Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 515/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 515/2008
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurile formulate de pârâtul și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva Sentinței comerciale nr.770/C din 17 aprilie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr- (nr.în format vechi 4001/2005).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat și pentru recurentul pârâtul, ec. pentru intimata debitoare SC Proiect SRL prin lichidator judiciar Active, lipsă fiind recurenta creditoare AVAS B, intimata pârâtă și intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocata recurentului pârât depune precizări la motivele de recurs și Concluzii scrise la recursul formulat de AVAS, care se comunică cu reprezentantul lichidatorului judiciar Active. Avocata pârâtului recurent face mențiunea că nu adaugă la motivele inițiale formulate de pârât ci doar structurează aceste motive.
Cauza se lasă la a doua strigare pentru studierea actelor depuse.
La reluarea cauzei se constată aceiași prezență a părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Instanța pune în discuție, legitimarea procesuală a lichidatorului judiciar în promovarea cererii vizând antrenarea răspunderii delictuale cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare.
Avocata recurentului pârât arată că procedura falimentului față de societatea debitoare a fost deschisă sub imperiul 64/1995, acțiunea fiind promovată de lichidatorul judiciar la solicitarea comitetului creditorilor.
Reprezentantul lichidatorului judiciar Active S pentru intimata debitoare SC Proiect SRL învederează că adunarea creditorilor ținută la 11 septembrie 2007 l-a mandatat să formuleze acțiune pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori sociali ai societății debitoare, în baza 85/2006.
Avocata recurentului pârât solicită admiterea recursului, desființarea în parte sentinței atacate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul lichidatorului judiciar Active S pentru intimata debitoare SC Proiect SRL solicită respingerea recursurilor ca nefondate, pentru motivele cuprinse în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința comercială nr.770/C din 17 aprilie 2008 judecător sindic desemnat în dosar nr- Tribunalului Sibiua admis cererea lichidatorului judiciar Active S în contradictoriu cu creditorii DGFP S; AVAS B; SC SRL I; SC SRL I; SC România Tehnica SRL cu sediul în comuna Tunari jud. I, SC SA B și RA Canal I și ca o consecință:
A dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC Proiect SRL și radierea acesteia de la ORC.
A admis cererea lichidatorului judiciar în contradictoriu cu pârâții, și pe care i-a obligat să plătească parte din pasivul social al debitoarei după cum urmează: 836.562,15 lei pârâtul în solidar cu pârâții și; 7884 lei pârâții și.
Pentru a hotărî în acest mod referindu-se la actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile Legii 85/2006, judecătorul sindic a reținut și motivat în esență că prin Sentința nr.1916 din 3 oct.2006 judecătorul sindic investit prin decizia 71/29 iulie 2007 ca urmare a declinării competenții în favoarea Tribunalului Sibiu de către Tribunalul Iași prin sentința civilă nr.257 din 13 iulie 2005 pronunțată în dos.27/2005 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC Proiect SRL iar prin sentința 970 din 3 iulie 2007 judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment confirmând în calitate de lichidator judiciar pe Active Lichidatorul judiciar desemnat a evidențiat împrejurarea că administratorii sociali ai societății debitoare nu au depus documentele financiar contabile motiv pentru care s-a formulat plângere penală și în urma demersurilor efectuate la autoritățile fiscale de la fostul sediu social și actul sediu social s-a constat că în patrimoniul societății debitoare nu există bunuri mobile și imobile care să poată fi valorificate în procedura falimentului.
unic al societății debitoare a cesionat la data de 7 februarie 2005 conform Încheierii de autentificare nr.131 a notarului Public părțile sociale, pârâților, și, modificarea structurii acționariatului și schimbarea sediului social al societății debitoare în alt județ, respectiv județul S fiind operată prin încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Iași nr.106 din 17 ianuarie 2006.
Referindu-se la cererea de antrenare a răspunderii, judecătorul sindic a reținut că pârâtul a îndeplinit calitatea de administrator social la societatea debitoare în perioada 1994-ianuarie 2005 dată de la care pârâții și au dobândit această calitate, că la data preluării prin cesiune, așa cum se desprinde din Dosarul penal nr.958/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, existau debite ajunse la scadență, neachitate de mai mult de 30 de zile, fapt dovedit și cu procesul verbal nr.1 din 7 ianuarie 2005 încheiat între, și pentru predarea bilanțului contabil încheiat la 30 iunie 2004, balanțelor pe lunile iulie, noiembrie 2004, certificatului de atestare fiscală în copie nr.68413 din 22 decembrie 2004 și a fișelor analitice partener clienți.
