Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 482/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 482
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea SC SA B prin mandatar LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL B, împotriva sentinței nr. 106 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL C, având ca obiect procedura insolvenței deschidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.106 din 19 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj -Secția Comercială a respins excepția invocată de debitoarea SC SRL C privind lipsa calității de reprezentant al creditoarei SC SA B a LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL B și a apărătorului acesteia, a admis contestația formulată de debitoare și a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut, în ceea ce privește excepția invocată de debitoare, că cererea introductivă a fost semnată și promovată de avocatul angajat al mandatarei LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL B, în conformitate cu dispozițiile mandatului acordat acesteia de către creditoarea SC SA B, contract autentificat sub nr.1220/20.02.2004 de BNP - și în cuprinsul căruia se prevede expres că mandatarul are dreptul să-l reprezinte în judecată pe mandant, fie direct, fie prin intermediul unor submandatari, respectiv avocați.
În ceea ce privește fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut că este certă, lichidă și exigibilă numai creanța creditoarei în cuantum de 2.097,77 lei, consemnată în facturile seria - - PJ din 20.07.2006 și seria - - PJ din 20.08.2006, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie, conform art.5 pct.1 din contractul de furnizare a serviciilor de telefonie, însă nu și suma pretinsă cu titlu de penalități de întârziere, în cuantum de 8.857,81 lei, pentru care nu există o factură, care era necesară pentru a asigura dreptul debitoarei de a contesta sumele datorate cu acest titlu, fie pe calea reclamației potrivit art.5 și 18 din contract, fie prin promovarea unei acțiuni în instanță.
Astfel, judecătorul sindic a concluzionat că simpla inserare a mențiunii facturării separate, oricând, în termenul de prescripție al penalităților de întârziere, nu asigură un caracter cert al acestora și în aceste condiții, creanța nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.3 pct.12 din Legea 85/2006, fiind inferioară valorii-prag de 10.000 lei, nefiind astfel întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal creditoarea SC SA B prin mandatar LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL B reprezentat de Cabinet de Avocat, invocând faptul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041, art.312 alin.3 Cod procedură civilă, art.3 alin.1 pct.6 și 12, art.30 și art.3 pct.1 lit.b din Legea nr.85/2006.
În motivele de recurs, recurenta creditoare SC SA B prin mandatar LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL Bai nvocat faptul că în mod greșit s-a reținut prin hotărârea atacată, că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.379 Cod procedură civilă, întrucât certitudinea și lichiditatea creanței rezultă din contractul încheiat cu societatea debitoare, unde sunt prevăzute scadența plății contravalorii serviciilor de telefonie și sancțiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea acestei obligații, respectiv plata penalităților de întârziere. Faptul că nu este redată valoarea penalităților de întârziere în cuprinsul facturii fiscale nu denotă caracterul incert, întrucât cuantumul exact al acestora urmează să se stabilească ulterior achitării facturii fiscale reprezentând contravaloarea serviciilor de către abonat, obligația avându-și izvorul în contract, facturarea fiind doar un mijloc de ținere a evidenței contabile și de organizare a acesteia.În ceea ce privește exigibilitatea creanței, recurenta creditoare a susținut că aceasta este exigibilă, deoarece facturile fiscale prevăd data scadenței pentru fiecare factură.
O altă critică invocată de recurenta creditoare se referă la faptul că societatea debitoare nu a făcut dovada că dispune de fonduri bănești suficiente și că nu se află în stare de insolvență, în condițiile în care a trecut o perioadă mai mare de 30 de zile de la scadență.
În apărare, nu a fost depusă întâmpinare.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Dolj, prin prisma motivelor de recurs invocate și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, recurenta creditoare SC SA B prin mandatar LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței, reglementată de dispozițiile Legii nr.85/2006, invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 11.308, 38 lei compusă din: 2.097,77 lei, reprezentând contravaloarea facturilor seria - nr.-PJ și seria - nr.-, 8.857,81 lei penalități de întârziere datorate ca urmare a achitării cu întârziere a celor două facturi și 2.352,8 lei, echivalentul în lei a penalităților pentru nerespectarea perioadei obligatorii de menținere a contractului.
În conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 coroborate cu cele prevăzute de art.3 pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006, orice creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului, prezumat în insolvență, este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și superioară valorii-prag, este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii reglementate de această lege.
În ceea ce privește creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței, acestea trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitoarei, în temeiul art.379 Cod procedură civilă și să fie superioare valorii-prag de 10.000 lei. Prin urmare, creanța trebuie să fie certă, adică existența acesteia să rezulte din însuși actul de creanță sau din alte acte, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta; să fie lichidă, adică câtimea ei să fie determinată prin însuși actul de creanță sau determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, ori opozabile lui; și, în final, să fie exigibilă, în sensul că aceasta a ajuns la scadență. Aceste condiții trebuie întrunite în momentul depunerii cererii introductive și nu ulterior acestei date.
Astfel, sumele de bani ce alcătuiesc conținutul creanțelor apte a declanșa procedura insolvenței, trebuie să rezulte din diferite acte juridice, chiar și facturi fiscale, să fie stabilite printr-un titlu, care să emane de la debitor, ori să fie recunoscute de acesta, sau să-i fie opozabile.
Or, în speță, Curtea constată că în ceea ce privește suma de bani, de 8.857,81 lei, reprezentând penalități de întârziere, cuprinsă în creanța invocată de recurenta creditoare, aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art.379 Cod procedură civilă și cele ale art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, nefiind certă și lichidă, cum în mod corect a reținut judecătorul sindic. Într-adevăr, clauza privind plata penalităților de întârziere, ca sancțiune pentru neplata sau plata cu întârziere a contravalorii serviciilor de telefonie este inserată în contractul încheiat de părți, fiind astfel asumată de societatea debitoare SC SRL C, însă existența și câtimea acestor penalități de întârziere trebuie atestată printr-un act juridic în sens material, respectiv o factură fiscală, care să-i fi fost comunicată debitorului, pentru a-i fi opozabilă și pentru ca acesta să îl poată recunoaște sau contesta, eventual.
În condițiile în care recurenta creditoare nu a produs o astfel de dovadă, neexistând nici o factură fiscală cuprinzând cuantumul și calculul penalităților de întârziere, care să fi fost comunicată debitoarei SC SRL C, iar aceasta contestă atât cuantumul, cât și existența acestora, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate în acest sens de recurenta creditoare, întrucât creanța sa nu este certă și lichidă ( și prin urmare nici exigibilă).
În măsura în care Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale în ceea ce privește creanța invocată de recurenta creditoare, care să justifice declanșarea procedurii insolvenței, nu se mai impune analizarea criticilor privind starea de insolvență a debitoarei.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC SA B prin mandatar LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI SRL B cu sediul în B, sector 1,-, 2. 2, 27, împotriva sentinței nr. 106 din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL C, cu sediul în C,-, - 1, 18, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NO/
Tehnored - GC/3/ex/12.06.2008
Jud sindic - L
16 Mai 2008
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
