Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 905/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 905/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții - și împotriva Sentinței comerciale nr. 713/C din 5 mai 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin Sentința comercială nr. 713/C/05.05.2009 pronunțată în dosarul comercial nr- de Tribunalul Sibiu au fost admise cererile formulate de creditorii POST SA Sucursala Sibiu, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, prin Administrația Financiară Mediaș, AVAS B, SC SA Sibiu, în contradictoriu cu pârâții, și și, în consecință, au fost obligați pârâții în solidar să plătească în contul de faliment al debitorului SC SRL suma de 865.273,33 lei reprezentând pasivul neacoperit al falitei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic reținut că SC SRL a fost declarată în faliment prin încheierea civilă nr. 2227/C/24.06.2004 ca urmare a votului negativ dat de creditori planului de reorganizare propus de debitor.
În tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei sunt înscriși creditorii cu creanțe certe, lichide și exigibile, declarate valabile, consemnându-se suma, prioritatea și garanția fiecărei creanțe, total 872.273,33 lei.
Din raportul final a rezultat că pasivul rămas neacoperit se ridică la suma de 865.273,33 lei, pentru care se impune atragerea răspunderii administratorilor sociali ai debitorului care se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență.
Astfel, lichidatorul judiciar în raportul din 14.11.2006, a aratat că asociații și administratorii debitorului au continuat să desfășoare o activitate ce producea pierderi și au înstrăinat o parte din mijloacele fixe, fapte ce se încadrează dispozițiilor art. 138 lit. c și e din Legea 85/2006.
In cursul procedurii a fost obținută prin vânzarea de bunuri, suma de 22.089,60 lei distribuită prin sentința civilă nr. 205/C/ 21.03.2006 în condițiile art. 121 din Legea 85/2006.
Din fișa ORC a rezultat că asociați ai debitorului sunt, și SC SRL aflată în procedura insolvenței a cărei asociată este.
Din raportul de expertiză tehnică contabilă a rezultat că pe durata administrării SC SRL de către organele de conducere au fost comise faptele prevăzute expres de art. 138 alin.1 lit.a, c, e și f din Legea 85/2006 care au produs un prejudiciu direct falitei prin diminuarea disponibilităților bănești necesare plății datoriilor curente, cuantificându-se consecințele economice ale faptelor delictuoase ale pârâților, fil. 115.
Din concluziile raportului de expertiză s-a reținut că prejudiciul creat SC SRL este în sumă de 1038.921,50 lei, astfel că pasivul exigibil neacoperit al falitei în sumă de 865.273,33 lei este imputabil în totalitate administratorilor sociali, și.
S-a constatat că prejudiciul cauzat de pârâți în calitate de administratori sociali ai debitorului este cert, fiind constituit din pasivul debitoarei nerecuperat în procedura falimentului în cuantum de 865.273,33 lei.
Constatând că există legătură de cauzalitate între faptele pârâților constând în preluarea, fără o decontare ulterioară valabilă, în mod repetat a unor sume de bani din casieria debitorului, nerecuperarea contravalorii mărfurilor livrate clienților, retragerea de sume importante de bani în anul 2000 și diminuarea capacității de plată a datoriilor scadente, înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli în avans fără justificare economică, cu intenția diminuării scriptice a altor posturi de activ, lipsa documentelor privind lichidarea unei părți din activul mobil al debitorului în perioada premergătoare insolvenței, precum și valorificarea unor produse proprii la prețuri de 10 - 20 ori mai mici față de prețurile practicate în mod obișnuit, deși nerecuperarea nici măcar a costului de producție conducea în mod vădit la încetarea de plăți și ajungerea societății în stare de insolvență; judecătorul sindic a apreciat că partea din pasiv ce urmează să fie suportată de către pârâți este egală cu prejudiciul cauzat societății debitoare prin faptele descrise și încadrate la art. 138 alin. 1 lit. a, c, e, f din Legea 85/2006 și se cifrează la suma totală de 865.273,33 lei, considerent pentru care cererea lichidatorului judiciar a fost admisă astfel cum a fost precizată și în consecință pârâții au fost obligați în mod solidar să plătească în contul de faliment al debitorului SC SRL suma de 865.273,33 lei reprezentând pasivul neacoperit al falitei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul care invocă ca și motiv de recurs, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Arată că nu a fost citat legal, adresa indicată de reclamantă, localitatea,-,. 3, jud. Sibiu neavând nicio legătură cu domiciliul său așa cum rezultă din actul de identitate.
