Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 591/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.591/COM
Ședința publică din 18 2008 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta pârâtă - SOCIETATEA AGRICOLĂ - cu domiciliul ales în, jud.C, împotriva sentinței civile nr.923/COM/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - - - - cu sediul în, jud.C - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în C, șos.-, nr.164, jud.C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă Societatea Agricolă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.22188/17.09.2008 depusă la dosar și pentru intimata debitoare - -- reprezentată prin lichidator judiciar, răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.94/17.09.2008, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă și prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare din partea intimatei debitoare.
Curtea, comunică recurentului pârât un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata debitoare.
Recurenta pârâtă, prin apărătorul său învederează instanței că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la acest termen.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților, potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul recurenta pârâtă Societatea Agricolă, prin apărătorul său solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Intimata debitoare - -- reprezentată prin lichidator judiciar, prin reprezentantul său convențional, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.5/COM din 23.12.2005, reclamanta - - prin lichidator - SRL a solicitat în contradictoriu cu Societatea Agricolă să se constate nulitatea absolută a facturilor fiscale nr.- din 30.06.2005 și nr.- din 30.06.2005; în subsidiar reclamanta a cerut anularea acelorași facturi fiscale.
Motivând acțiunea reclamanta a arătat că, la data de 30.06.2005 - - prin organele sale de conducere a emis două facturi fiscale - - și - - prin care au fost stornate facturile fiscale nr.- și - din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al Societății Agricole.
Această operațiune este lovită de nulitate în condițiile art.49 din Legea nr.64/1995, susține reclamanta urmare a lipsei totale a consimțământului și încălcării ordinii publice, în speță urmând a se reține frauda la lege.
Prin întâmpinare, pârâta a apreciat acțiunea ca inadmisibilă, învederând că sancțiunea nulității nu poate privi decât operațiunile juridice - înțelese ca acte de drept civil - iar nu facturile, ce reprezintă doar formulare de uz contabil în accepțiunea nr.HG831/1997.
Se subliniază și faptul că cele două facturi din data de 31.12.2003 au fost emise din eroare, atât timp cât nu a beneficiat de prestarea vreunui serviciu ori de livrarea unui bun, atât timp cât, demersurile de stornare a facturilor s-au materializat la 30.06.2005, fără a exista o intenție de fraudă la întocmirea lor.
Învederează pârâta că, celelalte susțineri ale reclamantei - referitoare la lipsa totală a consimțământului, încălcarea ordinii publice și frauda la lege nu sunt dovedite, impunându-se respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin note scrise, a data de 01.03.2006 reclamanta a arătat că obiectul cererii sale îl constituie constatarea nulității absolute a operațiunii de stornare a sumei de 260.921,22 lei, precum și a actelor aferente acesteia.
la rândul său note scrise, depuse la dosar la data de 29.03.2006 pârâta a înțeles a invoca excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin Sentința civilă nr.1391/COM/31.03.2006 Tribunalul Constanța - Secția comercială pronunțată în dosar nr.5/COM/03.01.2006, a admis excepția invocată de pârâtă procedând la respingerea acțiunii ca fiind promovată de o persoană lipsită de legitimare procesuală activă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs - - prin lichidator - SRL, ce a fost admis de Curtea de APEL CONSTANȚA prin Decizia nr.283/COM/22.06.2006 pronunțată în dosar nr.416/COM/24.05.2006, instanța de control judiciar dispunând casarea hotărârii și trimiterea pricinii pentru continuarea judecății Tribunalului Constanța, apreciind că reclamanta se legitimează procesual activ în speță, față de dispozițiile cuprinse în art.58 cu referire la art.74 din Legea nr.64/1995.
După casare, cauza a fost înregistrată sub nr.7724/COM/2006, fiind soluționată prin Sentința civilă nr.2030/COM/04.04.2007 în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității operațiunii de stornare realizată prin emiterea facturilor fiscale nr.- și nr.-din 30.06.2005.
