Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2356/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.2356/2008
Ședința publică din data de 28.10.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C împotriva sentinței comerciale nr. 1543/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - N -, SRL, - SRL, având ca obiect procedura insolvenței- încuviințarea tabelului definitiv al creditorilor.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3496/17.09.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 Cod procedură fiscală.
S-a prezentat referatul cauzei, după care se constată că recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Instanța în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1543 din 19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de C-N prin A JUDEȚULUI
S-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea C- prin A JUDEȚULUI
A fost admisă în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar și, în consecință:
S-a încuviințat tabelul definitiv al creditorilor debitoarei - SRL, după cum urmează:
CREANȚE BUGETARE:
- C-N prin A JUDEȚULUI C - 43.014 lei;
CREANȚE:
- - SRL - 22.311,19 lei;
- - SRL - 2.982,90 lei;
- - N - - 2.225,64 lei;
- - SRL - 847,78 lei.
S-a dispus înscrierea în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei - SRL a creditoarei C-N cu o creanță decăzută în cuantum de 45.366 lei, în condițiile prev. de art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006.
S-a respins cererea de înscriere a creditoarei C-N, cu o creanță în cuantum de 43.014 lei, ca și creanță cu caracter garantat.
S-a dispus afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor.
A fost desemnat comitetul creditorilor, după cum urmează: C-N, - SRL, - SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Astfel, potrivit art.103 alin.1 pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Potrivit considerentelor ce se vor expune în cele ce urmează, o atare împrejurare nu a fost dovedită în cauză.
Astfel, judecătorul sindic a observat că la data de 15 ianuarie 2008, în urma notificării efectuată de către administratorul judiciar, creditoarea C-N a depus la dosarul cauzei cerere de admitere a creanțelor pentru suma de 43.014 lei (1 dosar declarații de creanță).
Ca atare, creditoarea a avut cunoștință de deschiderea procedurii, precum și de toate termenele stabilite prin sentința de deschidere a procedurii.
Împrejurarea că ulterior deschiderii procedurii, respectiv la 14.04.2008, organele fiscale au finalizat raportul de control, identificând și alte sume datorate de debitoare bugetului de stat, nu poate determina admiterea cererii de repunere în termen, atâta timp cât din raportul de inspecție fiscală depus la dosarul cauzei (108-118) rezultă că inspecția fiscală s-a desfășurat ca urmare a unei adrese înregistrată la. C la data de 13.04.2006, ceea ce dovedește faptul că creditoarea avea cunoștință de desfășurarea controlului și, implicit, de posibila existență a unor diferențe datorate de debitoare bugetului statului.
Mai mult decât atât, împrejurarea că efectuarea controlului a avut loc la data de 15.04.2008, așa cum rezultă din același raport de inspecție fiscală, denotă pasivitatea creditoarei și lipsa de interes în recuperarea creanțelor fiscale pe parcursul a doi ani de zile.
Pe de altă parte, susținerile creditoarei că din culpa debitoarei nu a putut efectua controlul sunt nereale, întrucât se poate observa că, deși perioada supusă controlului s-a întins pe trei ani, efectuarea controlului a avut loc la data de 15.04.2008, iar raportul de inspecție fiscală a fost întocmit la data de 16.04.2008, creditoarea preocupându-se de efectuarea controlului fiscal doar după deschiderea procedurii, deși adresa în temeiul căreia controlul fiscal trebuia efectuat era datată 13.04.2006.
Așadar, din cele mai sus expuse rezultă cu evidență că nedepunerea declarației de creanță în termenul stabilit nu se datorează unei împrejurări mai presus de voința creditorului, imputabilă administratorului societății, ci, dimpotrivă, este în totalitate imputabilă creditoarei, care vreme de doi ani a stat în pasivitate, deși avea la îndemână soluțiile necesare pentru a intra în posesia documentelor contabile ce trebuiau supuse verificării.
Mai mult decât atât, judecătorul sindic a reținut că creditoarea putea uza de disp. art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006, solicitând prin însăși declarația de creanță depusă înscrierea cu titlu provizoriu a celei de a doua creanțe. Susținerile creditoarei că nu a putut uza de aceste dispoziții dat fiind faptul că nu cunoștea cuantumul exact al creanței, nu pot fi primite, întrucât tocmai aceste a fost scopul reglementării creanțelor sub condiție și a modalității de înscriere provizorie la masa credală.
De asemenea, judecătorul sindic a apreciat că dispozițiile art.75 din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât contestația întemeiată pe acest text poate fi formulată doar după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prev. la art.73 alin.2 și, implicit, după data definitivării tabelului creditorilor debitoarei, ceea ce nu este cazul în speță. Mai mult decât atât, contestația poate avea ca și obiect creanțe trecute în tabelul definitiv al creditorilor și nu poate tinde la înscrierea unor noi creanțe, sintagma folosită de legiuitor, respectiv "contestație împotriva trecerii unei creanțe sau drept de preferință în tabelul definitiv" fiind, în opinia instanței, suficient de clară.
