Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 555/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.555
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții, domiciliat în Târgoviște, str. -,. 1A,. A,.21, jud. D și, Târgoviște, Bd. - cel, -. D,.8, jud. D împotriva sentinței nr. 492 din data de 16 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC SERV SRL, cu sediul în Târgoviște, str.-,. 1A,. 5,. 21, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în Târgoviște, str.- -,. 3.. A,. 2,. 8, jud. D și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, jud.
Recursul declarat de pârâtul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr.-/16.03.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurentul-pârât și, intimata-debitoare SC SERV SRL, prin lichidator și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile se află la cel de-al doilea termen de judecată, sunt motivate și recursul declarat de pârâtul nu este timbrat, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, invocă din oficiu excepția netimbrării recursului declarat de către pârâtul și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate și pe fond asupra recursului declarat de pârâtul, având în vedere procedura specială a soluționării cererii care derogă de la dispozițiile de drept comun și impun urgență in soluționarea tuturor cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul de insolvență nr- la data de 10 iunie 2008 lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a numiților pentru suma de 75826,49 lei și pentru suma de 5.549,75 lei, care a fost comunicată pârâților la termenul din data de 16.09.2008.
La data de 11 noiembrie 2008, lichidatorul a depus tabel definitiv consolidat al creanțelor, solicitând rectificarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, în sensul majorării obligațiilor de plată pentru la suma de 97466,20 lei și 5549,75 lei pentru pârâtul. Cererea modificată, a fost comunicată pârâților.
În motivarea cererii se arată că potrivit actului constitutiv, societatea a fost înființată pentru o perioadă nedeterminată, și avea doi asociați, ambii fiind și administratori, fiecare deținând câte 10 părți sociale, reprezentând 50 % din capitalul social.
La data de 28 noiembrie 2005, fost înregistrată la ORC D, hotărârea nr.2 a asociaților, prin care s-a hotărât revocarea din funcția de administrator a numitului, societatea fiind administrată în continuare de. Cererea de deschidere a procedurii falimentului a fost formulată de creditoarea SC SA, pentru o creanță în cuantum de 11099,55lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate debitoarei și neachitate de aceasta. La data deschiderii procedurii, din evidențele contabile puse la dispoziție de administratorul statutar, rezulta că debitoarea deținea bunuri patrimoniale în valoarea de 58.84,81 lei precum și creanțe de încasat în valoare de 105.552,84 lei.
În fapt, bunurile a căror valoare a fost menționată în conturile de imobilizări, nu au fost identificate faptic, iar societatea nu avea de încasat creanțe de la diverși debitori, de unde rezultă că aceasta a ținut o evidență contabilă fictivă și a făcut să dispară o parte din activul societății, fiind întrunite dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr.85/2006 cu modificările ulterioare.
Pe de altă parte se arată că, în luna precedentă încetării plăților, administratorul statutar a dispus să se plătească cu preferință unii creditori în dauna celorlalți, fiind întrunite condițiile prev. de art. 138 alin. 1 lit. g din aceeași lege.
Prin sentința nr.492 pronunțată în data de 16 decembrie 2008 s-a închis procedura insolvenței debitorului SC SRL, s-a dispus radierea societății și atragerea răspunderii pârâților și pentru parte din pasivul societății, respectiv cu suma de 97.466,20 lei și suma de 5.549,75 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că din actele și rapoartele lichidatorului, debitoarea deținea bunuri patrimoniale, evidențiate în actele contabile, dar care nu au fost identificate faptic. Pe de altă parte, din acte rezulta că avea de încasat sume de la diverși clienți, însă în realitate aceste sume nu erau de încasat ceea ce l-a îndreptățit la a concluziona că debitoarea a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară o parte din bunurile evidențiate în patrimoniu. Tot astfel, în luna anterioară încetării plăților, administratorul statutar a făcut plăți preferențiale către anumiți creditori.
