Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 585/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 585/ Dosar nr-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra contestației în anulare de DE ȘI împotriva deciziei nr. 474/R din 8 octombrie 2009 pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 12 noiembrie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul prevederilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, amânat pronunțarea pentru 19 noiembrie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 208/C din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a aprobat raportul final.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a încuviințat plata către administratorul judiciar CENTU a sumei de 2500 lei +TVA, sumă ce se va achita din fondul special aflat la dispoziția Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență conform art.4 din Legea nr.85/2006
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1843 din 18 decembrie 2008 Tribunalului Covasna, s-a deschis procedura generală a insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitoarea Sf. G, la cererea creditoarei de și, s-a numit ca administrator judiciar societatea profesională
Potrivit tabelului definitiv al creditorilor (68), creanțele împotriva averii debitoarei sunt în sumă de 49.094,65 lei, în tabel fiind înscris un singur creditor, de și cu o creanță chirografară.
Prin raportul privind cauzele insolvenței (65-66), administratorul judiciar consemnat că starea de încetare de plăți a debitoarei s-a datorat unor cauze obiective, respectiv lipsa resurselor materiale sau financiare pentru acoperirea datoriilor, pe fondul dizolvării societății debitoarei prin hotărârea adunării generale a asociaților din 07.05.2008. Nu s-au identificat fapte din cele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, de natură a atrage răspunderea materială a administratorului social.
În patrimoniul debitoarei nu s-au identificat active din valorificarea cărora să se acopere cheltuielile de procedură, astfel administratorul judiciar a solicitat creditorului, în temeiul art.131 din lege, să precizeze dacă înțelege să avanseze sumele corespunzătoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea de și solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul continuării procedurii insolvenței.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Întrucât recurenta nu deține lichiditățile necesare, a fost în imposibilitate de avansare a sumelor solicitate, motiv pentru care s-a dispus închiderea procedurii.
Legea stabilește mai multe surse de acoperire a cheltuielilor aferente procedurii de lichidare, în principal acestea fiind suportate din averea debitoarei în condițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr.85/2006, iar în subsidiar din fondul de lichidare.
Pentru a solicita avansarea sumelor de către creditori în vederea continuării procedurii, administratorul judiciar avea ca atribuții parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege cu privire la desfășurarea procedurii și constatarea lipsei bunurilor în patrimoniu. Din analiza raportului final rezultă că la data de 31.12.2008 debitoarea avea în stocuri 12.125 lei și creanțe neîncasate de 7.386 lei rezultând un total de 19.511 lei.
Conform art. 20 lit. l administratorul judiciar are obligația și nu posibilitatea să efectueze actele necesare privind urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitoarei sau la sumele de bani transferate de debitoare înainte de deschiderea procedurii.
Avea obligația să identifice și să promoveze acțiunile care duc la recuperarea creanțelor debitorului insolvabil în cel mai scurt timp posibil, putând recurge inclusiv la procedura somației de plată reglementată de nr.OG 5/2001 sau a nr.OUG 119/2007.
În plus, ulterior pronunțării sentinței, recurenta a aflat că deținea în proprietate un ferăstrău mecanic folosit pentru tăierea lemnului denumit gater și o autoutilitară tip tractor, transferat la data de 13.02.2008 către o altă societate TRANS cu același administrator. Administratorul judiciar trebuia să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase. Administratorul judiciar avea obligația de a efectua toate etapele prevăzute de lege și în subsidiar, în situația în care constata că debitoarea nu dispune de bunuri, putea solicita autorizarea judecătorului sindic de a folosi fondul de lichidare. În aceste condiții, în practica judiciară s-a decis că legea nu permite obligarea creditorilor la suportarea cheltuielilor aferente procedurii insolvenței.
Recurenta nu este o societate comercială care realizează profit pentru a dispune de aceste sume de bani, fiind o formă asociativă care administrează patrimoniul forestier deținut de membrii săi.
Prin decizia nr. 474/8.10.2009 Curtea de Apel Brașova respins recursul declarat de creditoarea de și împotriva sentinței Tribunalului Brașov pentru următoarele considerente:
Administratorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 20 din legea insolvenței, a notificat debitoarea conform art. 61, 62 din Legea nr. 85/2006 cu privire la predarea documentelor contabile, în urma căreia debitoarea a pus la dispoziție actele, s-a convocat prima adunare a creditorilor pentru 27.03.2009 la care nu s-a prezentat nimeni, în temeiul art. 59 întocmit raportul privind cauzele insolvenței din care rezultă că intrarea debitoarei în stare de insolvență se datorează unor fapte obiective și nu unor fapte care să impună aplicarea art. 138 din Legea nr.85/2006 privind răspunderea administratorului.
Potrivit raportului lichidatorului judiciar fila 65 și a balanței de verificare din 31.12.2008 rezultă că imobilizările corporale și disponibilitățile bănești sunt 0 lei, stocurile 12.125 lei, creanțe neîncasate 7.386 lei bani, stocul de materiale nu a intrat în patrimoniul acesteia (nu a fost ridicat din parchetul pe care l-a avut în exploatare - fiind lipsă ), iar clienții de încasat sunt fie prescriși, fie de negăsit, ca atare creanțele nu pot fi încasate, debitoarea nu deține bunuri sau alte valori în patrimoniu.
