Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 572/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 572
Ședința publică din data de 08 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de creditorul, domiciliat în com., sat.-, județ D, cod poștal -, pârâtul, domiciliat în T,str. - -,.19.B,.10, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței 494 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în T, str. - -,.19.B,.10, județ D, cod poștal -, intimata SC, cu sediul în T, str. - -,.23,.B,.28, județ D, cod poștal -, intimatele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, nr. 166, județ D, cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, nr. 166, județ D, cod poștal -, intimata pârâtă, domiciliată în T, str. - -,.19.B,.10, județ D, cod poștal -, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în T, str. -.- nr. 1, județ D, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 08 aprilie 2009 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.494 din 19.12.2008, Tribunalul Dâmbovițaa dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL T, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, prin aceeași hotărâre admițând cererea de atragere a răspunderii administratorului, pe care l-a obligat să completeze pasivul debitoarei cu suma de 8.694 lei, conform disp.art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că debitoarea SC SRL a încheiat cu Primăria T contractul nr. 12327/2004 pentru realizarea unei machete de ipsos privind un ansamblu monumental, pentru care au fost angajați 4 salariați, deși întreaga lucrare a fost efectuată de creditorul, așa cum rezultă din sentința nr. 4236/2006 a Judecătoriei Târgoviște, modificată prin decizia nr. 408/2007 a Tribunalului Dâmbovița.
S-a considerat că, creditorul care a acceptat executarea lucrării prin intermediul unei societăți comerciale și-a asumat riscul de a-și vedea diminuate câștigurile cuvenite cu cheltuielile suportate de societate pentru funcționarea sa ca și comerciant și realizarea obiectului său de activitate, care presupunea cheltuieli cu aprovizionarea de materiale, personalul, deplasări, plata impozitelor și taxelor legale.
Judecătorul sindic a apreciat că din raportul de expertiză contabilă, coroborat cu considerentele hotărârilor judecătorești menționate anterior, reiese că singurele sume utilizate de societate în folosul unor terțe persoane care nu și-au justificat activitatea sunt în valoare de 8.694 lei, pretins efectuate cu salariile numiților și, care nu au avut nici un fel de contribuție la executarea lucrării, pentru această sumă angajându-se răspunderea patrimonială a administratorului pârât în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, fiind dovedită vinovăția, legătura de cauzalitate și starea de insolvență a debitorului.
S-a respins cererea de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei în baza art. 138 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, deoarece nu s-au identificat acte de comerț, așa cum sunt acestea definite de art. 3 Cod comercial, ca fiind făcute în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, din materialul probator administrat nerezultând săvârșirea vreunei fapte ilicite de către administratora, față de care s-a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditorul.
Impotriva acestei sentința au declarat recurs atât creditorul și pârâtul administrator.
Recurentul creditor a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în drept invocând disp.art. 304 pct. 9 pr.civ.
Recurentul a învederat că în mod greșit prima instanță a reținut că numai administratorul se face vinovat de folosirea bunurilor societății în interesul său și al altor persoane și numai pentru suma de 8.694 lei reprezentând cheltuieli nejustificate cu salariile numiților și, din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul rezultând că administratorii debitoarei au folosit bunurile societății in interesul propriu și al altor persoane, prin efectuarea unor cheltuieli nejustificate în valoare de 24.328 lei, care nu au contribuit la realizarea de venituri, aferente contractului încheiat cu Primăria T și nici la desfășurarea normală a societății.
S-a arătat că expertul contabil a identificat cheltuielile efectuate de cu deplasarea în Germania și cheltuielile materiale pentru care nu există acte justificative ca reprezentând operațiuni de utilizare în interes propriu și al altor persoane, al unei părți din prețul lucrării executată în beneficiul Primăriei T, deși aceste sume erau datorate recurentului creditor care a executat efectiv lucrarea contractată și care dispunea de titlu executor reprezentat de sentința nr.4236/2006 a Judecătoriei Târgoviște modificată prin decizia nr. 408/2007 a Tribunalului Dâmbovița.
Recurentul a susținut că în mod greșit s-a respins cererea de atragere a răspunderii administratorei pârâte, deși aceasta răspunde solidar cu administratorul, conform art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, ambii administratori încălcând prevederile legii și folosind banii societății în interes propriu și al altor persoane, aceștia neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă.