Pentru a aprecia de această manieră, prima instanță a reținut în esență că, prin încheierea nr.21/COM/10.01.2005 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul 5851/COM/2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului - în condițiile Legii nr.64/1995 - împotriva debitorului - -, iar prin încheierea nr.2930/COM/10.10.2005 s-a hotărât trecerea societății în faliment; la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolvență au emis alte două facturi fiscale - - și - - prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al Societății Agricole.
Reține instanța că, la data efectuării operațiunii de stornare erau în vigoare dispozițiile Legii nr.64/1995 (republicată în 2004), care prevedeau la art.50 că, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea - dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art.33 alin.(1) lit."g") sau, după caz, ale art.39, intenția de reorganizare.
Se constată că, textul are incidență în speță, întrucât debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare, împrejurare statuată explicit și în încheierea de trecere la faliment.
Emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încălcarea art.49 alin.1 din același act normativ - în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Se apreciază de către instanța de fond că, legea instituie astfel, un caz de nulitate absolută și expresă care nu mai impune cercetarea raportului fundamental dintre părțile cu privire la care se referă actul sau operațiunea desființate retroactiv.
Or, în măsura în care operațiunea de stornare s-a efectuat ulterior datei deschiderii procedurii, ea este lovită de nulitate absolută, indiferent de atitudinea subiectivă a emitentului înscrisurilor.
Împotriva hotărârii tribunalului a formulat apel pârâta Societatea Agricolă, cauza fiind înregistrată sub nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, solicitând schimbarea în tot a acesteia, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, apreciind-o nelegală și netemeinică atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor, cât și în ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei.
În motivarea apelului s-a arătat că, în raport de dispozițiilor art.85 din Legea nr.85/2006, calitatea procesuală activă îi aparține doar - SRL în calitate de lichidator - -, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității, apelanta a considerat că soluția este greșită întrucât nulitatea este o sancțiune civilă care lipsește un act juridic de efectele sale și nu are în vedere un fapt juridic.
Pe fondul cauzei apelanta a considerat că instanța nu a analizat susținerile pârâtei probate prin înscrisurile depuse la dosar, ci doar a constatat că emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încălcarea art.49 alin.1 din Legea nr.64/1994. Reclamanta nu a aprobat existența caracterului fraudulos al actului de stornare, drept pentru care instanța nu putea să dea curs solicitării sale, nesusținută de probe pertinente.
La data de 12.09.2007, Curtea, din oficiu pune în discuția părților competența materială a instanței de fond în soluționarea litigiului, astfel că, prin Decizia civilă nr.191/12.09.2007 pronunțată în dosar nr-, se admite apelul, cu consecința desființării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea respectării normelor de competență prevăzute de Legea nr.85/2006.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține în esență că, procedura insolvenței este o procedură de executare silită unitară, colectivă și egalitară, iar normele care guvernează desfășurarea unei astfel de proceduri sunt norme imperative, speciale și derogatorii de la dreptul comun.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.85/2006 "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepția recursului prevăzut la art.8, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului, respectiv în registrul societăților agricole sau în registrul asociațiilor și fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător sindic".
Reține instanța că, din interpretarea sus-menționatelor dispoziții legale rezultă că, toate procesele și cererile de natură juridică aferente procedurii insolvenței sunt de competența tribunalului și sunt judecate de către judecătorul sindic.
Împrejurarea că, anumite acțiuni grevate pe Legea nr.85/2006 nu sunt cuprinse în mod expres în enumerarea de la art.11 din lege, nu face ca, în situațiile respective să se aplice dreptul comun în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei și compunerea completului de judecată.
Se arată că, scopul legii este acela de a reglementa în mod unitar procedura insolvenței și, bineînțeles, de a da în competența aceluiași judecător atât supravegherea actelor și operațiunilor aferente procedurii, cât și soluționarea eventualelor incidente care intervin în cursul acesteia.
Astfel, după deschiderea procedurii insolvenței, toate actele și operațiunile sunt supuse autorizării judecătorului sindic, iar încălcarea acestei condiții este sancționată cu nulitatea absolută a tuturor actelor, operațiunilor și plăților efectuate, așa după cum rezultă din dispozițiile art.46 al.1 și al.2 din Legea nr.85/2006.
