Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 534/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.534/
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Veronica Pacurariu
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâții, domiciliat în comuna Măicănești, sat, județul V și, domiciliat în comuna Măicănești, sat, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 237/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect procedura insolvenței - 85/2006 - angajare răspundere administratori.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat corespunzător, cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și că lichidatorul intimatei debitoare a depus întâmpinare. Se referă, de asemenea, că s-au primit relațiile solicitate de la intimata creditoare DGFP V, iar recurenții pârâți, prin cererea de recurs au solicitat judecarea cauzei și în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 proc.civ.
După verificarea tuturor actelor, Curtea constată taxa de timbru legal satisfăcută, cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Față de debitoarea SRL Focșani s-a la cererea lichidatorului desemnat în procedura reglementată de Legea 31/1990 republicată, deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată prin sentința comercială nr. 1220 pronunțată la data de 04.12.2008.
În cauză a fost desemnat ca lichidator practicianul care a îndeplinit această atribuție și în procedura reglementată de Legea nr. 31/1990.
La data de 15.01.2009 lichidatorul a depus la dosar raport cauze împrejurări care au condus debitoarea la încetarea plăților. Din acest raport rezultă că societatea debitoare a fost înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J-, societatea având doi asociați care îndeplinesc funcția de administratori sociali: și.
Din analiza balanței contabile încheiată la data de 31.10.2002, ultima înregistrată de societate la organele fiscale, lichidatorul a reținut că societatea figurează cu mijloace fixe la valoarea reziduală de 404,50 lei; la care s-a calculat un TVA aferent de 76,86 lei; mărfuri la preț de aprovizionare în valoare de 6.912,62 lei la care s-a calculat un TVA în sumă de 1.313,40 lei, cu suma de 258,52 lei numerar în casă, precum și cu debitori în sumă de 53,10 lei neurmăriți, astfel că această sumă este prescrisă la urmărire.
A arătat lichidatorul că nici una din aceste valori sau sume în valoare totală de 9.019,00 lei nu i-au fost predate, astfel că a apreciat că au fost folosite în interes personal de către administratorii sociali.
A solicitat obligarea acestora în solidar la suportarea sumei de 8.469 lei.
La data de 12.02.2009 lichidatorul a formulat cerere de atragere a răspunderii personale împotriva celor doi administratori sociali.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței.
Legal citați, cei doi pârâți au depus la dosar la data de 12.03.2009 întâmpinare prin care au invocat excepția prescrierii obligațiilor fiscale potrivit dispozițiilor art. 131 pct. 1 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cererii s-a arătat că pasivul debitoarei este de doar 3.653 lei astfel că, în opinia lor, apare ca nejustificată cererea de atragere a răspunderii pentru o sumă mai mare decât pasivul societății pe care au administrat-
Au arătat totodată că marfa în gestiune constatată lipsă se datorează unor inundații care au avut loc în anul 2005 în localitatea Măicănești.
Prin sentința comercială nr. 237/26.03.2009 Tribunalul Vranceaa admis în parte cererea lichidatorului și a obligat în solidar pe pârâți să suporte pasivul debitoarei în sumă de 3.653 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței răspunderea membrilor organelor de conducere inclusiv a administratorilor sociali se poate atrage în ipoteza în care aceștia au folosit creditele sau bunurile societății în interes personal.
În cauză pârâții nu au contestat lipsurile în gestiune constatate de lichidator, doar au înțeles să se apere invocând excepția prescrierii lor, cât și împrejurarea că aceste bunuri s-ar fi pierdut ca urmare a unei inundații.
În ceea ce privește prescrierea dreptului lichidatorului de a solicita răspunderea, judecătorul sindic reține că Legea insolvenței instituie un termen special care derogă de la dreptul comun invocat de pârâți.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 139 din Legea nr. 85/2006 modificată, acțiunea de atragere a răspunderii se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Examinând cererea prin prisma acestor dispoziții speciale, judecătorul reține că în cauză procedura de insolvență s-a deschis la data de 4.12.2008 când s-a pronunțat sentința comercială nr. 1220.
Prin urmare, față de acest moment se poate aprecia și curgerea termenului de 3 ani, de la momentul când lichidatorul putea să ia cunoștință de persoana vinovată de ajungerea debitoarei în insolvență, moment marcat prin prezentarea Raportului cauze și împrejurări care au condus debitoarea la insolvență cu indicarea persoanelor cărora le-ar putea fi imputabilă această situație.
În consecință, judecătorul sindic reține că acțiunea lichidatorului nu este afectată de împlinirea termenului de prescripție.
Pe fond, judecătorul sindic reține că cei doi pârâți au calitatea de administratori sociali ai debitoarei, calitate în care aveau obligația de a respecta dispozițiile art. 25 și 26 lit. din actul constitutiv al societății.
Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. e din Legea nr. 31/1990 modificată, administratorii sociali sunt solidar răspunzători de stricta îndeplinire a obligațiilor asumate prin actul constitutiv, iar potrivit dispozițiilor art. 26 lit. h din acest act pârâții s-au angajat să răspundă de gestiunea societății și de patrimoniul acesteia.