Susținerea recurentei în privința transferului unui bun din proprietatea debitoarei în proprietatea altei firme cu același administrator este nedovedită.
Potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu l-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 131 din legea insolvenței pentru închiderea procedurii, respectiv debitoarea nu are bunuri de valorificat, iar creditoarea nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr. 85/2006 toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, în lipsa disponibilităților bănești în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare.
Interpretând coroborat art. 131 cu art. 4 din Legea nr. 85/2006 rezultă că atunci când debitoarea nu are bunuri și disponibilități bănești se închide procedura, iar fondul de lichidare nu se utilizează în situația în care societatea nu are bunuri, ci doar în situația în care nu dispune de disponibilități bănești, dar există bunuri.
O altă interpretare a textelor art. 4 și art. 131 din Legea nr. 85/2006 ar duce la concluzia că și în situația în care debitoarea nu are bunuri sau sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și nici un creditor nu avansează sumele necesare, procedura insolvenței nu ar putea fi închisă deoarece se poate apela la fondul de lichidare prevăzut la art. 4 din aceeași lege, ceea ce ar face inaplicabil art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Susținerea recurentei în sensul că nu este o societate comercială care să înregistreze profit nu are relevanță față de dispozițiile exprese ale art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Administratorul judiciar și-a îndeplinit toate atribuțiile cerute de lege în această fază a procedurii insolvenței, iar continuarea procedurii presupune avansarea de către creditoare a sumelor de bani necesare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare creditoarea de și, solicitând desființarea acesteia și continuarea procedurii în temeiul art. 318 al 1 din Legea 85/2006.
În motivarea contestației se arată următoarele:
Curtea de apel a reținut greșit starea de fapt existentă în cauză.
Lichidatorul nu și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 care nu e doar notificarea în vederea predării actelor contabile cum a reținut instanța de recurs.
Potrivit art. 20 lit. l administratorul are obligația să efectueze actele necesare privind urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de debitor înainte de deschiderea procedurii.
a fost transferat la 13.02.2008 către o altă societate comercială Trans al cărui administrator era și administratorul debitoarei dovedindu-se intenție frauduloasă, trebuia să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase să analizeze perioada suspectă
Lichidatorul a propus închiderea procedurii falimentului fără să analizeze posibilitățile de recuperare a creanțelor debitoarei respectiv anularea actelor frauduloase și readucerea la masa credală a bunurilor.
Trebuia să efectueze toate etapele prevăzute de lege pentru întregirea și valorificarea patrimoniului debitoarei și în subsidiar dacă constata că debitorul nu dispune de sume de bani sau de alte bunuri putea solicita autorizarea judecătorului sindic să utilizeze fondul de lichidare.
S- decis că legea nu permite obligarea creditorului la suportarea cheltuielilor aferente procedurii insolvenței.
Legea stabilește mai multe surse de acoperire a cheltuielilor aferente procedurii de lichidare în principal acestea fiind suportate din averea debitoarei în condițiile art. 4 alin. 1 potrivit cu care în lipsa disponibilităților bănești în contul debitoarei cheltuielile necesare sunt suportate din fondul de lichidare.
Pentru a solicita avansarea sumelor de către creditor în vederea continuării procedurii de lichidare administratorul judiciar are în atribuții parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege cu privire la desfășurarea procedurii și constatarea lipsei bunurilor. Din analiza raportului final rezultă că la data de 31.12.2008 avea stocuri de 12.125 lei și creanțe neîncasate de 7.386, în total 19.511 lei.
În mod greșit instanța a reținut imposibilitatea recuperării creanțelor întrucât sunt prescrise fie clienții sunt de negăsit atâta timp cât lichidatorul nu încercat să încaseze creanțele sau să readucă în patrimoniul debitoarei stocul de materiale existent la terți. Întrucât lichidatorul nu a realizat nici un act din care să rezulte îndeplinirea totală a obligațiilor prevăzute de lege trebuie respinsă cererea lichidatorului de închidere a procedurii pentru lipsa de bunuri deoarece se face vinovat de lipsa de diligență în maximizarea activului debitoarei.
Examinând decizia atacată, în raport cu motivele invocate de contestatoare, Curtea constată următoarele:
Primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În speță recurentul invocă greșeli cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor legale prevăzute de art. 20 alin. 1, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și a probelor din dosar respectiv a raportului lichidatorului judiciar din dosar, a balanțelor contabile, ceea este inadmisibil pe calea unei contestații în anulare.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de recurenta creditoare de și împotriva deciziei Curții de Apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurenta de și împotriva deciziei nr. 474/8.10.2009 pronunțate de Curtea de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publica astăzi 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red /20.11.2009
Dact./ 04.12.2009/ 6 ex.
Judecător i recurs:-, -,
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
