Acțiune în anulare. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 31
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 130 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații lichidator judiciar pentru SC - & DI SRL și SC" "SRL B, având ca obiect acțiune în anulare.
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar s-au depus, din partea recurentului - pârât taxa judiciară de timbru de 20 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei iar din partea intimatei SC SRL s-a depus întâmpinare, prin care se solicitași judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că recurenta - pârâtă, prin cererea de recurs și intimata, prin întâmpinare, au solicitat judecarea cauzei în lipsă,constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3.03.2008 sub nr-, la Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ, SC - & DI SRL prin lichidator a solicitat, în temeiul art. 29 lit. h si 80 al 1 lit. b și c din Legea 85/2006 anularea contractului de vânzare cumpărare 1152/2007 încheiat intre SC - & DI reprezentată de administrator și SC SRL reprezentat de, anularea contractului de nzare - cumpărare nr.1832/4.07.2007 ncheiat ntre SC SRL reprezentată de și SC SRL reprezentată de și, contracte prin care s-a ndut succesiv un imobil în intravilanul com, respectiv un compus din 2 camere și anexe și terenul aferent în suprafata de 300 mp.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Se motivează că, prin sentința civilă nr. 280/2007 s-a deschis procedura insolvenței debitoarei SC - & DI numindu-se administrator judiciar, iar în urma verificării documentelor contabile a rezultat că în urma acestor tranzacții debitoarea nu a încasat suma de 5130 lei, că deși în contract se vinde atât terenul cât și hanul menționat, in factura nr. -/2. 12. 2006 este menționat doar terenul nu și imobilul clădire. Mai arată că, administratorul SC SRL, avea calitatea de salariat al SC - & DI iar soția sa, calitatea de administrator. Întrucât terțul dobânditor SC SRL nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului ce face obiectul contractului se solicită restituirea n averea debitoarei a acestui bun.
Prin întâmpinare, SC SRL arat că actul efectuat nu are caracter fraudulos întrucât prețul contractului a fost sincer și serios că n cauză se cer a fi îndeplinite condițiile referitoare la frauda debitorului și terțului cocontractant în mod cumulative. Nu este îndeplinită nici condiția relativă la art.80 al 2 lit d întrucât nici unul din soți nu aveau funcții de conducere în firmele menționate.
Prin sentința comercială 130/29.01.2009 pronunțată de judecătorul sindic s-a admis acțiunea, s-au anulat contractele încheiate de debitoarea falită cu SC SRL nr.1152/27.04.2007 și cel încheiat cu SC SRL cu terțul SC SRL nr.1832/4.07.2007 și a fost obligată pârâta SC SRL să restituie averii debitoarei bunul ce a făcut obiectul contractului și anume un pe suprafața construită la sol de 111 mp. și terenul aferent de 300. nr. cadastral 548, intabulat în Cartea Funciară a comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare 1152/2007 încheiat intre SC - & DI reprezentată de administrator si SC SRL reprezentata de, s-a înstrăinat imobilul proprietatea debitoarei SC - & DI, respectiv un compus din două camere, magazine si beci si terenul aferent construcției în suprafață de 300 mp pentru suma de 27 000 lei iar ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare 1832/4.07.2007 SC SRL reprezentata de a vândut aceleași bunuri către SC SRL reprezentata de și, com pentru același preț. Că în cazul primei înstrăinări prețul a fost achitat integral printr-o serie de chitanțe astfel cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30.01.2008, de inspectori din cadrul Ministerului Finanțelor însă, din documentele financiar contabile nu rezultă ca reprezentantul legal al debitoarei ar fi efectuat notificarea privind taxarea operațiunii prevăzută de art. 141 al 2 lit. f din Codul fiscal aferentă vânzării imobilelor, ceea ce constituie o prezumție asupra intenției de fraudare a creditorilor SC - & DI în sensul scoaterii acestor bunuri din patrimonial societății. Că aceiași fraudă se răsfrânge asupra tuturor părților contractante rezultă din calitatea de soț a administratorilor celor trei societăți SC - & DI, SC SRL si SC SRL, în unele dintre acestea ambii soți având calitatea de administrator iar în altele figurând doar unul dintre ei, și deși calitatea de soț nu este expres prevăzuta de art. 80 al 2 din Legea 85, text care face vorbire de persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul și care enumera expres aceste persoane, totuși atât această calitate cât si faptul încheierii contractelor la un interval scurt de timp constituie tot atâtea prezumții care să conducă la concluzia că toate părțile implicate în aceste operațiuni au fost de conivență în ce privește scoaterea bunurilor din patrimoniul falitei.