Din analiza balanței întocmită la 31.10.2002, ultima înregistrată la organele fiscale, a rezultat o lipsă în gestiunea societății în valoare de 9.019,00 lei.
Judecătorul sindic nu poate reține apărarea pârâților în sensul că mărfurile, mijloacele fixe, numerarul în casă ar fi fost afectate de vreo inundație deoarece în cauză, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991 republicată - legea contabilității, aceștia nu au întocmit și nici înregistrat în contabilitate vreun act de descărcare în acest sens.
Împrejurarea că aceste lipsuri se justifică prin efectele unei inundații este o simplă negație, nedovedită prin nici un mijloc de probă.
Prin urmare, având în vedere că pasivul societății debitoare este de 3.653 lei, că în cauză sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii, judecătorul sindic, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței obligat pârâții în solidar la suportarea acestui pasiv și nu la suportarea întregii sume solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs pârâții și, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei și solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulată împotriva lor ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, au arătat aceștia că ei au invocat prin întâmpinare excepția prescrierii obligațiilor fiscale având în vedere dispozițiile art. 131 pct. 1 proc.civ. și nu excepția prescripției dreptului lichidatorului de a formula acțiune în atragerea răspunderii.
Au mai arătat aceștia că societatea a fost dizolvată potrivit Legii nr. 539/2004, ca urmare a nepreschimbării codului unic, că societatea fiind dizolvată s-a dispus trecerea directă în procedura falimentului și ei nu au putut formula contestație.
Recurenții au mai arătat și faptul că lichidatorul nu a depus un tabel preliminar al creditorilor și, pe cale de consecință ei nu au mai putut contesta creanțele și că, de altfel, nu au fost înștiințați sau somați de către DGFP.
Legal citat, lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând faptul că judecătorul sindic a analizat excepția invocată de ei, că excepția prescrierii obligațiilor fiscale nu are relevanță în soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și că revocarea prescripției executării creanței se putea face doar până la momentul definitivării și consolidării tabelului creditorilor.
mai arătat lichidatorul că tabelul preliminar a fost depus la data de 15.01.2009 iar judecătorul sindic a dispus afișarea acestuia și că, de altfel, creanța în discuție nu este supusă verificării potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 2 din Legea 85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:
În speță, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate la cererea formulată de însăși debitoare prin lichidator, reținându-se că lichidatorul nu a reușit să identifice în averea debitoarei bunuri din a căror valorificare să se acopere creanțele la bugetul de stat.
La dosarul cauzei există o copie a tabelului preliminar al creditorilor (fila 5 dosar) depusă odată cu Raportul preliminar la data de 15.01.2009, însă din încheierea de ședință de la acea dată nu rezultă că s-ar fi dispus afișarea acestuia și nu există nici alte dovezi (proces-verbal de afișare) în acest sens.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat în fața judecătorului sindic excepția prescripției obligațiilor fiscale, dar acesta a analizat în considerentele hotărârii recurate excepția prescrierii dreptului lichidatorului de a formula acțiune, excepție cu privire la care, de altfel, judecătorul nu s-a pronunțat prin minută.
Din analiza înscrisurilor depuse de creditoare la dosar, rezultă faptul că toate acestea conțin accesorii la impozitul pe profit și TVA stabilite prin decizia din 23.07.2002 (cu termen de plată la 31.12.2002).
Creditoarea a precizat că ultimele acte de executare ar fi titlurile executorii emise la 31.12.2005. Față de acestea se reține faptul că nu emiterea titlului executoriu echivalează cu un act de executare, ci potrivit normelor în materie începerea executării silite se face prin emiterea unei somații.
În lipsa somațiilor, Curtea apreciază că termenul de prescripție pentru obligațiile fiscale principale se împlinea la data de 31.12.2007, dată la care se stinge și obligația de plată a accesoriilor.
Cum nu s-a dovedit că ar fi existat vreun act care să întrerupă prescripția, se reține că aceste creanțe fiscale, pentru care s-a deschis procedura insolvenței și care au fost indicate în tabelul preliminar erau prescrise.
Contrar aprecierilor lichidatorului judiciar, verificarea prescripției nu echivalează cu verificarea creanței bugetare, astfel încât atât judecătorul sindic cât și el erau ținuți să o verifice.
Nu se pot reține nici susținerile lichidatorului judiciar în sensul că pârâții nu mai pot invoca această excepție având în vedere, pe de o parte, că excepția prescripției se poate invoca oricând, de orice persoană și de instanță din oficiu și pe de altă parte, că tabelul preliminar nu a fost atașat astfel încât nu este definitiv.
Cum antrenarea răspunderii fostelor organe de conducere se poate face în limita pasivului neacoperit, față de aspectele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art. 312 proc.civ. urmează a se admite prezentul recurs și a se modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâții, domiciliat în comuna Măicănești, sat, județul V și, domiciliat în comuna Măicănești, sat, județul V, împotriva sentinței comerciale nr. 237/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, pe care o modifică în sensul că:
Respinge cererea formulată de lichidator împotriva pârâților și ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno: 2 ex./12.11.2009
Fond:
Președinte:Veronica PacurariuJudecători:Veronica Pacurariu, Simona Gavrila, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1205/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