Pârâtul nu a depus actele contabile în termenul legal către administratorul judiciar numit și nici nu a introdus cerere de deschiderea procedurii, astfel că se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit.c din 85/2006, iar pârâții și se fac vinovați de neținerea contabilității în conformitate cu legea fapt ce a determinat încetarea plăților la societatea debitoare, fapta acestora fiind cea prevăzută de art.138 lit.d din același act normativ, astfel că trebuie ținuți să răspundă cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare, concluzionează judecătorul sindic.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de lichidator pentru antrenarea răspunderii cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare.
Susține că în mod greșit judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului reținând că pârâtul recurent răspunde în temeiul art.138 lit.c și din 85/2006 în condițiile în care nu s-a dovedit cu probe săvârșirea acestor fapte, iar lichidatorul a formulat cererea doar pentru fapta prevăzută de art.138 lit.c din actul normativ mai sus arătat.
De altfel motivarea judecătorului sindic este confuză și contradictorie, reprezentând o înșiruire a unor instituții de drept comercial și situații de fapt, nemotivată în drept ceea ce conduce la concluzia că și sub acest aspect soluția dată de judecătorul sindic este netemeinică și nelegală, susține recurentul.
În realitate judecătorul sindic nu a fost în măsură să arate în ce constă pretinsa faptă ilicită pe care pârâtul recurent ar fi săvârșit-o și care a condus în mod evident persona juridică la încetarea de plăți. Simpla invocare constând în faptul că la data cesiunii potrivit evidențelor Ministerului d e Finanțe pasivul societății depășea activul fără arătarea în concret a activității ilicite a pârâtului recurent nu poate fi de natură să atragă răspunderea acestuia, concluzionează pârâtul recurent. Cu trimitere la dispozițiile art.998, 999 rap. la art.138 din 85/2006 pârâtul recurent susține că nici una din condițiile prevăzute de textele de lege enunțate nu este îndeplinită în cauza de față, astfel că în mod greșit judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului, cerere care în raport de art.112 pct.4, 5 Cod pr.civilă este informă întrucât nu cuprinde motivele de fapt și drept și nici dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Creditoarea AVAS B prin recursul declarat 12-14 critică sentința nr.770/C din 17 aprilie 2008, învederând că judecătorul sindic a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 cod pr.civilă prin aceea că a închis procedura falimentului societății debitoare anterior desemnării unui executor judecătoresc căruia lichidatorul judiciar să-i pună la dispoziție creditorilor la distribuirea către creditori a sumelor rezultate prin executarea silită a bunurilor foștilor administrator ai debitoarei.
În această situație creditorii se află în imposibilitate de a declanșa la executarea silită a bunurilor foștilor administratori și de a și îndestula creanțele rămase neacoperite în cadrul procedurii de faliment, concluzionează recurenta.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 51/1998, art.299,-316 cod pr.civilă.
Prin concluziile scrise depuse la 38-39 recurentul susține că recursul AVAS este nefondat, interpretarea adusă de această creditoare, dispozițiilor art.142 din 85/2006 fiind forțate și incorecte, în condițiile în care legiuitorul a stabilit că executarea silită a persoanelor prevăzute la art.137 al.1 și respectiv art.138 din 85/2006 se va face conform codului d e procedură civilă, situație în care declanșarea acestei executării se va face la cererea creditorului sau creditorilor interesați, care în realitate sunt persoanele înscrise în tabelul consolidat acestora revenindu-le dreptul a pune în executare sentința judecătorului sindic.
La rândul său lichidatorul judiciar prin concluziile scrise depuse la fila 40-41 susține temeinicia și legalitatea soluției pronunțate de judecătorul sindic solicitând respingerea recursurilor promovate de pârâtul și creditoarea AVAS B, ca nefondate.
În esență, arată că cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului recurent, fost administrator al societății debitoare este dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că acesta a dispus continuarea activității societății debitoare care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți.