De asemenea, și susținerea părților făcută în contractul 1152/27. 04. 2007 relativ la modalitatea de achitare integrală a prețului când de fapt acesta a fost achitat in rate, precum și faptul ca aceste contracte s-au încheiat imediat după introducerea cererii de faliment pe rolul Tribunalului, converg spre ideea aceleiași conivențe frauduloase.
dobânditor al imobilelor nu îi sunt aplicabile prevăzute de art. 83 al 1 teza I din Legea 85/2006 în sensul că nu se poate vorbi despre buna credință a terțului SC SRL din moment ce administratori ai acesteia sunt tocmai soții și, administratori și ai celorlalte doua societăți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SRL la data de 8 octombrie 2009.
În motivarea recursului recurenta arată că a cumpărat imobilul de la SC SRL, terenul fiind dobândit de vânzătoare de la debitoare, contractul de vânzare-cumpărare nefiind fraudulos și nici de natură să prejudicieze drepturile creditorilor vânzătoarei. Susține că prețul vânzării a fost corect și corespunzător valorii de circulație, fiind plătit efectiv și încasat de DC -&DI SRL. Se mai arată că a fost demolată construcția conform autorizației de demolare dar nu a fost menționată demolarea în cartea funciară aceasta fiind ulterior rectificată, iar pe teren s-a edificat o construcție nouă cu o valoare mai mare.
Susține recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, intenția nefiind dovedită, că nu este dovedită nici frauda debitorului și nici complicitatea terțului. De asemenea în cauză nu s- dovedit incidența art. 80 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 chiar dacă reprezentanții celor două părți contractante erau soți, deoarece nu s-a cauzat nici un prejudiciu debitoarei așa cum rezultă din actele contabile.
Referitor la incidența art. 83, 84 din lege, recurenta susține că a făcut investiții majore pe terenul cumpărat și astfel nu poate fi obligată să îl restituie. Se mai arată că prima vânzare s-a realizat în decembrie 2006 când legea nu cererea notificarea vânzării terenului. În ceea ce privește data încheierii contractelor, înscrisurile au fost făcute în 20.11.2006 și iunie 2007, ceea ce nu se poate numi o perioadă scurtă, instanța reținând că actele au fost făcute imediat după intrarea în procedura insolvenței.
În subsidiar arată că sunt de acord cu restituirea contravalorii bunului.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
La data de 16 martie 2007, creditoarea SC SRL B a solicitat deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC -&DI SRL, procedură care s-a deschis prin sentința comercială nr. 280/20.06.2007. Din sentință rezultă că debitoarea a formulat contestație la 27.03.2007.
În data de 27.04.2007 debitoarea prin administrator vinde SC SRL reprezentată prin administrator G - un imobil compus dintr-un cu suprafața de 111,p și suprafața de 300 mp teren aferent construcției, prețul vânzării fiind de 27 000 lei ( fila 14 dosar fond).
Administratorii celor două societăți, părți din contractul de vânzare cumpărare, aveau calitate de soți, G fiind și director al societatea vânzătoare.
În data de 4 iulie 2007, pârâta SC SRL prin administrator G care era și asociat unic, vinde același imobil pârâtei SC SRL care avea ca asociați pe roții G și, cu același preț, respectiv 27 000 lei.
Anterior încheierii contractelor de vânzare - cumpărare în formă autentică părțile au întocmit facturi fiscale, pentru prima vânzare factura seria - nr. -/2.12.2006 iar pentru a doua vânzare factura -/4.06.2007.
Așa cum rezultă din tabelul preliminar al creditorilor debitoarea - vânzătoare avea un pasiv, la data deschiderii procedurii de 1.741.596, 99 lei ( RON).
Potrivit art. 80 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, administratorul/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea transferurilor drepturilor patrimoniale și pentru restituirea bunurilor transmise dacă actele de transfer au fost încheiate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii și dacă intenția părților implicate este de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor sau de a le leza acestora drepturile.
