Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 574/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.574/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.1601/Sind din 8 septembrie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B, intimatei debitoare prin lichidator judiciar Insolvency, a intimatelor creditoare Banca Comercială Română B, Banca Transilvania - Sucursala B, (fostă ), & Co B, Com, Relita Agro B și
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 12 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de fata:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 1601/SIND/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr. de mai sus a fost respinsă contestația formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva raportului lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei - în faliment.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în acest raport lichidatorul judiciar are libertatea de a concluziona dacă există sau nu cauze de răspundere personală a administratorului debitoarei, judecătorul sindic pronunțându-se asupra acestui aspect doar atunci când va fi sesizat cu o acțiune în răspunderea administratorului societății,întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Dacă lichidatorul judiciar nu sesizează judecătorul sindic cu o acțiune în răspunderea administratorului judiciar, acest lucru poate fi făcut de comitetul creditorilor,în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. Însă legea nu dă posibilitatea judecătorului sindic să constate că sunt incidente prevederile art.138 din Legea nr. 85/2006 și să oblige lichidatorul judiciar să promoveze o acțiune întemeiată pe acest text. Judecătorul sindic nu se poate pronunța asupra acestui aspect decât în cazul în care a fost învestit cu soluționarea unei astfel de acțiuni, promovată fie de lichidatorul judiciar, fie de comitetul creditorilor.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs creditoarea B - prin reprezentant legal -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că judecătorul fondului a interpretat în mod greșit temeiurile contestației formulate, contestație care se referă la faptul că lichidatorul judiciar nu a ajuns la concluzia încadrării faptelor și împrejurărilor enumerate în Raportul întocmit ca făcând parte din categoria celor indicate de textul art. 138 din legea insolvenței. Susține recurenta creditoare că lichidatorul judiciar nu a respectat dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, nu a precizat clar dacă sunt incidente cazurile de angajare a răspunderii personale patrimonială a administratorului falitei, în raport cu probele administrate.
Arată recurenta că există neconcordanțe între situațiile financiare și evidența contabilă a societății debitoare și că lichidatorul trebuie să completeze raportul față de prevederile art. 147 din Legea nr. 85/2006. Instanța de fond nu a făcut o analiză amănunțită a motivelor invocate în contestație, astfel încât - în opinia recurentei - se impune admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, cu consecința admiterii contestației la raportul întocmit de către lichidatorul judiciar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 și ale art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, precum și prevederile Legii nr. 82/2001.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Raportul întocmit de către lichidatorul judiciar prezintă situația economică a societății debitoare, evoluția acesteia pe perioada 2005-2008, menționând clar că datoriile falitei au crescut foarte mult, de la 67% la 84% în anul 2008. Lichidatorul a indicat faptul că debitoarea a avut o rentabilitate din ce în ce mai scăzută, ca și nivelul lichidităților, ceea ce, coroborat cu strategia companiei de creștere a volumului de activitate prin îndatorare pe termen scurt și cu costul ridicat al finanțării constituie factori ce au condus inevitabil către insolvență.
În mod just, față de înscrisurile avute la dispoziție la momentul întocmirii raportului contestat, lichidatorul a concluzionat că opiniile sale pot suferi modificări în funcție de toate probele ce ar mai putea fi administrate în cauză.
Este deci posibilă completarea raportului în fața primei instanțe, dacă se va impune aceasta, însă nu se poate dispune obligarea lichidatorului judiciar la a concluziona în sensul existenței vreuneia din faptele prevăzute la art. 138 din Legea insolvenței, astfel cum dorește recurenta. Așa cum corect a reținut și instanța de fond, angajarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator nu constituie obiect al sesizării judecătorului sindic, iar pe de alta parte, numai în acel cadru procesual ar putea fi examinată incidența art. 138 din Legea insolvenței, bineînțeles în funcție de ansamblul tuturor probelor ce ar fi administrate în cauză.
În plus, faptul că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului toate documentele contabile, nu constituie un temei al aplicării de către judecătorul sindic al dispozițiilor art. 147 din Legea nr. 85/1996, întrucât fapta prevăzută în textul arătat constituie infracțiune, a cărei constatare și sancționare nu cade în sarcina judecătorului respectiv, ci în sarcina instanței penale.
Față de cele arătate anterior, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat va fi respins, iar sentința atacată va fi menținută, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr.1601/SIND/08.09.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul susmenționat, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Laura
- - - - - -
Grefier,
Red.: /10.12.2009
Tehnored: /14.12.2009 / -13 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