Judecătorul sindic a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului, pentru suma de 97.466,20 lei, în baza art. 138 alin. 1 lit. d, e și g din Legea nr. 85/2006, iar numitului i-a atras răspunderea pentru suma de 5549,75 lei. La stabilirea sumei ce urma să fie reținută în sarcina numitului, judecătorul sindic a avut în vedere J din cuantumul sumei pentru care s-a deschis procedura, motivat de faptul că la data de 28.11.2005 el s-a retras din societate, astfel că pasivul societății existent la acest moment, a fost acumulat în perioada în care administrator a fost doar.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul pârât a susținut că soluția este rezultatul unei greșite aplicări a legii, întrucât nu s-a făcut dovada că a ținut o contabilitate fictivă, întemeindu-și și recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
A mai susținut recurentul că nu există nici o dovadă că apariția stării de insolvență s-a produs în perioada în care a îndeplinit funcția de administrator (04.05.3005 - 28.11.2005), cu atât mai mult cu cât, potrivit rapoartelor lichidatorului, exercițiului financiar 2005 a fost încheiat de societatea debitoare cu un profit net de 4520 lei.
În acest sens, faptul că procedura insolvenței a fost deschisă la cererea creditoarei SC SA, pentru o creanță de 11099,55 lei, născuta dintr-un contract de furnizare servicii telecomunicații încheiat la data de 8 aprilie 2005, când îndeplinea funcția de administrator, nu duce implicit la ideea că neplata acestor servicii s-a datorat insuficienței fondurilor bănești necesare pentru plata datoriilor exigibile, astfel încât să se poată atrage concluzia că starea de insolvență s-a instalat în perioada în care era administrator.
Astfel recurentul arată că a fost obligat la plata sumei de 5.549,75 lei, reprezentând J din cuantumul creanței SC SA, fără ca instanța sau lichidatorul judiciar (în ale cărui rapoarte nu se precizează care au fost cauzele sau împrejurările apariției stării de insolvență) să observe că facturile reprezentând c/valoare servicii telefonie, în sumă totală de 11099,55 lei, și pentru care s-a deschis procedura insolvenței, nu erau scadente la data la care s-a retras din societate - 28.11.2005, excepție făcând doar facturile nr.-/10.10.2004, în valoare de 14,23 lei, scadentă la 24.10.2005 și -/10.11.2005, în valoare de 52,49 lei, scadentă la data de 24.11.2005.
Menționează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii speciale reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, deoarece în cauză, deși cererea de atragere a răspunderii patrimoniale este întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d,e și g, lichidatorul judiciar nu probează că vreuna din aceste fapte ar fi fost săvârșite de recurent sau că săvârșirea acestora de către celălalt administrator ar fi avut loc în perioada în care exercita și el această funcție, pentru că astfel să poată opera solidaritatea răspunderii civile.
Recurentul consideră că răspunderea sa nu poate fi antrenată, câtă vreme nu există nici o dovadă că neținerea contabilității, plățile preferențiale sau deturnarea sau ascunderea unei părți din pasivul social sunt contemporane cu perioada în care a exercitat funcția de administrator sau că ar fi fost săvârșite de el.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul înlăturării răspunderii sale patrimoniale pentru suma de 5.549,75 lei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul declarat de pârâtul nu a fost timbrat, iar recursul declarat de pârâtul nu este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Recurentul-pârât a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, însă nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Potrivit art.20 alin.(1) și (3) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea cererii.
Așa fiind Curtea urmează să aplice recurentului sancțiunea mai sus menționată și să anuleze recursul formulat de acesta pentru netimbrare.
Recurentul a fost obligat la acoperirea parțială a pasivului, respectiv suma de 5549,75 lei, întrucât acesta s-a retras din funcția de administrator la data de 28 noiembrie 2005.
Judecătorul sindic a reținut în sarcina pârâților săvârșirea faptelor prevăzute la art.131 alin.(1) lit. d), e) și g) din Legea nr.85/2006, iar în ceea ce îl privește pe recurentul, lichidatorul judiciar a precizat și dovedit că societatea debitoare, potrivit art. 3 alin.(1) lit.a din legea insolvenței, s-a aflat în stare de insolvență pe tot parcursul desfășurării activității sale, fapt demonstrat chiar de debitoarea SC SA prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, care nu și-a primit niciodată contravaloarea serviciilor prestate către debitoarea SC SRL.