Fiind vorba de o nulitate absolută, reține instanța că, se deduce posibilitatea dispunerii din oficiu sau posibilitatea de a fi cerută de oricare persoană interesată, ca urmare a consultării listelor sau a luării la cunoștință, pe orice cale, despre efectuarea operațiunilor, actelor și plăților cu încălcarea condițiilor prevăzute de textul de lege sus-arătat.
Instanța concluzionează astfel că, toate acțiunile întemeiate pe Legea nr.85/2006 trebuie să primească același tratament juridic, respectiv să fie soluționate în mod unitar de judecătorul sindic, hotărârile pronunțate având calea de atac prevăzută de art.12 alin.1 din lege. Or, în speță, se constată că hotărârea a fost pronunțată de instanța de drept comun și nu de judecătorul sindic desemnat, motiv pentru care admițând apelul se dispune desființarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
După casare cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- nemaifiind administrate probatorii suplimentare.
Prin Sentința civilă nr.923/COM din 14.04.2008, Tribunalul Constanța - Secția comercială - judecător sindic admite cererea formulată de reclamanta - -, prin lichidator judiciar constatând nulitatea absolută a operațiunii de stornare a facturilor fiscale nr.- din 31.12.2003 emisă pentru suma de 166.805,1306 lei și nr.-/31.12.2003 emisă pentru suma de 94.116,0849 lei, operațiune realizată prin emiterea facturilor fiscale nr.-/30.06.2005, respectiv nr.-/30.06.2005.
Pentru a aprecia de această manieră instanța reține, în esență că, falita - - a emis la 31.12.2003 două facturi fiscale (respectiv - și -) facturi fiscale care atestă existența unor creanțe asupra pârâtei Societatea Agricolă în valoare de 166.805,1306 lei și 94.116,0849 lei însușite la plata prin semnătură.
Prin încheierea nr.21/COM/2005 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.5851/COM/2004 s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului în condițiile Legii nr.64/1995 împotriva debitorului - -, iar în baza încheierii nr.2930/COM/2005 s-a hotărât trecerea societății la faliment; ori la data de 30.06.2005 organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolvență au emis alte două facturi fiscale - și - prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al Societății Agricole.
Reține instanța că, la data efectuării operațiunii de stornare erau în vigoare dispozițiile art.50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încălcarea art.49 alin.1 din același act normativ care statuează că "în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Deoarece legiuitorul a sancționat încheierea unor operațiuni juridice care exced activităților curente a debitoarei cu nulitatea absolută, reține instanța că, este irelevantă susținerea pârâtei precum că, în cauză nu s-a probat frauda la lege, atât timp cât, legea instituie un caz de nulitate absolută și expresă indiferent de elementul volițional.
Singurele excepții pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecătorului sindic și în cazul continuării desfășurării activității curente în conformitate cu art.49 din Lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen, a declarat recurs SOCIETATEA AGRICOLA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 (1) Cod pr.civilă, cu următoarea motivație, în esență:
- instanța în mod greșit a trecut peste apărările societății recurente, deoarece sancțiunea nulității nu poate privi un fapt juridic "lato senso", ci doar un act juridic;
- instanța nu a analizat susținerile recurentei reclamante probate prin înscrisurile depuse la dosar, ci doar a constatat că emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încălcarea art.49 al.1 din Legea nr.64/1995, republicată;
Prin întâmpinare - - prin lichidator judiciar, solicită instanței respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, arătând că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.49 al.1 cu referire la art.50 din Legea nr.64/1995 republicată (art.46 al.1 cu referire la art.47 al.1 din Legea nr.85/2006) și nicidecum dispozițiile art.79 din Legea nr.85/2006.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civilă apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
La data de 10.01.2005 Tribunalul Constanța - Secția comercială judecătorul sindic dispune prin încheierea de ședință nr.21 pronunțată în dosar nr.5851/COM/2004, deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului în condițiile Legii nr.64/1995 împotriva debitorului - -.