În ceea ce privește propunerea de încuviințare a tabelului creditorilor, judecătorul sindic a constatat că administratorul judiciar a respectat procedura prevăzută de art. 72 și următoarele din Legea nr. 85/2006, verificând declarațiile de creanță și comunicând tabelul întocmit cu debitoarea, precum și cu creditorii (151-154), fiind urmată și procedura de afișare a lui la ușa instanței (97).
Întrucât contestația formulată în cauză a fost soluționată, considerentele fiind expuse în cele ce preced, judecătorul sindic urmează a încuviința tabelul definitiv al creanțelor, după cum urmează:
CREANȚE BUGETARE:
- C-N prin A JUDEȚULUI C - 43.014 lei;
CREANȚE:
- - SRL - 22.311,19 lei;
- - SRL - 2.982,90 lei;
- - N - - 2.225,64 lei;
- - SRL - 847,78 lei.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii de repunere în termen și asupra contestației, judecătorul sindic, raportat la disp. art.76 din Legea nr.85/2006, va dispus înscrierea creanței C-N, în cuantum de 45.366 lei, cu titlu de creanță decăzută.
Referitor la cererea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C de înscriere a creanței în cuantum de 43.014 lei ca și creanță cu caracter garantat, judecătorul sindic apreciind-o ca fiind neîntemeiată, a respins-o, pentru următoarele considerente:
Creanța reprezintă dreptul creditorului unui raport juridic de obligație de a pretinde debitorului îndeplinirea obligației corelative, dreptul de creanță conferindu-i dreptul de gaj general asupra debitorului și opozabil numai acestuia.
Actul de constituire de garanții este actul juridic care confirmă existența cu titlu accesoriu a unui drept real de garanție asupra unui bun al debitorului.
Creanțele bugetare reprezintă creanțe izvorâte din impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice.
Creanțele garantate sunt cele pentru care debitorul a constituit, alături de obligația principală, o garanție reală, constând în ipotecă, gaj, garanție reală mobiliară, drept de retenție.
Potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale. Însă creditoarea C nu a făcut dovada că ar avea o garanție asupra unui bun din patrimoniul debitoarei.
Codul d e procedură fiscală nu cuprinde decât o singură prevedere referitoare la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și anume cea prin care se stabilește autorizarea Ministerului Finanțelor Publice, ca operator, pentru a înscrie în creanțele cuprinse în titlurile sale executorii, aspect prevăzut în art.198 din OG nr.92/2003, neprecizându-se direct faptul că înregistrarea în conferă creditorilor fiscali un drept de gaj asupra bunurilor debitoarei.
Disp. art.146 alin.8 din OG nr. 92/2003, stabilesc în mod clar că dreptul de gaj, deci dreptul de a i se considera creanța ca fiind garantată, se dobândește de creditorul fiscal numai prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, drept de gaj care îi conferă acestuia față de alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun, iar nu prin înscriere în. În ceea ce privește bunurile imobile, alineatul 5 al art.150 din OG nr.92/2003 prevede că executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art.147 alin.9 și 10 și ale art.148 alin.1 și 2 fiind aplicabile.
Mai mult decât atât, dispozițiile din Codul d e procedură fiscală sunt susținute și de prevederile Legii nr.99/1999, titulul VI, cap.III, art.29 alin.1, potrivit cărora prin înscrierea avizului de garanție reală la, garanțiile reale și sarcinile constituite pe bunuri mobile îndeplinesc numai condiția de publicitate, înregistrarea în neconferind însă calitatea de creanță garantată.
Ca urmare, judecătorul sindic a reținut că înscrierea în a creanțelor fiscale este doar o modalitate de realizare a publicității față de terți și nu îi conferă creditorului fiscal, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, un drept de gaj asupra bunurilor mobile ale debitorului, drept care se obține numai prin instituirea sechestrului în condițiile legii.
Astfel, dat fiind faptul că creditoarea nu a făcut dovada instituirii unui sechestru în sensul dispozițiilor legale mai sus arătate, solicitarea de a se înscrie întreaga creanță cu titlu de creanță garantată apare ca fiind neîntemeiată în contextul celor mai sus expuse.
În temeiul art.74 alin.1 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor.
