Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 93/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 93 - Supliment 2
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditorul " "SRL T împotriva sentinței comerciale nr. 490/S din 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Prin sentința comercială nr. 490/S/ 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost respinsă contestația formulată de SRL împotriva tabelului suplimentar al creditorilor debitoarei T, tabel în care creanța declarată în cuantum de 55141 lei nu i-a fost acceptată de lichidatorul judiciar.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 145/CA/ 15.03.2004 a Tribunalului Alba, pronunțată în dosarul-/2002, s-a dispus intrarea debitoarei T în procedura falimentului.
Prin declarația de creanță formulată de creditoarea SRL, prin administrator G, s-a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 55.141 lei, reprezentând contravaloarea amenajărilor pe care le-a făcut pe terenul închiriat de la societatea debitoare. Conform contractului de închiriere nr. 651/ 16.02.1998.
În tabelul suplimentar al creanțelor întocmit, creanța acestui creditor nu a fost acceptată de lichidatorul judiciar, motivat de faptul că, potrivit clauzelor contractuale art. 10 alineat ultim, astfel de amenajări rămân de drept în proprietatea locatorului.
Împotriva acestui tabel a formulat contestație creditoarea, susținând că este îndreptățită să fie înscrisă la masa credală întrucât, potrivit clauzei contractuale sus amintite, doar amenajările nedemontabile devin proprietatea locatorului.
Or, amenajările făcute de ea erau demontabile și ca atare ar trebui să primească contravaloarea lor, dat fiind faptul că au fost vândute către SRL, adjudecatara activelor
Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
A susținut contestatoarea că respectivele amenajări erau demontabile, astfel că nu se poate aplica clauza contractuală invocată de lichidatorul judiciar.
Susținerea nu a fost primită, întrucât, conform raportului de expertiză în baza căruia creditoarea solicitat despăgubirile, respectivele amenajări au devenit imobile prin destinație, intrând, astfel, în aria de aplicabilitate a clauzei contractuale la care s-a făcut referire mai sus.
Pe de altă parte, presupunând caracterul lor demontabil, instanța a apreciat că, creditoarea - contestatoare nu este îndreptățită la contravaloarea amenajărilor, în condițiile în care avea posibilitatea să și le ridice sau să acționeze în sensul de a i se permite să le ridice.
Împotriva sentinței comerciale nr. 490/S/ 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a declarat recurs creditoarea SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că a realizat o serie de amenajări asupra terenului închiriat de la debitoarea intimată potrivit contractului de închiriere nr. 651 din anul 1998.
Lecturând contractul de închiriere, se poate constata că recurenta are dreptul la contravaloarea acestor amenajări cu atât mai mult cu cât erau demontabile, motiv pentru care a și solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu această sumă.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile capitolului VII din contractul de închiriere mai sus indicat, potrivit cu care "amenajările de genul construcțiilor sau construcțiilor speciale nedemontabile, rămân de drept în proprietatea locatorului".
În acest sens, pe de o parte instanța de fond nu a luat în considerare faptul că în speță era vorba despre amenajări demontabile, astfel că ele nu rămân în proprietatea locatorului, iar pe de altă parte prima instanță nu a făcut nici o referire la aspectele invocate de recurentă cu privire la această clauză.
În acest sens a arătat că această clauză contractuală cuprinde o eroare materială, în sensul că la momentul închirierii contractului voința comună a părților a fost aceea că toate construcțiile să rămână în proprietatea locatarului și nu a locatorului așa cum în mod eronat s-a înserat în contract.
Susține că toți ceilalți locatari ai amenajărilor făcute pe terenul A au dobândit drept de proprietate asupra acestora, mai puțin subscrisa.
Motivarea primei instanțe în sensul că aceste amenajări au devenit imobile prin destinație nu poate fi primită de către onorata instanță de control judiciar, câtă vreme la momentul încheierii contractului de închiriere voința părților a fost alta decât cea exprimată în contractul de închiriere, în speță fiind vorba despre o eroare materială.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că cea dintâi posibilitate aflată la îndemâna recurentei în vederea recuperării acestei creanțe era contestația la tabelul de creanță, astfel că motivarea dată de către prima instanță în sensul că avea la îndemână alte mijloace este nelegală și nu constituie un motiv temeinic de respingere a contestației.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține încadrarea criticilor formulate de recurenta creditoare SRL în dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 66 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 "Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii", iar art. 67 prevede că " Administratorul judiciar va proceda, de îndată, la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.
Prin declarația de creanță formulată, recurenta-creditoare SRL a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 55.141 lei reprezentând contravaloarea amenajărilor făcute în baza contractului de închiriere nr. 651/ 16.02.1998 și a raportului de evaluare din martie 2008, înscrisuri anexate și care pot forma obiect al cenzurii judecătorului sindic, neconstituind titluri executorii.
Motivul de recurs referitor la caracterul demontabil al amenajărilor nu poate fi primit, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică de evaluare întocmit de expertul la solicitarea recurentei și care a avut ca obiectiv evaluarea lucrărilor de investiții și reparații executate la construcțiile și pe terenul aparținând SA T ( filele 21 - 25 dosar recurs ) reieșind caracterul de imobile prin destinație a respectivelor amenajări, context în care acestea se circumscriu dispozițiilor art. 10 din contractul de închiriere nr. 651/ 16.02.1998, respectiv de a rămâne în proprietatea locatorului (fila 16 dosar recurs).
Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia clauza contractuală înserată la punctul 10 din contractul nr. 651/1998 ar conține o eroare materială, în sensul că la momentul încheierii contractului voința comună a părților a fost aceea că toate construcțiile să rămână în proprietatea locatarului și nu a locatorului, așa cum, în mod eronat, s-a înserat în contract.
Potrivit dispozițiilor art. 1176 Cod civil, înscrisul sub semnătură primată, recunoscut de partea căreia i se opune, are între părțile care l-au subscris, aceeași putere doveditoare ca și înscrisul autentic.
înscrisului, cu enunțările sale privitoare la actul juridic ce constată - obiect, clauze, condiții - sau la faptele ce relatează, face credință, ca și înscrisul autentic, până la dovada contrară, care se va putea face potrivit dispozițiilor legale privind admisibilitatea probelor.
Semnarea contractului nr. 651/ 16.02.1998 de către recurenta creditoare certifică achiesarea acesteia la toate clauzele înserate în cuprinsul înscrisului, până la o eventuală anulare a acestora, pe cale judecătorească, sau o modificare a lor, în baza unui act adițional.
Simpla susținere a strecurării unei erori materiale în redactarea contractului nu poate fi de natură a anihila consimțământul părților cu privire la toate aspectele evidențiate în actul semnat de acestea.
Față de cele expuse anterior, nefiind operante în cauza motivelor de modificare prevăzute de art. 304 punctul 8 și nici cele de netemeinicie prevăzute de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 490/S/ 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditorul SRL T împotriva sentinței comerciale nr. 490/S/ 14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.02.2010
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
