, în contradictoriu cu debitoare SC COM SRL C J- CF - prin lichidator judiciar și creditoare
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare.
După terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat pentru recurent avocat, care a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 99/16.02.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr. 181/F/2005, s-a respins contestația formulată de debitoarea SC COM SRL C împotriva cererii formulate de creditoarea Administrația Finanțelor Publice C D, s-a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice C D și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC COM SRL C, fiind numit administrator, cu o retribuție lunară de 400 RON.
S-a mai dispus ca administratorul să depună sub sancțiunea prevăzută de art.26 alin.5 din lege, primul raport asupra situației debitorului până la data de 30.03.2006 și rapoarte lunare privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor la data de 28 a fiecărei luni, dată de la care curge termenul de contestare a măsurilor administratorului.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice C având ca obiect deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, a fost comunicată debitorului și afișată la ușa instanței.
S-a mai reținut că creditorul are o creanță comercială certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei SC COM SRL C și că debitoarea se află în stare de insolvență, stare de fapt dovedită cu titlul executoriu contestat.
În ceea ce privește contestația formulată de debitoarea SC COM SRL C, s-a reținut că art.38 alin.3 din Legea nr.64/1995R a permis debitoarei ca în termen de 5 zile de la primirea copiei să conteste că ar fi în stare de insolvență.
Debitoarea nu numai că nu a contestat debitul pe care îl are față de creditoare, dar l-a și recunoscut în ședința publică din 24 noiembrie 2005, astfel încât caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu mai este contestat.
S-a mai reținut că prin contestația formulată, debitoarea nu a solicitat decât compensarea debitului pe care îl are față de creditoare cu suma de 542.416.000 lei-ROL, creanță pe care debitoarea o are față de SC.
Compensarea nu operează decât în cazul datoriilor reciproce dintre părți și cum creditoarea nu are datorii față de debitoare, nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a putea stinge debitul până la concurența sumei de 54.241,6 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs administratorul social al debitoarei, care a formulat următoarele critici:
A susținut că hotărârea a fost dată cu lipsă de procedură, deoarece pentru termenul din 16 februarie 2006 nu a fost citat administratorul societății și nici desemnat prin Încheierea 2217/22.03.2005, prin care s-a dispus dizolvarea SC COM SRL
Recurentul a mai invocat necitarea SC SA, care avea calitatea de creditor.
O altă critică vizează nepronunțarea instanței asupra contestației recurentului cât și asupra cererii de compensare a debitului pe care îl avea de achitat către debitoarea SC COM SRL
S-a mai arătat că atât la introducerea cererii, cât și la pronunțarea hotărârii recurate, creditoarea C era proprietara bunurilor SC SA, pe care le-a vândut la licitație,astfel că în această situație, SC COM SRL avea de încasat de la C 54.242 lei, iar instanța trebuia să pronunțe compensarea acestei sume cu suma ce o avea de încasat, care nici nu era certă.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.5,7 și 8, art.3041pr.civ.
Prin decizia nr. 1634 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a anulat recursul ca netimbrat, reținându-se că recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru și nici timbru judiciar.
Împotriva deciziei recurentul a formulat contestație în anulare în temeiul art.317 alin.1 pct.1 și art.318 pr.civ,iar prin Decizia nr.1750 din 5 decembrie 2007 pronunțată în dosar, s-a admis contestația în anulare, s-a anulat decizia, fixându-se termen pentru soluționarea recursului.
S-a apreciat ca fiind nefondat motivul întemeiat pe dispozițiile art.317 alin.1, pct.1c.pr.civ. și fondat motivul prevăzut de art.318 pr.civ.
S-a constatat că recurentul achitase taxa judiciară de timbru și timbru judiciar la data când a fost soluționat recursul, astfel că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Examinând motivele de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat.
Prima critică formulată se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ.
Din încheierea pronunțată la 26 ianuarie 2006 (fila 52 dosar fond ) reiese că recurentul-administrator social a fost prezent în ședința publică de la acea dată, luând termen în cunoștință, potrivit art.153 pr.civ. pentru termenul din 16 februarie 2006 când s-a pronunțat sentința recurată.
Cât privește necitarea altor persoane, respectiv SC SA și administratorul, recurentul nu justifică interes în formularea unei astfel de critici, iar pe de altă parte societatea pretins creditoare nu a fost parte la judecarea cererii creditoarei C, la instanța de fond.
Nici motivul ce se încadrează în temeiul art.3041pr.civ. nu este fondat.
Dacă este reală susținerea recurentului (la dosar neexistând dovezi), în sensul că Cao rganizat licitație publică pentru valorificarea bunurilor proprietatea SC SA, a fost în scopul încasării creanței ce o avea împotriva societății respective, aceasta neînsemnând că era proprietara bunurilor și nici că a preluat datoriile SC SA.
Judecătorul sindic s-a pronunțat cu privire la cererea debitoarei de compensare a datoriilor, reținând în mod corect că între creditoarea C și debitoare nu există datorii reciproce.
La instanța de fond, recurentul nu a contestat caracterul cert al creanței,mai mult în ședința publică din 26 ianuarie 2006 solicitat trecerea la faliment, ceea ce însemna că a considerat ca întemeiată cererea creditorului.
De altfel, caracterul cert al creanței reiese și din somația emisă de C la 01.03.2005, fiind achitate doar parțial sumele respective, iar diferența depășește valoarea prag- prevăzută de lege.
În raport de considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul domiciliat în C, str. - -, -.1,.5,. 24, jud. D, împotriva sentinței nr. 99/ 16.02.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. 181/F/2005, în contradictoriu cu debitoare SC COM SRL C J- CF - prin lichidator judiciar domiciliat în C,-, jud. și creditoare C cu sediul în C,-, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu Moleanu | JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu | JUDECĂTOR 3: Tudora Drăcea |
Grefier, |
24 Ianuarie 2008
Jud. red. TD/12.02.2008
Tehnored. MP/4 ex
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Maria Necșulescu, Tudora Drăcea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