Susține că în perioada 10.06.2007-28.12.2008 a avut domiciliul stabil în Germania împreună cu familia în localitatea, str. - - 1, cod 36275.
Solicită ca față de incidența prevederilor art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă să fie aplicată sancțiunea cu nulitatea absolută a sentinței pronunțate în cauză de instanța de fond.
În ce privește fondul cauzei, arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9.pr.civ.
Se arată că nu sunt demonstrate de judecătorul sindic îndeplinirea cerințelor art. 138 din Legea insolvenței nr. 85/2006 și că au fost încălcate dispozițiile Codului d e procedură civilă privind dovedirea cererilor formulate de părți în procesul civil, iar sentința pronunțată în cauză de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii, situație care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 314.pr.civ.
Recurentul solicită casarea sentinței comerciale nr. 713/C/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Sibiu și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru continuarea judecății.
A mai formulat recurs în cauză care critică hotărârea atacată pentru următoarele motive:
Judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății cum ar fi acea cerere a pârâtului recurent de a introduce în cauză ca pârât a lui ios ca administrator al SC Line SRL având aceeași calitate ca și a pârâtului recurent.
Este criticată de asemenea scoaterea din cauză a pârâtului pentru simplul motiv că nu a fost în măsură să dea informațiile cerute lichidatorului.
Susține că s-a constatat că pârâta s-ar face vinovată de insolvabilitatea societății debitoare în perioada anului 2002-2003 când de fapt societatea debitoare se afla în creștere economică.
Se mai arată că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate atât de pârâți cât și de AVAS în paginile 4, 5 6, 7 și 8 ale recursului trecând în revistă obiecțiunile formulate și criticând răspunsurile contradictorii, evazive sau inexistente.
Un alt motiv de recurs este acela că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7.pr.civ.)
Arată că pârâta nu are calitatea de administrator statutar al debitoarei ci a avut calitatea de administrator al asociatului majoritar SRL alături de ios până în anul 2001 când societatea din urmă intrat în insolvență, neexistând niciun motiv pentru atragerea răspunderii recurentei.
Sentința comercială nr. 713/C/05.05.2009 este criticată și pentru că nu cuprinde motivele pentru care judecătorul sindic a constatat existența legăturii de cauzalitate dintre faptele pârâților și ajungerea în stare de faliment după cum nu se arată nici de ce au fost înlăturate susținerile recurentei care au tins să răstoarne prezumția relativă de solidaritate la plată a pârâților.
Arată că conducerea efectivă a societății falimentare a fost exercitată de fapt de asociații și și că deși în luarea deciziilor era necesar și acordul recurentei, acesta nu s-a cerut sau nu s-a dat întotdeauna așa cum s-a întâmplat cu "Contractul angajament" în care cei doi asociați se angajau să vândă din activele societății pentru acoperirea sumei de 17400 lei mărci germane.
Hotărârea atacată mai este criticată și pentru că instanța de judecată nu a arătat de ce au fost respinse susținerile pârâtei pe fondul cauzei.
Arată că a susținut că cererea precizatoare a lichidatorului judiciar a fost formulată împotriva unei persoane care nu intră în categoria persoanelor expres indicate de art. 138 al Legii nr. 85/2006, că nu toate deciziile luate de administratorii debitoarei au fost aprobate sau s-a dat acordul pentru punerea lor în practică din partea asociatului majoritar al SC SRL.
