Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 511/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 511
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V, intimat SC SRL V, lichidator - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței art. 138 din Legea nr. 85/2006, împotriva sentinței civile numărul 234/F/11.06.2008 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, asistat de d-na avocat; intimatul creditor Administrația Finanțelor Publice V reprezentat de dl. cons.jr..
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
La interpelarea instanței, părțile prezente precizează că nu mai au de formulat alte cereri și nici de administrat probe noi.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurentul, d-na avocat pune concluzii de admitere a recursului și de casare a sentinței recurate conform motivelor dezvoltate în scris.
În susținerea cererii, d-na av. arată că recurentul a fost administrator al societății debitoare V pînă în anul 2004 cînd, cesionînd părțile sociale s-a eliberat de orice activitate cu privire la această societate. Această stare de fapt a fost dovedită de recurent cu înscrisurile depuse la dosar, reprezentînd: contractul de cesiune, hotărîrea AGA, procesul verbal de numire a noului administrator.
În speță, susține apărătorul recurentului, lichidatorul judiciar nu dovedește incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Nu s-a înscris în fals lichidatorul judiciar cu privire la actele false încheiate de recurent. Contractul de comodat încheiat de recurent nu intră sub incidența prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Simpla inexistență a unor documente contabile, invocată de lichidatorul judiciar, nu dovedește intenția frauduloasă a recurentului. Lichidatorul judiciar nu a depus minimum de diligențe la organul fiscal din C privind documentele contabile ale societății.
La momentul predării, societatea - așa cum rezultă și din certificatul depus la dosar - avea activitate iar datoriile sale erau sustenabile, recurentul achitîndu-le mai tîrziu.
Conchizînd, apărătorul recurentului susține că lichidatorul judiciar nu a răsturnat prezumția de nevinovăție a recurentului și în speță nu sunt incidente prevederile art. 138 din.85/2006, solicitînd admiterea recursului așa cum a fost motivat.
Intimatul creditor Administrația Finanțelor Publice V, prin dl.cons.jr., depune la dosar delegația de reprezentare în instanță, emisă sub nr. 39215/31.10.2008, depune și note de concluzii scrise, solicitînd respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Declarînd închise dezbaterile, instanța rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 234/F/11.06.2008 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar, în contradictoriu cu pârâții, și.
Au fost obligați pârâții să suporte din averea proprie, pasivul debitorului V în sumă de 87.349 lei.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de.
S-a reținut că lichidatorul judiciar SC SRL V, - Cabinet individual de insolvență a chemat în judecată pe pârâții, și -, pentru a fi obligați în temeiul art. 138 din legea nr. 85/2006, la plata pasivului debitoarei în sumă de 87.349 lei.
În motivarea cererii lichidatorul arată că pârâții, au fost, succesiv, administratori ai societății debitoare și prin activitatea lor delictuală au adus-o în stare de faliment.
Pârâtul, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii lichidatorului pentru două motive.
1.Pârâtul susține că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stare de insolvență a debitorului s-a instalat, după ce el a vândut-o, în anul 2005 pârâților și.
2.Pe fond, arată că cererea lichidatorului nu este întemeiată, deoarece el a transmis legal părțile sociale și a transferat la V din T; a predat întreaga gestiune noului administrator și actele contabile ale societății; și-a îndeplinit obligațiile legale, depunând anual situațiile financiare la Administrația Financiară.
Acțiunea lichidatorului judiciar este fondată.
Potrivit art. 138 lit. b și d din legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o partea a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere dacă au făcut acte de comerț în interes personal sau în cel al unei alte persoane și au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea.
În speță, s- probat prin rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar că cei trei administratori au săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. b și d din Legea nr. 85/2006.
Prejudiciul este în valoare de 87.349 lei și este cauza stării de insolvență a debitoarei.
Astfel la data de 27 decembrie 2004, asociatul unic al SC SA. Reșița C a solicitat schimbarea denumirii societății în SC SRL, mutarea sediului societății în și radierea societății din registrul Comerțului al județului C
Mutarea sediului societății și înstrăinarea părților sociale către pârâții și s-a făcut cu intenția sustragerii de la plata datoriilor către creditori.
Pârâții au fost notificați să depună actele contabile prevăzute de art. 28 din legea nr. Legea nr. 85/2006, dar nu s-au confirmat, deși s-a așteptat aproape 2 ani.
Societatea nu mai deține nici un bun în patrimoniu.
În lipsa documentelor și a evidenței contabile se poate prezuma că pârâții, au ținut fie o contabilitate fictivă, fie nu au ținut contabilitate, toate operațiunile economice fiind făcute sub acoperirea firmei debitoare, în interesul lor și în paguba creditorilor.
Excepția lipsei calității procesuale pasive ridicate de pârâtul, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 138 al. 4 din legea nr. 85/2006, în caz de pluralitate, răspunderea persoanei prevăzute la al.1, este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența
În cauză nu se poate distinge perioada de timp în care s-a creat starea de insolvență, datorită lipsei evidenței contabile.
