Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 572/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 572
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AVAS B împotriva Încheierii nr. 116/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea Logica - lichidator judiciar al debitoarei SC -Ex SRL.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin încheierea nr. 116/F/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B și DGFP A împotriva raportului final întocmit la 25.11.2008 de lichidatorul judiciar, a fost aprobat raportul final în forma propusă de lichidator și s-a respins cererea formulată de creditoarea AVAS B privind autorizarea acesteia în vederea formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de ență a debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Lichidatorul judiciar, desemnat inițial, a întocmit două rapoarte prin care și-a expus punctul de vedere cu privire la cauzele care au condus debitoarea la încetarea de plăți, respectiv raportul depus la data de 27.01.2006 și raportul depus la data de 24.08.2006, menționând în mod expres că nu au fost constatate fapte de natură să atragă răspunderea membrilor organelor de conducere, iar contabilitatea debitoarei a fost condusă la zi în conformitate cu prevederile legale.
Cererea formulată de creditoarea a municipiului A a fost depusă la data de 02.09.2005, când în vigoare era Legea nr. 64/1995, iar procedura enței a fost deschisă prin Sentința nr. 184/13.10.2005, astfel că, potrivit principiuluitempus regit actumnu sunt aplicabile prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care reglementează obligativitatea lichidatorului judiciar de a formula cererea pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Creditoarea are posibilitatea în temeiul dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 de a formula ea însăși o astfel de cerere, în măsura în care consideră că sunt incidente aceste prevederi, în sensul că a fost săvârșită vreuna din faptele expres și limitativ prevăzute în acest text de lege.
Chiar dacă s-ar fi admis că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2006, nu se putea vorbi de omisiune a lichidatorul judiciar de a formula cererea pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în condițiile în care acesta a menționat expres că nu a constatat săvârșirea vreunei fapte din cele prevăzute de lege în acest sens.
În ceea ce privește cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la, raportat la obligațiile debitorilor prevăzute de legea privind asigurările de sănătate și că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond, judecătorul sindic a constatat că, atâta timp cât tabelul creditorilor este definitiv și consolidat și nu a fost atacat, aceste aspecte nu mai pot fi verificate.
S-a constatat că susținerile creditoarei DGFP A, în sensul că lichidatorul judiciar nu a precizat ce anume s-a întâmplat cu clienții neîncasați, măsurile întreprinse pentru recuperarea creanțelor și dacă creanțele sunt sau nu prescrise, sunt nefondate.
Astfel, la data de 12.10.2006 lichidatorul judiciar a întocmit lista clienților neîncasați ai debitoarei, rezultând că aceasta avea un nr. de 25 de clienți neîncasați pentru suma totală 50.650,92 lei.
În lista depusă la dosar lichidatorul judiciar a menționat care anume creanțe sunt și care nu sunt prescrise, rezultând că doar creanța în sumă de 2725,24 lei, pe care o deținea împotriva SC SRL DTS, era prescrisă la data respectivă.
La data de 7.12.2006 lichidatorul judiciar a întocmit un raport cu privire la demersurile întreprinse pentru recuperarea creanțelor, anexând în copie cererile de somație de plată formulate pentru recuperarea acestora.
La data de 27.02.2008 și 25.03.2008 lichidatorul judiciar a depus raport cu privire la soluționarea cererilor pe care le-a formulat în vederea recuperării creanțelor debitoarei, rezultând că unele au fost admise în întregime sau în parte, altele au fost respinse, iar altele nu au fost încă soluționate, fiind suspendată judecata sau declinată competența.
Motivul pentru care a fost recuperată doar suma de 1366,6 lei, la care lichidatorul judiciar a făcut referire în raportul final, constă în aceea că doar pentru această sumă au fost admise cererile de somație de plată formulate.
În ceea ce privește persoana care se face vinovată de neîncasarea creanțelor, respectiv de prescrierea lor, aceasta era o chestiune de fond care urma a fi analizată cu ocazia soluționării cererii de atragere a răspunderii, în măsura în care o astfel de cerere ar fi fost formulată.
Însă, atâta timp cât lichidatorul judiciar a precizat în mod expres că nu a constatat săvârșirea vreunei fapte din cele prevăzute delege pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere și nu a putut stabili o legătură de cauzalitate între faptele persoanelor din organele de conducere și starea de ență, și nu au putut fi identificate nominal fapte în sarcina unei anumite persoane, este evident că nu li se putea imputa acestora neîncasarea creanțelor sau faptul că s-a împlinit termenul de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AVAS B, solicitând să se constate prematură închiderea falimentului în cauză, în lipsa raportului prevăzut de art. 25 și 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs AVAS susține că, contrar raportului lichidatorului și documentelor depuse la dosarul cauzei, fostul administrator al falitei a determinat cu bună știință falimentul societății prin neplata la termen a contribuțiilor la Fondul Național Unic de asigurări, utilizând mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
Recurenta mai arată că legea instituie prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare datorită cărora nu au fost plătite contribuțiile la fond.
Lichidatorul judiciar Logica a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca neîntemeiat (fila 11).
Examinând recursul declarat de creditoarea AVAS B prin prisma motivelor de recurs invocate de aceasta și dispozițiile art. 3041Cod pr. civilă, curtea de apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de ență a debitoarei a fost întocmit de lichidatorul judiciar, cu respectarea dispozițiilor legale, fiind depus la dosarul cauzei în data de 27.01.2006 și 24.08.2006, din acesta reieșind că incapacitatea de plată a debitoarei a fost determinată de factori obiectivi, nefiind identificate cauze obiective sau fapte de natură a atrage răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare.
În lipsa unor fapte imputabile administratorilor societății, lichidatorul judiciar nu putea formula o cerere vădit neîntemeiată, fiind necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998/999 cod civil privitoare la fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între fapte și ajungerea debitorului în stare de ență.
Susținerea AVAS privind instituirea de către lege a prezumției de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu este nefondată și neîntemeiată, o astfel de prezumție nefiind legiferată, întrucât ar încălca principiul prezumției de nevinovăție.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurentei, urmând ca, în baza art. 312 Cod pr. civilă, să fie respins ca nefondat recursul declarat de AVAS
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva Încheierii nr. 116/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/28.08.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