Recurenta critică hotărârea atacată și pentru faptul că nu s-a arătat de ce nu au fost avute în vedere de judecătorul sindic înscrisurile depuse la dosarul cauzei de recurentă precum și faptul că nu a fost respectat dreptul la apărare al pârâtei.
În acest sens se arată că soluția adoptată de judecătorul sindic prin sentința comercială recurată este motivată în totalitate pe concluziile raportului de expertiză la care pârâta nu a luat parte fiind luată în considerare o probă administrată în alt dosar în care recurenta nu a fost parte.
Susține că dreptul la apărare a fost încălcat deoarece pârâta nu a putut propune obiective de expertiză și nu a putut discuta în contradictoriu cu privire la obiectivele propuse de celelalte părți, inclusiv de instanța de judecată.
Se solicită casarea sentinței comerciale și trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar reținerea și rejudecarea cauzei de către Curtea de APEL ALBA IULIA și modificarea sentinței în sensul exonerării de răspundere a pârâtei.
Recursurile au fost legal timbrate.
În cauză au depus întâmpinare Direcția generală a Finanțelor Publice Sibiu și Post SA B care solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursurile sunt întemeiate.
Cu privire la recursul pârâtului, verificând actele dosarului de faliment, curtea constată că într-adevăr adresa pârâtului este,-, așa cm rezultă din actul de identitate al pârâtului depus în copie la dosar.
Pârâtul deși a fost citat și de la adresa menționată totuși, în diferite faze ale judecării procesului a fost citat și de la o altă adresă, Mediaș,-, jud Sibiu (de exemplu citația de la fila 54 din dosarul disjuns de atragere a răspunderii).
De altfel, chiar în cererea formulată de lichidator aceasta a fost adresa indicată referitor la domiciliului pârâtului.
Niciuna din citațiile astfel întocmite nu au fost semnate personal de pârât ca de altfel niciuna dintre citațiile trimise pe adresa nr. 564 jud. Sibiu.
Una dintre citații este semnată de o persoană care se declară rudă cu destinatarul dar care nu poate fi considerată legal îndeplinită nefiind înmânată personal pârâtului și neexistând niciun fel de certitudine că citația a fost înmânată pârâtului.
Pentru aceste motive se constată incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 5.pr.civ.
În ce privește recursul pârâtei și acesta este întemeiat.
Într-adevăr nu a fost introdus în cauză ca pârât ios și în mod nejustificat instanța nu s-a pronunțat și asupra răspunderii lui administratorului; au fost luate în considerare concluziile unei expertize la care pârâta nu a luat parte, și nu s-a răspuns la obiecțiunile pârâtei și ale AVAS. Nu s-a luat în considerare situația diferită pe care a avut-o în societate în calitate de asociat unic al unei societăți asociat majoritar și nu s-au apreciat probele individualizat pe fiecare pârât în parte pentru determinarea măsurii în care fiecare dintre aceștia au contribuit la comiterea faptelor delictuale producătoare de prejudiciu.
Față de cele de mai sus se impune admiterea recursurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru introducerea în cauză a pârâtului ios, legala citare a pârâtului, efectuarea unei expertize în contradictoriu cu toți pârâții precum și analizarea răspunderii delictuale speciale și față de administratorul social. Având în vedere că procedura falimentului SRL a început în anul 2003 sub imperiul Legii nr. 64/1995, legea în baza căreia calitate procesuală activă în formularea cererii privind atragerea răspunderii o au creditorii și nu lichidatorul situație în care aplicabilă speței fiind Legea nr. 64/1995 necitarea lichidatorului judiciar nu este relevantă.
În temeiul art. 312.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 5, 7 și 9.pr.civ. va fi casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării judecătorul sindic se va conforma dispozițiilor instanței de recurs ținând seama și de celelalte critici formulate de pârâți în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței nr. 713/C/5.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex. 9/23.12.2009
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