În aceste condiții, de lipsa evidenței contabile făcându-se vinovat și pârâtul, acesta nu poate invoca în apărare propria turpitudine.
Pe de altă parte, răspunderea întemeiată pe art. 138 di Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală.
Este cunoscut că răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 998,999 cod civil, este atrasă și pentru culpa cea mai ușoară, culpa levisima.
Așadar, cesionând părțile sociale la un preț derizoriu și mutând sediul social în același timp dintr-un capăt în celălalt al țării, este evident că pârâtul, a căutat soluția de a scăpa de creditori și că la data cesionării părților sociale, debitoarea se afla deja în stare de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs susținând că netemeinic și nelegal a reținut că a schimbat denumirea și sediul social precum și radierea din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul C -S, cu intenția de a se sustrage de la plata datoriilor, din moment ce Legea 31/1990 republicată, nu interzice această posibilitate. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât codul unic de înregistrare, se menține.
Cu privire la reținerea potrivit căreia a încercat să se sustragă de la plata creditorilor, arată faptul că a adus la cunoștință organelor fiscale, imediat după schimbarea sediului și a denumirii societății Administrației Financiare oraș, județul CSd espre modificările pe care le-a suferit societatea și depune în copie dovada după această notificare.
Faptul că mutarea sediului social și înregistrarea mențiunilor despre modificările suferite de societate s-a făcut într-o perioadă scurtă nu i se datorează. care guvernează raporturile de drept comercial precum și termenele fixate de către instanța Tribunalului C -S îi sunt total străine. Ele țin de voința legiuitorului și de modul de funcționare și organizare a instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește acuza potrivit căreia contractul de comodat utilizat pentru dovada spațiului sediului din V este fals, depune alăturat copie după rezoluția parchetului care a instrumentat cererea lichidatorului cu soluția de neîncepere a urmăririi penale.
În ceea ce privește celelalte trei motive ale cererii de atragere a răspunderii penale arată că între recurent și noii asociați s-a încheiat contract de cesiune de părți sociale, proces -verbal de predare -primire a întregii gestiuni cu noul administrator.
La momentul semnării acestor documente a adus la cunoștința noilor asociați situația financiară a societății prin certificatul de atestare fiscală în care se menționau datoriile societății, partea din ele achitată, partea amânată, precum și partea eșalonată a datoriilor, fără nici o restanță, fără penalități ori majorări la zi.
Toate aceste documente le-a depus în dosarul de fond, însă in stanța nu le-a luat în considerare în apărarea sa.
Instanța de fond reține în mod neîntemeiat și nelegal faptul că "în lipsa documentelor și a evidenței contabile se poate prezuma că pârâții au ținut fie o contabilitate fictivă, fie nu au ținut contabilitate, toate operațiunile economice fiind făcute sub acoperirea firmei debitoare, în interesul lor și în paguba creditorilor".
Din simplul fapt că actualii asociați și administratori ai societății nu au depus documentele contabile la dosar și la instituțiile la care aveau obligația, instanța fondului a concluzionat fără temei legal sau probator că societatea nu a ținut contabilitate sau a ținut o contabilitate fictivă în interesul asociaților.
Arată că atâta timp cât a fost asociat și administrator al societății și-a îndeplinit obligațiile legale și a depus anual situațiile financiar -contabile ale societății la Administrația Financiară și la Registrul Comerțului C
În toate rapoartele efectuate de lichidator acesta menționează, între numeroasele activități pe care le-a întreprins, aceea cu privire la faptul că a solicitat V copii după ultimele bilanțuri contabile depuse ale societății debitoare /filele 47 și 77 pct. 5 dosar fond) nu facă însă referire despre nici o solicitare către organele fiscale din județul C
Ori, atâta vreme cât societatea a funcționat întâi în județul C S, acesta trebuia să depună toate diligențele pentru a i se comunica copii după bilanțurile depuse la. și la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C -
În dosarul de fond se regăsesc copii după un bilanț și un cont de profit și pierderi din anul 2004, când era asociat și administrator la " Grup" SRL, actualmente SRL.
Nu poate fi acuzat de faptul că nu s-au găsit documente contabile din cel puțin două motive.
În primul rând lichidatorul era cel obligat să solicite copii după situațiile financiare anterioare anului 2004 întrucât nu mai avea nici o calitate în societate.
În al doilea rând, situațiile financiare întocmite după anul 2005, când nu mai era asociat și administrator în societate, nu puteau fi întocmite decât de asociații și administratorii societății față de care este complet străin.
Faptul că a făcut publice situațiile financiare ale societății în perioada cât a fost asociat și administrator îl disculpă de orice încercare de a frauda creditorii și de orice prezumție că ar fi făcut operațiuni frauduloase în interes propriu sub acoperirea societății.
