Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 511/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 511/
Ședința publică din 19 mai 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.2013/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2103 din 3 decembrie 2008 Tribunalului Comercial Mureșs -a admis acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar M, desemnat pe seama debitoarei falite " ", în contradictoriu cu pârâtul -, s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între falită, în calitate de vânzătoare, și pârât, în calitate de cumpărător, contract autentificat prin încheierea nr.812/18.04.2006 a, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară încheierii actului. S-a redus de asemenea onorariul avocațial de la suma de 5.000 la suma de 2.000 lei.
In considerentele hotărârii atacate s-a reținut că actul a cărui anulare s-a cerut a fost calificat drept unul comercial prin încheierea interlocutorie din 6.12.2007 și, deși pârâtul a susținut că imobilele ce formează obiectul contractului (imobilul compus din corpul A3/V, compus din spațiu, hol și scări acces, etaj în suprafață construită de 58. cu o cotă de teren aferentă de 39/1701, situat în Târgu M, nr.53, înscris în CF col. nr.92255/N și CF individual nr.92255/N/A3/V Târgu M, nr.cadastral 1187/1/A3/V și corpul A2/III, gangul și scările de acces parter, cu o suprafață construită de 82. cotă de teren aferent de 57/1701, cu aceeași adresă, întabulat în CF individual nr.92255/N - Târgu M sub nr.cadastral 1187/1/A2/III, nr.1187/2/A/III și nr.1188/1/A2/III) nu au utilitate economică fiind căi de acces la alte imobile, intenția declarată a acestuia a fost aceea de a-și facilita accesul la spațiile în care desfășoară activitate comercială, obținând astfel un spor de valoare a spațiilor proprii.
Prețul imobilului astfel cumpărat a fost de 4.000 lei, deși, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea tehnică pentru cele două imobile a fost de 5.789,35 lei pentru corpul A3/V și de 10.809 lei pentru corpul A2/III, rezultând, în opinia judecătorului sindic, că acest preț este vădit disproporționat față de valoarea reală a acestuia, ceea ce a atras sancțiunea nulității ca urmare a acestei discrepanțe între prețul real și cel contractual.
Reducerea onorariului a fost justificată de împrejurarea că munca prestată în cauză justifică onorariul în cuantum de 2.000 lei și nicidecum 5.000 lei, o sumă mai mare decât chiar prețul vânzării bunurilor.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul -, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând, în esență, că vânzarea din prezenta cauză nu poate fi calificată drept operațiune comercială, pentru imobilele cumpărate existând în favoarea tuturor celorlalți coproprietari un drept de servitute de trecere care face ca valoarea acestora să fie redusă și, cu atât mai puțin, prețul real al acestora să fie vădit prea mic, în raport de concluziile expertului, care le-a apreciat prin prisma valorii tehnice, reținând lipsa valorii comerciale. S-a mai susținut că referitor la reducerea onorariului, acest aspect nu poate fi obiect al recursului, dată fiind culpa procesuală a pârâtului, așa cum a fost reținută de instanță.
Prin întâmpinare, Mas olicitat respingerea recursului, susținând că principalele considerente pentru care s-a admis acțiunea promovată au avut la bază principiul maximizării averii debitorului și că prin soluția pronunțată judecătorul sindic a apreciat că se poate realiza acest obiectiv; iar în ceea ce privește diminuarea onorariului, acest aspect nu atrage modificarea sentinței atacate ca urmare a incidenței disp.art.274 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și fin oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Referitor la natura comercială a actului incriminat, aspect contestat de către pârât atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinare, curtea reține, în acord cu judecătorul sindic, comercialitatea acestui act dat fiind faptul că, prin natura sa, imobilul ce formează obiectul actului a cărui anulare se cere deservește, pe de o parte, atât imobilele pârâtului cât și ale altor comercianți, fiind spații comerciale și, pe de altă parte, funcționalitatea și utilitatea acestuia este redusă la calitatea de accesoriu al acestor imobile.
In ceea ce privește însă valoarea acestui imobil, prin prisma ipotezei legale și anume prestația debitorului să depășească vădit pe cea primită, este de observat că, deși expertul a susținut că imobilul în cauză nu are o valoare comercială, valoarea tehnică a acestuia reprezintă triplul prețului plătit de pârât falitei. Chiar dacă nu are o valoare comercială, nu se poate nega împrejurarea că așa-zisa valoare tehnică este determinată tocmai de aportul adus de aceste bunuri la utilitatea, funcționalitatea celorlalte imobile. In această ordine de idei este evident că ipoteza legală cerută de art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 este realizată în cauză, soluția împărtășită de judecătorul sindic fiind una corectă, pronunțată în spiritul principiilor ce guvernează legea insolvenței și anume maximizarea averii debitoarei, care, în cauză, s-a realizat în mod firesc prin reechilibrarea patrimonială a celor două patrimonii în cauză.
In concluzie, rezultă că în raport de această stare de fapt corect reținută de prima instanță, hotărârea atacată este la adăpost de critici, astfel că, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, soluția care se impune este respingerea recursului promovat în prezența cauză și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate motive de nelegalitate ale acesteia, care să atragă reformarea sa ca urmare a examinării și din oficiu a sentinței.
Dispoziția cuprinsă în hotărârea atacată relativ la reducerea onorariului cuvenit apărătorului părții adverse nu poate fi cercetată în prezenta cale de atac, întrucât instanța nu a fost investită cu acest aspect, relevantă fiind prin prisma obiectului acțiunii și a recursului mențiunea făcută de judecătorul sindic referitoare la întinderea cuantumului onorariului de 5.000 lei, mai mare decât chiar prețul bunurilor vândute prin contractul anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.2013/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
2 ex.
01.06.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