Deși judecătorul sindic a anulat și transferul patrimonial realizat prin primul contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1152/27.04.2007, nici una din părțile contractante nu a promovat recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic.
Potrivit art. 83 din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate, terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat în condițiile art. 80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia la data transferului.
Așa cum s-a reținut din probele administrate, transferul proprietății bunului în litigiu s-a realizat, în primul contract anulat, după formularea cererii de deschidere a procedurii împotriva debitoarei - vânzătoare și după ce aceasta contestase starea de insolvabilitate la 27.03.2007 ( fila 9 dosar fond).
Având în vedere că la societatea vânzătoare era asociat unic și administrator iar director la aceeași debitoare asociatul unic și administratorul unic al societății cumpărătoare era soțul acesteia G, iar pe de altă parte pasivul debitoarei fiind de peste 17 miliarde lei, curtea reține ca fiind pe deplin dovedită împrejurarea că ambele părți contractante cunoșteau cu exactitate datoriile și starea de insolvență a debitoarei precum și iminența urmăririi bunurilor debitoarei în cadrul procedurii insolvenței. Dacă la aceasta se adaugă și vânzarea aceluiași imobil către terțul - recurent în perioada în care toate părțile, prin administratorii societăților cunoșteau atât starea de insolvență cât și existența unei cereri pentru deschiderea procedurii, perioada scurtă în care s-au realizat vânzările succesive fără să se fi dovedit existența unei justificare comercială sau de orice altă natură a transferurilor succesive ale imobilului la prețuri identice, dovedesc pe deplin că actele juridice încheiate între părți au avut drept intenție sustragerea bunurilor de la urmărirea acestora de către creditori și implicit lezarea acestora din urmă.
Este pe deplin dovedit astfel că și că terțul dobânditor - având în vedere că asociații și administratorii societăților comerciale din contractul încheiat la 27 aprilie 2007 sunt și asociați în societatea subdobânditoare - a acționat cu aceeași intenție de a sustrage bunul ce a făcut obiectul contractelor anulate de la urmărirea lui în cadrul procedurii.
Având în vedere intenția care a stat la baza încheierii actelor juridice anulate, este fără semnificație juridică modul în care aceste operațiuni au fost reflectate în actele contabile ale debitoarei, sau dacă pentru bun a fost plătit sau nu un preț, legea ( art. 80 alin. 1 lit. c) nefăcând astfel de distincții.
Referitor la cererea recurentei formulată în subsidiar, dispozițiile art. 83 din Legea nr. 85/2006 sunt suficient de clare, c/val. bunului poate fi restituită numai dacă bunul nu mai există ( alin. 2 și 3).
În ceea ce privește autorizația de demolare aceasta, așa cum susține recurenta, a fost emisă la 28.10.2004 cu aproape trei ani înaintea vânzării imobilului care, la data vânzării - 27.04.2007 - exista în fapt. Această autorizație nu dovedește demolarea deoarece, pe de o parte aceasta a fost valabilă doar 12 luni - până la 23.10.2005.
Nici declarația autentică a celor doi administratori ai recurentei prin care își exprimă acordul privind demolarea nu poate dovedi demolarea clădirii, fiind doar simple susțineri ale acestora. Mai mult la 17.07.2007, prin declarație, cei doi administratori sunt de acord să demoleze construcția, la aceeași dată se notează mențiunea în cartea funciară că această construcție ar fi fost deja demolată, declarația fiind dată după deschiderea procedurii față de debitoare. Demolarea construcției este o situație de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, recurenta prin probele administrate nu a făcut o astfel de dovadă în prezenta cauză.
În ceea ce privește clădirea edificată de recurentă conform autorizației de construcție 7/6.03.2008 invocată de recurentă, aceasta nu a făcut obiectul analizei judecătorului sindic.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca fiind nefondat recursul, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de pârâta SC SRL cu sediul în B, str. -. 34.. B,. 15, județul B, împotriva sentinței civile nr. 130 din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații cu sediul în B,-, județul B, lichidator judiciar pentru SC - & DI SRL și SC" "SRL cu sediul în B,-.. B,. 15, județul B, având ca obiect acțiune în anulare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red./8.02.2010
Tehnored./8.02.2010
Ex.5
Comunicat părților la 08.02.2010
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Cătălin Șerban, Claudia Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 134/2008.... → |
|---|