În temeiul prev. art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a dispus comitetului creditorilor după cum urmează: C-N, - SRL, - SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând în principal, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de depunere a cererii de admitere a creanțelor, cu consecința încuviințării tabelului definitiv al creditorilor debitoarei și înscrierii Administrației Finanțelor Publice C în acesta cu creanța bugetară totală în cuantum de 88,380 lei.
În subsidiar, în cazul în care instanța va considera neîntemeiată cererea de repunere în termenul de depunere al creanțelor, solicită modificarea hotărârii atacate, admiterea contestației DGFP C în reprezentarea C întemeiată pe art. 75 din Legea nr.85/2006, cu consecința înscrierii și încuviințării tabelului definitiv al creditorilor debitoarei - SRL care să cuprindă C înscrisă cu creanța bugetară în cuantum total de 88.360 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, instanța a ignorat demersurile făcute de organele de inspecție fiscală pentru a intra în posesia documentelor societății- demersuri care îi stăteau la îndemână potrivit normelor legale în materie- respectiv cele două invitații care au fost comunicate administratorilor societății, trecând cu vederea de asemenea și obligația de colaborare a debitoarei prevăzută de art. 104 din OG nr. 92/2003 în vigoare la acea dată.
Potrivit alin 1 al art. 104 din OG nr. 92/2003 "Contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal".
Obligația contribuabilului de a furniza informații era prevăzută de asemenea și de art. 52 alin 1 al OG nr. 92/2003 "Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale".
Judecătorul sindic a respins contestația formulată, motivată pe de o parte de faptul că această contestație poate fi depusă doar după expirarea termenului prevăzut la art. 73 alin 2 și doar împotriva unei creanțe înscrise tabelului definitiv al creditorilor, iar pe de altă parte, contestația întemeiată pe art. 75 din Legea nr. 85/2006, a apreciat judecătorul sindic, nu poate tinde la înscrierea unor noi creanțe.
Astfel, alin (1) "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin 2, și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".
Judecarea contestației se face de judecătorul sindic, după citarea contestatorului, a creditorului care deține creanța contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul.
Art. 75 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea contestării unor creanțe înscrise în tabelul creditorilor în două cazuri: "în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditorul recurent DGFP C prin primul motiv de recurs formulat solicită în fapt, repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanțelor cu consecința încuviințării tabelului definitiv al creditorilor debitoarei prin înscrierea acestui creditor cu o creanță bugetară totală în cuantum de 88.380 lei (43.014 lei creanța admisă și 45.366 lei suma ce a făcut obiectul cererii de repunere în termenul de depunere a cererii de creanță întemeiată pe prevederile art. 103 alin (1) și (2) Cod procedură civilă).
Pentru a fi aplicabil textul invocat se impune existența unei împrejurări mai presus de voința părții care a împiedicat-o pe aceasta să îndeplinească actul de procedură în termenul legal.
Cu toate acestea în speță, nu sunt întrunite cerințele repunerii în termenul de depunere a cererii de creanță întrucât creditoarea a avut cunoștință de deschiderea procedurii urmare a notificării efectuată de către administratorul judiciar la data de 15 ianuarie 2008 când de altfel a și depus cererea de admitere a creanțelor pentru suma de 43.014 lei.
La fel a avut cunoștință creditoarea și de toate celelalte termene stabilite de judecătorul sindic prin însăși hotărârea de deschidere a procedurii.
În aceste condiții împrejurarea că ulterior deschiderii procedurii respectiv la 14 aprilie 2008 organele fiscale au finalizat raportul de control identificând și alte creanțe datorate de debitoare bugetului de stat nu poate fi considerată ca o împrejurare mai presus de voința acesteia care să determine repunerea în termenul de depunere a declarației de creanță.
Cât privește motivul de recurs invocat în subsidiar, în sensul aplicabilității prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 Curtea reține că și acesta este neîntemeiat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Textul art. 75 din legea insolvenței invocat de recurentă nu este incident în cauză deoarece contestația întemeiată pe acest temei legal poate fi formulată doar după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzute la art. 73 alin (2) și implicit după data definitivării tabelului creditorilor debitoarei ceea ce nu este cazul în speță.
În plus, contestația poate avea ca și obiect creanțe înscrise în tabelul definitiv al creditorilor și în nici un caz nu poate tinde la înscrierea unor noi creanțe relevant fiind în acest sens însăși sintagma folosită de legiuitor,respectiv "contestație împotriva trecerii unei creanțe sau drept de preferință în tabelul definitiv" ceea ce impune cu necesitate înscrierea creanței în tabelul definitiv.
Mai mult decât atât, în speță nu există îndeplinită cerința existenței unei erori esențiale, fals sau dol sau a descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute care să determine incidența în speță a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Față de toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C- împotriva sentinței civile nr. 1543 din 19.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./6.11.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Alte cereri. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Bacau | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
