Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 510/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 510/
Ședința publică din 19 mai 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DGFP M, cu sediul în Tg.-M, str.-.- nr.1-3, jud.M, împotriva sentinței nr.356/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.356 din 29 ianuarie 2009 Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-, s-a admis propunerea lichidatorului Târgu M privind închiderea procedurii de faliment a debitoarei " ", dispunându-se închiderea procedurii și dizolvarea debitoarei, cu radierea acesteia din evidențele registrului comerțului fiind descărcat lichidatorul de îndatoririle privitoare la procedură, debitor și averea acestuia.
In considerentele hotărârii atacate s-a reținut că, potrivit raportului întocmit de lichidator, bunurile existente în patrimoniul societății au fost valorificate, fondurile obținute fiind distribuite între creditori; că cererile creditorilor pentru angajarea răspunderii personale a fostului administrator au fost admise prin sentințele nr.318/2005 și nr.70/2007, acestea neputând fi puse însă în executare, întrucât nu au fost identificate bunuri în patrimoniul acesteia. Pe de altă parte, obiecțiunile formulate de creditori împotriva raportului final au fost respinse prin sentințele nr.230/2008 și nr.1305/2008, rămase irevocabile, fiind aprobat și raportul final, astfel că măsura închiderii procedurii este justificată, potrivit art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând, în esență, nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât nu s-a realizat scopul consacrat de lege și că nu există certitudinea că s-au făcut toate demersurile pentru recuperarea creanțelor, aceste demersuri nefiind suficiente. S-a mai arătat că lichidatorul nu ar fi încheiat vreun contract cu un executor judecătoresc în vederea recuperării creanței, nefiind dovedită nici insolvența debitorului și că procedura nu poate fi închisă atâta timp cât se operează cu averea debitoarei și a administratorului acesteia, iar intervenția eventuală a executorului judecătoresc după închiderea procedurii nu poate garanta distribuirea sumelor în afara controlului judecătorului sindic.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Susținerile recurentei, potrivit cărora prin închiderea procedurii nu s-ar realiza scopul instituit de Legea nr. 64/1995, sunt nefondate în condițiile în care finalitatea procedurii rezidă tocmai în asanarea mediului comercial, prin eliminarea comercianților care introduc insecuritate în relațiile comerciale în care sunt parte.
Mai exact, prin închiderea procedurii în cazul de față încetează existența societății falite ca persoană juridică și în aceeași măsură se sting și raporturile juridice în care aceasta a fost parte, încercându-se, în raport de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitoarei prin lichidarea unor bunuri din averea lui.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică îndestularea creditorilor și ulterior procedurii, în condițiile în care în patrimoniul administratorului se vor regăsi bunuri urmăribile care vor putea fi urmărite prin mijloacele de executare puse la dispoziție creditorului în condițiile dreptului comun. Imprejurarea că distribuirea sumelor ar urma a fi făcută de către executor este nerelevantă, în condițiile în care acesta va efectua această distribuire în raport de planul definitiv așa cum a fost stabilit de către judecătorul sindic, al cărui control este inutil dată fiind împrejurarea că creditorii au la dispoziție calea contestației la executare pentru valorificarea drepturilor sau înlăturarea nelegalităților comise în cadrul procedurii.
În consecință, prin prisma acestor considerente, curtea apreciază că se impune, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea recursului promovat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de M, cu sediul în Târgu M, str.-.-, nr.1-3, județul M, împotriva sentinței nr.356/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:-
2 ex.
27.05.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
