Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 584/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 584/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor H și AVAS B împotriva Sentinței nr.710/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr- (Nr.vechi 4266/2003).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurenta DGFP H și avocat în substituirea avocatei pentru intimatul, lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul creditoarei DGFP H depune la dosar în susținerea recursului în probațiune înscrisuri: Ordonanța de extindere a urmăririi penale din 11 2008.Un exemplar se înmânează reprezentantei intimatului
Reprezentantul intimatului depune la dosar întâmpinare la recursurile formulate de DGFP H și AVAS
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei DGFP H solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Hunedoara și trimiterea dosarului la Tribunalul Hunedoara în vederea continuării procedurii insolvenței debitoarei.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursurilor.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că Sentința nr.710/F/ 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr- s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL și radierea societății din registrul comerțului.
În baza art.136 din Legea nr.85/2006 s-a descărcat lichidatorului de orice îndatoririi și responsabilități.
S-au respins cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de AVAS și DGFP H împotriva pârâților și
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorului DGFP H, ORC H precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că în rejudecarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL în urma recomandărilor instanței de recurs a fost refăcut raportul final care a cuprins lămuririi privind situația patrimoniului debitoarei.
Din raportul depus de lichidator și comunicat creditorilor rezultă că creditoarea nu mai deține în patrimoniu nici un bun mobil sau imobil. În ceea ce privește terenul revendicat de moștenitorii defunctei prin Decizia nr.1/12.10.2007 s-a respins notificarea adresată pe considerentul că SC SRL nu a avut niciodată constituit vreun drept de proprietate și nu a exercitat vreodată posesia asupra imobilelor înscrise în CF 2248 D și CF 4466
Cu privire la încadrarea creanțelor în categoria creanțelor garantate, respectiv privilegiate, s-a reținut că au fost respectate prevederile legii, creditorul BCR depunând la dosar contractele de garanții imobiliare și mobiliare, încheierea civilă nr.1068/2003 a Judecătoriei Orăștie prin care s-a încuviințat executarea silită imobiliară, procese verbale de sechestru, iar creditorul DGFP a depus la dosar procese verbale de sechestru.
În ceea ce privește patrimoniul falitei așa cum a fost înscris în rapoartele întocmite de fostul lichidator judiciar SC Consult SRL s-a reținut că acestea nu au avut la bază documentele contabile ale societății și doar ulterior după înlocuirea acestui lichidator, prin raportul întocmit în data de 15.02.2005 s-a constatat că prezumtivele debite în sumă de 9.507.819.422 (ROL) evidențiate în raportul nr.69/20.04.2004, pe care debitoarea falită le-ar fi avut de încasat, erau recuperate.
Raportul întocmit de actualul lichidatorului în data de 15.02.2005 a fost aprobat de creditori în ședința creditorilor din 04.04.2005.
Prin urmare s-a reținut că societatea debitoare nu mai deține active în patrimoniu și nici nu mai are de încasat creanțe.
Așadar având în vedere că debitorul nu mai deține bunuri în patrimoniu, că tabelul final al creditorilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, că valorificarea bunurilor s-a făcut cu acordul creditorilor, iar distribuirea sumelor obținute din lichidare a fost efectuată în concordanță cu dispozițiile legii, în temeiul art.132 alin.2 din Legea insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL și radierea societății de la registrul comerțului.
Totodată în baza art.136 din lege a fost descarcat lichidatorul judiciar SC Insolvent de orice îndatoririi și responsabilități.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare și s-a reținut că trebuie să se dovedească condițiile întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Dacă, în speță prejudiciul este cert, în ceea ce privește fapta ilicită, jurisprudența este unanimă în aprecierea caracterului limitativ al enumerării cuprinse în art.137 alin.1 (actual 138 alin.1) legiuitorul stabilind în mod expres și exclusiv categoriile de fapte ilicite pentru care persoanele care au contribuit la ajungerea persoanei juridice în stare de insolvență pot fi trase la răspundere.
Creditorii care au formulat cererea de antrenare a răspunderii apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.137 lit.c și f din lege, respectiv pârâții au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți și au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
În cauză nici una din faptele sus-enumerate nu au fost săvârșite de cei doi pârâți.