Mai mult, el a fost acela care a adus la cunoștința organelor fiscale din CSm utarea sediului social al societății în V, urmând ca aceștia să opereze cuvenitele modificări și notificări.
În aceste condiții nu i se poate reține vreo culpă în sensul dispozițiilor art. 138 lit. b sau d din Legea nr. 85/2006.
De asemenea nu se poate reține nici motivarea instanței potrivit căreia "de lipsa evidenței contabile făcându-se vinovat pârâtul "
Nu se poate reține susținerea instanței de fond, netemeinică și nelegală, potrivit căreia "nu se poate distinge perioada de timp în care s-a creat starea de insolvență, datorită lipsei evidenței contabile".
Recurentul a ținut evidența contabilă pe care a depus-o anual la administrația Financiară și la Registrul Comerțului.
Mai mult, la momentul cesiunii părților sociale și predării gestiunii societății, anul 2004, adus la cunoștința noilor asociați situația financiară prin înmânarea certificatului de atestare fiscală în care erau cuprinse datoriile societății și modul lor de plată.
Este total netemeinică și nelegală concluzia la care ajunge instanța fondului când afirmă că "cesionând părțile sociale la un preț derizoriu și mutând sediul social în același timp dintr-un capăt în celălalt al țării este evident că pârâtul a căutat soluția de a scăpa de creditori și că la data cesionării părților sociale, debitoarea se afla deja în stare de insolvență".
În primul rând, așa cum a arătat codul unic de înregistrare al societății face imposibilă pierderea urmei acesteia oriunde și-ar muta sediul social.
În al doilea rând prețul de cesiune a fost valoarea nominală a părților sociale și nu un preț derizoriu, cum reține instanța.
În al treilea rând recurentul a făcut dovada stării financiare a societății la momentul cesiunii prin depunerea certificatului de atestare fiscală eliberat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C -S și a adus la cunoștință ulterior cesiunii mutarea sediului societății organelor fiscale.
În al patrulea rând, consideră că începutul stării de insolvență nu putea fi determinat decât printr-o expertiză de specialitate și nu prin simple alegații ale instanței fondului.
Prevederile art. 138 din Legea 85/2006 reprezintă sancțiuni. Ca orice pedeapsă o sancțiune se aplică numai atunci când sunt întrunite în litera legii condițiile pentru care legiuitorul a înțeles să sancționeze o faptă și persoanele care aduc atingere dispozițiilor legale.
Ori, în condițiile în care recurentul a depus situațiile financiare în perioada în care a fost asociat și administrator al societății este liber de orice culpă în ceea ce privește efectuarea de acte de comerț în interes personal sau de ținerea unei contabilități fictive ori de neținerea contabilității.
Faptul că lichidatorul s-a mulțumit să facă o adresă la. V pentru a găsi documentele contabile ale societății nu poate conduce la concluzia că aceste documente nu există.
După cum a menționat recurentul personal le-a depus la. C S și la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C S în perioada cât a fost asociat și administrator al societății.
Atâta vreme cât nu există nici un fel de dovadă cu privire la niciuna dintre susținerile lichidatorului judiciar, nu se poate reține nicio culpă.
Analizând coroborat probatoriul administrat în raport de dispozițiile legale în materie, se constată că recursul nu este întemeiat.
Corect prima instanță a obligat pe pârâtul împreună cu și la plata pasivului "" SRL V în sumă de 87.349 lei, fiind succesiv administratori ai debitoarei care au adus-o în stare de insolvență.
Rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, pun în evidență că la starea de insolvență a contribuit substanțial și pârâtul. Astfel, ca asociat unic al " GRUP" Reșița a cerut schimbarea denumirii în "", mutarea sediului societății în județul V și radierea societății din Registrul Comerțului al județului C
Totodată a înstrăinat părțile sociale către pârâții și.
Mutarea sediului și cesionarea părților sociale la un preț unic a făcut-o în scopul sustragerii sale de la plata datoriilor către creditori. Pot fi făcute astfel de operațiuni, dar cu bună credință.
Fiind notificat să depună actele timp de aproximativ 2 ani nu s-a conformat. Față de împrejurările de fapt, nu se poate reține că a procedat legal.
În contextul dat și având în vedere că nu s-au găsit bunuri în patrimoniul societății, evident că operațiunile au fost făcute în interes personal prejudiciind creditorii.
Neputând stabili când anume s-a creat starea de insolvență, răspunderea solidară a fost corect reținută de instanța de fond.
În contextul dat, față de conținutul rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar, corect s-a reținut răspunderea și în sarcina recurentului în temeiul art. 138 lit. "b și d" combinat cu art. 998, 999 cod civil vizând culpa delictuală.
Raportat la aceste considerente, toate susținerile pârâtului prin recursul declarat sunt nefondate.
Așa fiind, recursul se vădește a fi neîntemeiat, urmând a se respinge și a se menține sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva sentinței nr. 234/F din 11.06.2008 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.11.2008
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Alte cereri. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Bacau | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