În ce privește deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, lichidatorul judiciar a precizat că există înregistrate conform balanțelor de verificare și a bilanțurilor depuse la dosar, bunuri ce au fost achiziționate și în perioada la care se referă administratorul statutar, dar care nu s-au evidențiat faptic, administratorii statutari neavând întocmite registrele de inventar obligatorii pentru perioadele impuse de lege.
Faptul că debitoarea nu a ținut o evidență contabilă conform normelor legale în vigoare pe tot parcursul existenței sale este dovedit și în raportul de expertiză contabilă întocmit de Târgoviște la data de 27 iunie 2008, raport ce este depus la dosar.
Recurentul nu a produs alte dovezi prin care să înlăture constatările lichidatorului judiciar, simplele afirmații din întâmpinare și din recurs nefiind de natură să-l exonereze de răspunderea ce i-a fost angajată potrivit legii.
Starea de insolvență nu a fost generată numai de creanța creditorului ce a solicitat deschiderea procedurii, la data la care recurentul s-a retras din funcția de administrator al societății existau și alte creanțe certe, lichide și exigibile, astfel că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art.138 alin.(1) din lege, referitoare la cauzarea stării de insolvență.
Chiar dacă în sarcina recurentului s-ar fi reținut numai săvârșirea faptei prevăzută la art.138 lit.d, față de susținerea acestuia constând în aceea că numai administratorul se face vinovat de săvârșirea tuturor faptelor reținute în sarcina ambilor administratori tot nu ar fi putut fi înlăturată răspunderea acestuia, care a fost atrasă numai pentru J din creanța ce a stat la baza deschiderii procedurii, deși existau și alte creanțe exigibile la data retragerii sale din funcția de administrator.
Faptul că lichidatorul judiciar nu a întocmit la termen raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, nu poate profita recurentului, întrucât administratorul statutar în funcție la data deschiderii procedurii nu a înțeles să depună la dosar actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.(1) din lege, astfel că nu poate fi reținută culpa administratorului judiciar.
În anul 2005 anterior revocării din funcția de administrator debitorul avea creanțe neachitate, atât din facturile telefonice, menționate de recurent cu numerele -/10.10.2004, -/10.11.2005, cât și din factura nr.-/13.09.2005 emisă de SC SRL, în valoare de 5400, scadentă la 3 zile de la emitere, la care se adaugă obligațiile fiscale stabilite prin raportul de inspecție fiscală.
Facturile creditorului SC SRL cu numerele - și - în valoare de 3949,9 lei au fost emise tot în anul 2005, iar la obligațiile scadente au fost calculate și penalitățile până la data deschideri procedurii.
Faptul că acestea nu au fost evidențiate în actele contabile, dovedesc că în perioada respectivă contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea.
Prin urmare, judecătorul sindic a reținut corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii celor doi administratori, pe care a angajat-o în funcție de prejudiciul produs prin faptele lor răspunderea recurentului fiind angajată numai pentru suma de 5.549,75 lei, care nu depășește J din valoarea creanțelor exigibile la finele anului 2005 plus penalitățile, la care trebuia raportată răspunderea recurentului.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate de recurentul, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de, domiciliat în Târgoviște, Bd. - cel, -. D,.8, jud..
Respinge ca nefondat recursul declarat de, domiciliat în Târgoviște, str. -,. 1A,. A,.21, jud. D, împotriva sentinței nr. 492 din data de 16 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoarea SC SERV SRL, cu sediul în Târgoviște, str.-,. 1A,. 5,. 21, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în Târgoviște, str.- -,. 3.. A,. 2,. 8, jud. D și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, str. -. -, nr. 1, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored../ 2 ex./ 24.04.2009
ds. Fond - Tribunalul Dâmbovița; a
Operator date cu caracter personal; Număr notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