Astfel prin continuarea în interes personal a unor activități care ducea în mod vădit la insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care deși sunt vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar, sunt în continuate în mod conștient și voit continuate de membrii organelor de conducere cu scopul de a obține câștiguri personale.
În speță nici unul din cei doi asociați nu au încheiat contracte care să conducă la o astfel de apreciere nefiind dovedită în nici un fel culpa pârâților și nici raportul de cauzalitate între conduita acestora și ajungerea societății în faliment.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art.137 lit.f s-a arătat că în cază nu s-a dovedit că vreuna dintre părți ar fi încheiat contracte în condiții mai oneroase și care au contribuit la încetarea de plăți.
Prin urmare, nici una din faptele indicate de creditorii pentru antrenarea răspunderii nu au fost dovedite ca fiind săvârșite de cei doi pârâți, fiind evident că managementul defectuos nu poate fi încadrat în vreuna din faptele prevăzute de art.137 din lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât creditoarea DGFP H cât și AVAS
Recurenta DGFP H susține că în fapta administratorului pârât de a continua activitatea fără a plăti obligațiile bugetare duce la instituirea prezumției relative ca această activitate a fost desfășurată în interes propriu, fiind incidente prevederile art.138 litera c din Legea nr.85/2006, administratorul fiind răspunzător de neplata sumei de 2.375.812 RON în favoarea bugetului de stat.
Creditoarea AVAS solicită în temeiul art.304 indice 1 analiza cauzei sub toate aspectele, arătând de asemenea că sunt incidente prevederile art.137 litera c din Legea nr.85/2006 apreciind că nedepunerea cererii privind deschiderea procedurii insolvenței de către administratori în temeiul legii insolvenței creează prezumția îndeplinirii cerințelor art.138 litera c din Legea nr.85/2006 aceea a continuării activității în interes personal care a dus persoana juridică la încetarea de plăți.
Mai arată că AVAS a înregistrat un prejudiciu cert, lichid și exigibil că între fapta fostului organ de conducere și prejudiciu există un raport de cauzalitate.
Recurentele sunt scutite de plata taxei de timbru.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu Curtea de apel constată că recursurile sunt întemeiate.
Curtea de apel constată că în speță s-a deschis procedura insolvenței debitoarei SC SRL la cererea creditoarei înregistrată la data de 24.06.2003.
În consecință, legea aplicabile speței este Legea nr.64/1995 și nu Legea nr.85/2006 în temeiul căruia judecătorul sindic a soluționat cererea creditoarei.
De menționat că potrivit principiului tempus regit actum legea aplicabilă este cea în vigoare la data depunerii cererii introductive și nu o lege care a intrat în vigoare pe parcursul derulării procedurii.
Față de această împrejurare se constată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și în temeiul art.304 pct.7 Cod procedură civilă se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea derulării procedurii conform dispozițiilor Legii nr.64/1995.
Casarea cu trimiterea spre rejudecare se impune și pentru lămurirea aspectelor privitoare la modul de soluționare a urmăririi penale față de inculpatul, pârâtul și fostul administrator al societății debitoare.
Așa cum rezultă din actul depus la fila 20 din dosarul de recurs, la data de 11 2008 s-a extins urmărirea penală față de acesta prin ordonanța dată în dosar nr.26 D/P/2006.
Cu ocazia rejudecării judecătorul sindic va pune în vedere lichidatorului judiciar să analizeze aspectele privitoare la înscrisurile fictive făcute în evidențele debitoarei, să analizeze influența pe care acestea le-a avut asupra pasivului, urmând ca judecătorul sindic să opereze asupra măsurii în care aceste înscrieri se încadrează în una din dispozițiile textului de lege privind atragerea răspunderii foștilor administratori.
Se va urmări de asemenea clasificarea situației terenului societății debitoare, a modului de soluționare a dosarului nr-, unde se tranșează situația imobilelor înscrise în CF 2248 D și CF 4466
Față de acestea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă vor fi admise recursurile în baza art.304 pct.9, va fi casată hotărârea atacată și cauza trimisă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate criteriile formulate de recurente în recursurile lor.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de creditorii DGFP a județului H și AVAS împotriva sentinței comerciale 710/F din 2 iulie 2008 pronunțată de judecător sindic în Dosar - al Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. PG.
Dact.SM:ex.2/5.01.2009.
Jud.fond:
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Doina Hârceagă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
