Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 48/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 48
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Radu Mateucă
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr.426/F din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr. în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ pentru debitoarea și creditoarea DGFP M - DTS.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, în baza art.242 alin.2 pr.civ. Curtea a constatat cauza în stare de judecată, trecând la soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.426/F din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC COM SRL, fiind descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
În considerentele sentinței sus-menționate, judecătorul sindic a reținut lipsa bunurilor în averea debitoarei și neavansarea de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Împotriva sentinței nr.426/F din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- a declarat recurs creditoarea AVAS
Criticile recurentei creditoare s-au referit la faptul că raportul final al lichidării era necesar să cuprinsă inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de insolvență a debitoarei astfel că se impunea completarea raportului final cu acele mențiuni care privesc săvârșirea de către persoanele prevăzute de art. 138 a vreuneia din faptele prevăzute de textul legal.
O altă critică a recurentei creditoare AVAS B s-a referit la faptul că judecătorul sindic, în virtutea rolului său activ, trebuia să dispună din oficiu probe menite să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență. Astfel, s-a invocat faptul că judecătorul sindic nu a solicitat lichidatorului judiciar completarea raportului cu privire la cauzele care au determinat insolvența.
O altă critică s-a referit la faptul că judecătorul sindic nu a avut în vedere faptul că în cauză nu s-a putut constitui un comitet al creditorilor în sensul dispozițiilor art. 16 din Legea 85/2006, ca urmare a faptului că la masa credală s-au înscris doar doi creditori: DGFP M - Dr. Tr. și AVAS. Ca urmare, având în vedere faptul că DGFP M - Dr. Tr. Saa preciat că nu se impune promovarea cererii întemeiate pe art. 138, s-a apreciat că judecătorul sindic avea obligația autorizării AVAS de a formula o astfel de cerere.
Într-o altă critică recurenta s-a referit la faptul că lichidatorul judiciar și-a exprimat un punct de vedere, respectiv neincidența dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, dar acest fapt nu poate constitui o autoritate de lucru judecat, ci reprezintă o părere pur personală.
Analizând criticile de recurs, Curtea apreciază că sunt nefondate și ca atare va respinge recursul având în vedere următoarele considerente:
Astfel, referitor la criticile recurentei privind faptul că raportul final ar fi trebuit să includă măsura de identificare a persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de insolvență, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate deoarece nu poate fi imputată lichidatorului judiciar împrejurarea că nu ar fi promovat acțiune în răspundere potrivit dispozițiilor art. 138 din lege, în condițiile în care potrivit alin.3 al textului legal arătat, inclusiv comitetului creditorilor i se acordă posibilitatea legală de a solicita judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1.
Referitor la critica recurentei creditoare potrivit căreia, în temeiul dispozițiilor art.129 pr.civ. judecătorul sindic trebuia să dispună probatorii din oficiu care să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat ajungerea debitoarei în insolvență, Curtea apreciază că și această critică este nefondată. Astfel, pornind de la dispozițiile restrictive ale art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 care statuează faptul că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitative, respectiv doar la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, Curtea apreciază că în procedura insolvenței, rolul activ al judecătorului sindic prevăzut de dispozițiile art. 129 pr. civ. este de asemenea reglementat în mod restrictiv. Ca atare, acesta nu poate din oficiu să dispună administrarea unor probatorii așa cum a solicitat recurenta, ci o astfel de atribuție aparține în mod exclusiv practicianului în insolvență potrivit dispozițiilor art. 40 alin.4 pct. l) din Ordonanța de Urgență nr. 86/2006 privind activitatea practicienilor în insolvență.
În condițiile în care lichidatorul judiciar și-a expus în mod expres părerea în legătură cu faptul că nu se impune promovarea unei cereri de antrenare a răspunderii, în temeiul art. 138 din lege, învederând faptul că nu a identificat fapte de natură să atragă răspunderea administratorului social, Curtea apreciază că legiuitorul nu a mai acordat posibilitatea legală comitetului creditorilor de a solicita judecătorului sindic autorizarea în vederea introducerii acțiunii în antrenarea răspunderii materiale.
Astfel, analizând stricto-sensum dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, se constată că numai în ipoteza în care lichidatorul judiciar ar fi omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență ori dacă ar fi omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1, numai atunci legiuitorul acordă posibilitatea legală comitetului creditorilor să solicite judecătorului sindic autorizarea. În speță, nu ne aflăm într-o astfel de ipoteză, deoarece după cum s-a arătat, lichidatorul a arătat în mod expres faptul că nu se impune antrenarea răspunderii, acest fapt neechivalând cu o omisiune.
Având în vedere argumentele sus-menționate, Curtea apreciază că este nefondată critica recurentei potrivit căreia lichidatorul și-ar fi exprimat doar o părere pur personală fără influența aspectul privind autorizarea recurentei privind introducerea acțiunii în antrenarea răspunderii materiale.
În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 312 pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS B, sector 1,--11 împotriva sentinței nr.426/F din 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ pentru debitoarea și creditoarea DGFP M - DTS.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
DM. 19 Ianuarie 2010
Jud. red. AR/22.01.2010
Tehnored. VS/ 3 ex
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu, Radu Mateucă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