S-a susținut că în mod eronat judecătorul sindic, în dispozitivul sentinței pronunțate nu a menționat că se admite cererea recurentului de atragerea răspunderii a administratorului, acesta fiind numai obligat să completeze pasivul social cu suma de 8.694 lei, ceea ce poate da naștere la interpretări.
S-a mai învederat că în mod greșit administratorii pârâți nu au fost obligați să plătească recurentului creditor cheltuielile de judecată de la instanța de fond în valoare de 1300 lei, reprezentând onorariu de avocat și de expert.
Recurentul pârât a criticat la rândul său sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii sale, deoarece această măsură se putea dispune numai dacă membrii organelor de conducere, prin activitatea lor culpabilă au cauzat starea de încetare de plăți, ori în speță această legătură de cauzalitate nu a fost dovedită, răspunderea reglementată de acest text având o natură juridică delictuală cu caracter special, necesitând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 998-999 Cod civil, circumscrise situației speciale avute în vedere de Legea nr. 85/2006.
S-a învederat că din rapoartele întocmite de lichidator nu a rezultat că administratorii debitoarei ar fi săvârșit fapte de natură a provoca insolvența societății, care după încheierea contractului de prestări servicii cu Primăria T, a încheiat contracte de muncă pentru executarea obligațiilor asumate, ansamblul monumental fiind finalizat, plata drepturilor salariale cuvenite în baza acestor contracte legal încheiate, neavând nimic ilicit și nedovedindu-se vinovăția administratorului și nici legătura de cauzalitate dintre plata drepturilor salariale și ajungerea societății în insolvență, astfel încât nu trebuia reținută în sarcina acestuia fapta prevăzută de art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, așa cum s-a procedat cu privire la administratora.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul creditorului:
Recurentul a fost nemulțumit de atragerea răspunderii patrimoniale numai a pârâtului administrator, nu și a pârâtei, considerând că aceștia ar fi trebuit să răspundă pentru toate cheltuielile nejustificate, făcute în interes personal sau în interesul unor terți, în valoare de 24.328 lei, constatate prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul.
Criticile recurentului sunt corecte, deoarece din raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul rezultă că au fost înregistrate în contabilitatea societății debitoare cheltuieli materiale în valoare de 9600 lei, fără a exista acte justificative, cheltuieli în valoare de 5.718 lei, cu o deplasare în Germania făcută în interes personal de către administratorul, precum și suma de 8.694 lei reprezentând drepturi bănești pretins achitate numiților și cu titlu de salarii, deși nu s-a dovedit că aceștia ar fi prestat vreo activitate în beneficiul societății debitoare.
In mod greșit prima instanță a apreciat că numai pentru această ultimă sumă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale, numai pentru administratorul.
Potrivit alin. 1 al textului menționat anterior, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei ajunsă în insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau conducere din cadrul societății, dacă aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în interes propriu sau cel al unei alte persoane, - lit. a din text.
4 al art. 138 din Legea nr. 85/2006 prevede că, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor menționate la alin. 1 ( membrii organelor de supraveghere sau conducere administratori etc.) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp care și-a exercitat mandatul.
Prin urmare, se instituie o prezumție simplă de solidaritate a răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența debitoarei, acestea putând-o răsturna numai dacă fac dovada că s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvența, or au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor, conform textului menționat anterior.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă faptul că suma pentru care trebuia atrasă răspunderea persoanelor vinovate de insolvența societății este de 24.328 lei, așa cum a fost menționată în raportul de expertiză, suma cuprinzând pe lângă cheltuielile nejustificate cu salariile a două persoane care nu au prestat nici un fel de activitate pentru societate, în valoare de 8.694 lei și sumele reprezentând cheltuieli materiale pentru care nu s-au prezentat acte justificative, în valoare de 9.609 lei, precum și cheltuielile du deplasarea în Germania în valoare de 5.718 lei, făcute de administratorul, în interes personal, fără nicio legătură cu activitatea desfășurată de societate sau cu contractul de prestări servicii nr. 12327/2004 încheiat cu Primăria T, valoarea pasivului societății care urmează a fi completat fiind în concluzie de 24.328 lei.