Referitor la recursul creditoarei AVAS arată că închiderea procedurii falimentului față de societatea debitoare nu este de natură să îngrădească drepturile creditorilor în a și realiza creanțele prin cerere directă a executării silite către orice birou de executor judecătoresc fiind vorba de o executare individuală care privește averea personală a membrilor organelor de conducere și care se fac vinovați de fapte prev. de art.138 din 85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în raport de disp.art.304, 304/1 și 306 cod pr.civilă se constată după cum urmează:
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.131 dinL.85/2006 actul normativ sub imperiul căruia s-a deschis falimentul societății debitoare "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
În speță închiderea procedurii falimentului societății debitoare s-a dispus de către judecătorul sindic fără ca cerințele impuse de dispoziția legală precitată să fi fost îndeplinite.
În concret la data de 3 octombrie 2006 prin Încheierea 1916/C judecătorul sindic desemnat în Dosar - al Tribunalului Sibiua admis cererea formulată de creditorul SC SRL prin mandatar; SC SRL I, SC România Tehnica SRL Tunari, și dispus deschiderea procedurii insolvenței SC Proiect SRL numit administrator judiciar pe SC Active SRL S prin ec..
Prin Sentința 950/C din 3 aprilie 2007 același judecător sindic a admis cererea administratorului judiciar desemnat și în temeiul art.107 lit.D din 85/2006 a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a societății debitoare desemnând lichidator judiciar pe fostul administrator judiciar.
În cuprinsul rapoartelor întocmite, lichidatorul judiciar a consemnat faptul că administratorii sociali al societății debitoare nu au predat actele contabile ale societății debitoare, fiind nevoit să formuleze plângere penală împotriva acestora iar constatările consemnate în rapoarte se bazează doar pe documentele preluate pe site-ul MF și cele comunicate de Consiliul Local I - Direcția Fiscală din care rezulta că societatea debitoare prezenta grave dezechilibre financiare desfășurând în perioada 2002-2004 o activitate păguboasă care a determinat apariția stării de insolvență.
În raportul final același lichidator evidențiază că nu a intrat în posesia actelor primare de la societatea debitoare, iar în patrimoniul falitei nu există bunuri impunându-se închiderea procedurii în condițiile prevăzute de art.131 din 85/2006 arătând că a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
Judecătorul sindic admite cererea lichidatorului și închide procedura falimentului societăți debitoare, reținând că Primăria Orașului A prin documentele financiare contabile atestă că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu. Prin aceiași hotărâre judecătorul sindic motivând că foștii administratori sociali ai societății debitoare nu au predat actele contabile ceea ce echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea și au continuat o activitate care ducea societatea la achitare de plăți, au săvârșit faptele prevăzute de art.138 lit.c și d din 85/2006, ceea ce implică obligarea pârâților la plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare.
Sentința pronunțată de judecătorul sindic atât în ceea ce privește închiderea procedurii falimentului societății debitoare cât și în cea ce privește cererea lichidatorului judiciar vizând atragerea răspunderii patrimoniale cu plata pasivului rămas neacoperit este netemeinică și nelegală, aceasta pentru că:
-lichidatorul judiciar nu a procedat la verificarea documentelor contabile ale societății debitoare în acord cu dispoziții 82/1991 și al 85/2006 și nici nu a inventariat faptic patrimoniul societății debitoare consemnând date în raportul întocmit și raportul final doar pe baza documentelor preluate de pe site-ul MF. -Direcția Fiscală I, potrivit cărora societatea debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu.
Prin urmare în lipsa documentelor contabile primare lichidatorul judiciar și nici judecătorul sindic nu erau în măsură să se pronunțe asupra închiderii procedurii falimentului societății debitoare, întrucât neverificarea acestor documente a obstaculat efectuarea tuturor operațiunilor pe care lichidatorul era dator să le efectueze în procedura derulată, cum și să-și fundamenteze bilanțul de lichidare, raportul final pe documente justificative în sensul cerut de dispozițiile art.85/2006 și Legea nr. 82/1991.