La raportul de expertiză contabilă niciunul dintre administratorii pârâți nu au formulat obiecțiuni, rezultând că aceștia au achiesat la concluziile expertizei, care, contrazice susținerile lichidatorului judiciar din rapoartele sale, atât în privința săvârșirii faptelor prev. de art. 138 din Legea insolvenței de către foștii administratori ai debitoarei, dar și în privința justificării sumelor derulate de debitoare în legătură cu executarea contractului de prestări încheiat cu Primăria
Față de prezumția legală de solidaritate a răspunderii administratorilor pentru pasivul neacoperit al debitoarei instituită prin art. 138 (4) din Legea insolvenței se constată că intimata pârâtă nu a făcut dovada niciuneia dintre împrejurările prevăzute de lege ca putând înlătura răspunderea sa, astfel că în temeiul art. 304 pct.9 pr.civ, Curtea urmează să admite recursul creditorului și să modifice în parte sentința atacată, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditor față de ambii pârâți și, care, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, urmează a fi obligați să completeze pasivul debitoarei cu suma de 24.328 lei.
In temeiul disp.art. 274 pr.civ. aceștia urmează a fi obligați să plătească recurentului creditor 1800 lei cheltuieli de judecată la ambele instanțe ( 1300 lei, reprezentând onorariu de avocat și expert la instanța de fond și 500 lei onorariu de avocat în recurs).
Cu privire la recursul pârâtului:
Susținerea recurentului cum că nu erau îndeplinite condițiile cumulative de angajare a răspunderii sale civile delictuale speciale prev. de art. 998 - 999 Cod civil, rap. la dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței sunt nefondate.
In mod corect a apreciat judecătorul sindic că recurentul pârât se face vinovat de folosirea bunurilor societății debitoare în interes propriu sau în interesul altor persoane, în sensul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, ceea ce a prejudiciat recurentul creditor, care nu și-a putut recupera suma datorată de debitoare în baza unui titlu executor reprezentat de hotărâri judecătorești irevocabile, fiind îndeplinite și cerințele art. 998-999 Cod civil, raportate la faptele expres și limitativ enumerate de textul art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Așa cum de altfel s-a arătat și anterior, recurentul pârât a înregistrat plata unor salarii pretins achitate numiților și care nu au prestat nici un fel de activitate în folosul societății sau în legătură cu contractul de prestări servicii nr. 12327/2004 încheiat cu Primăria T care a generat creanța recurentului, a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu materiale în valoare de 9.609 lei fără acte justificative, precum și cheltuieli cu o deplasare în Germania în valoare de 5.718 lei făcute de asemenea în interes propriu.
Este nefondată susținerea recurentului pârât privind lipsa legăturii de cauzalitate între aceste fapte și insolvența societății, deoarece aceste cheltuieli făcute fără justificare, în interesul propriu al administratorilor sau al altor persoane au generat starea de încetare de plăți a debitoarei care, nemaiavând alte încasări nu și-a putut achita creanța certă,lichidă și exigibilă, constatată prin hotărâri judecătorești, de care dispunea recurentul creditor.
lichidatorului din rapoartele depuse la dosar au fost contrazise de concluziile expertului rezultate din raportul de expertiză dispus de instanță tocmai pentru a se verifica susținerile creditorului din cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, aceștia din urmă neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză.
Constatând că sunt nefondate criticile recurentului pârât, în temeiul disp.art. 312 pr.civ. Curtea va respinge recursul acestuia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul creditorului, domiciliat în com., sat.-, județ D, cod poștal - și respinge ca nefondat recursul pârâtului, domiciliat în T,str. - -,.19.B,.10, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței 494 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în T, str. - -,.19.B,.10, județ D, cod poștal -, intimata SC, cu sediul în T, str. - -,.23,.B,.28, județ D, cod poștal -, intimatele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, nr. 166, județ D, cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T, nr. 166, județ D, cod poștal -, intimata pârâtă, domiciliată în T, str. - -,.19.B,.10, județ D, cod poștal -, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în T, str. -.- nr. 1, județ D, cod poștal - și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și față de pârâta.
Obligă ambii pârâți și să completeze pasivul social cu suma de 24.328 lei și să plătească recurentului creditor 1800 lei cheltuieli de judecată, la ambele instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
3.ex/28.04.2009
dos.fond - - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