De altfel lichidatorul judiciar nu a verificat izvorul creanțelor invocate de creditorii AVAS B și DGFP S și nici dacă creanțele celor două creditoare se suprapun în condițiile în care AVAS a susținut că este cesionar al creanței deținute de CAS I iar la rândul său creditoarea DGFP a Județului S pentru aceleași creanțe a susținut că se în drepturile Casei de Asigurării de Sănătate
În același context lichidatorul judiciar și nici judecătorul sindic nu a verificat întinderea creanței AVAS, a prescripției dreptului invocat în raport de scadența la care se referă OUG 95/14 octombrie 2003 pentru creanțele existente în evidențele contabile ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) și ale Caselor de Sănătate nominalizate în OUG nr.150/2002, care dețineau titluri de creanță sau titluri executorii legal constituite și pe care le-au cesionat către AVAS, conform protocoalelor.
Așadar cu referire la creanța AVAS și DGFP S era necesar ca judecătorul sindic să verifice dacă s-au respectat dispozițiile legale mai sus enunțate și să procedeze la îndrumarea lichidatorului în sensul aplicării corecte a legii în operațiunile de lichidare și să verifice situația creanței fiecăreia dintre cele două creditoare în raport cu prevederile OUG nr.95/2003, verificări care se impun în baza art.75 din 85/2006, cu atât mai mult cu cât există echivoc cu privire la întinderea creanței DGFP a Județului S care inițial s-a înscris cu o creanță de 109.974 lei RON,pentru ca apoi în tabelul definitiv consolidat să fie înscrisă cu suma de 112.376 lei, fila 253.
La dosarul cauzei au mai depus declarații de creanță SC SA B, fila 324-325, cum și Direcția Fiscală I ori aceste creditoare nu sunt cuprinse în tabelul definitiv al creanțelor.
Judecătorul sindic a greșit pronunțând o soluție nelegală și în ceea ce privește cererea lichidatorului vizând antrenarea răspunderii patrimoniale cu plata pasivului rămas neacoperit prin aceia că judecarea cererii lichidatorului s-a făcut fără ca procedura de citare cu pârâții și să fi fost îndeplinită, obligație impusă de dispozițiile art.7 din 85/2006 potrivit cărora judecarea tuturor acțiunilor și cererilor formulate în procedura concursuală se face cu citarea părților în condițiile prevăzute de art.85-94 Cod pr.civilă.
Judecătorul sindic a abdicat de la aceste principii și a procedat la soluționarea cererii încălcând dreptul la apărare a pârâților cum și principiul contradictorialității.
Mai mult așa cum se desprinde din actele existente la dosar, cerere pentru antrenarea răspunderi pârâților cu plata pasivului rămas neacoperit a fost formulată și de către creditoarea SC SRL I fila 125, reiterată la fila 204 și 233, cerere asupra căreia judecătorul sindic nu s-a pronunțat încălcându-se astfel prevederile art. 129 al.6 cod pr.civilă.
În fine, judecătorul sindic și-a fundamentat soluția de atragere a răspunderii doar pe relatările lichidatorului judiciar în condițiile în care acesta la rândul său nu a intrat în posesia documentelor contabile în raport de care să se pronunțe pentru fiecare dintre cei trei pârâți, dacă și care anume dintre faptele prevăzute de art.137 din Legea nr.85/2006 au fost săvârșite.
În raport de considerentele expuse în baza art.312 cod pr.civilă recursul pârâtului se va admite ca întemeiat, sentința recurată va fi casată și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru refacerea bilanțului de lichidare și a raportului final, refacerea raportului de distribuire și pentru rejudecarea cererilor de antrenare a răspunderii delictuale.
Recursul AVAS este nefondat urmând a fi respins în consecință întrucât interpretarea adusă de recurentă dispozițiilor art.142 din 85/2006 este incorectă. Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că în situația în care este instituită răspunderea în condițiile reținerii incidenței art.138 din 85/2006 executarea silită împotriva persoanele vizate se efectuează în conformitate cu procedura dreptului comun în materia executării silite, judecătorul sindic neavând obligația desemnării unui executor judecătoresc care să pună în executare sentința privind atragerea răspunderii delictuale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul pârâtului împotriva Sentinței nr.770/17 aprilie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu desemnat în procedura lichidării judiciare totale a debitoarei SRL " Proiect " jud.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre refacerea tabelului de distribuire a bilanțului de lichidare și a raportului final și spre rejudecarea cererilor de antrenare a răspunderii delictuale.
Respinge recursul AVAS B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 22 octombrie 2008, în ședință publică.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. SM.ex.2/5.12.2008.
Jud.fod:
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