Ulterior, prin încheierea de ședință nr.2930/COM/10.10.2005 s-a hotărât trecerea societății în faliment, pentru ca ladata de 30.06.2005organele de conducere ale debitorului supus procedurii de insolvență să fi emis două facturi fiscale - și - prin care au fost stornate facturile din 31.12.2003, stingându-se în acest fel debitul total de 260.921,2155 lei al Societății Agricole.
Sub aspect procesual, înregistrarea cererii introductive la tribunalul competent reprezintă imboldul inițial care pune în mișcare mecanismul procedural reglementat de Legea reorganizării judiciare și a falimentului nr.64/1995 - în vigoare la data efectuării operațiunii de stornare sus-menționate - (Legea procedurii insolvenței nr.85/2006 în vigoare la această dată).
Legiuitorul distinge însă între începerea procedurii și deschiderea procedurii, ce reprezintă momente procedurale deosebite deoarece, pentru deschiderea procedurii este necesară pronunțarea unei hotărâri de către judecătorul sindic în sarcina căruia legiuitorul reglementează în mod distinct anumite atribuții, pentru ca, în referire la cererea introductivă să se fi făcut mențiuni referitoare la persoanele ce pot solicita luarea unei astfel de măsuri.
Hotărârea de deschidere a procedurii, pronunțată de judecătorul sindic, apare ca fiind o hotărâre atributivă (constitutivă) întrucât prin ea se creează o situație nouă pentru comerciantul debitor, aflat în încetare de plăți, producându-se o serie de efecte.
Principalele efecte ale deschiderii procedurii sunt, atât efecte de natură patrimonială, cât și de natură nepatrimonială, vizând, deci, fie patrimoniul debitorului, fie persoana acestuia.
Urmează a se reține că, la data efectuării operațiunii de stornare erau în vigoare dispozițiile art.50 din Legea nr.64/1995, iar emiterea facturilor fiscale s-a realizat cu încălcarea art.49 alin.1 din același act normativ care statuează că "în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Cu alte cuvinte, debitorul nu pierde dreptul de proprietate a bunurilor sale, dar nu va mai putea să le administreze și să dispună de ele, interdicție ce prezintă, aparent, caracteristicile unei incapacități legale speciale.
După deschiderea procedurii insolvenței, toate actele și operațiunile efectuate de debitor sunt supuse autorizării judecătorului sindic, încălcarea acestei condiții determinând aplicarea sancțiunii nulității absolute, susținere ce se bazează atât pe exprimarea categorică și imperativă a normei sus-citate (art.49), cât și pe caracterul concursual și egalitar al procedurii.
În principal, potrivit art.50 din Legea nr.64/1995, deschiderea procedurii determina ridicarea dreptului de administrare a debitorului, constând în, dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă nu și-a declarat, în condițiile art.3 sau după caz, ale art.39 intenția de reorganizare.
Desesizarea debitorului de bunurile sale și ridicarea dreptului de a-și administra afacerea, reprezintă un efect tradițional al procedurii falimentului, singurele excepții pentru salvgardarea actelor fiind autorizarea judecătorului sindic și continuarea desfășurării activității curente în conformitate cu art.49 din lege.
În acest context, urmează a se reține că, factura - din 31.12.2003 a fost emisă de către - - către AGRICOLA, în baza relațiilor comerciale existente, pentru suma de 166.805,13 lei RON, aceasta fiind acceptată la plată prin aplicarea semnăturii de primire, situație de fapt ce este identică și pentru factura - din data de 31.12.2003 emisă pentru suma de 94.116,08 lei RON.
Instanța reține că, atât timp cât, declanșarea procedurii insolvenței față de debitoare a fost pronunțată prin încheiere la data de 10.01.2005, față de dispozițiile legale sus citate - art.50 al.1 din Legea nr.64/1995 (art.47 al.1 din Legea nr.85/2006) - debitoarea prin organele sale de conducere nu mai avea dreptul să efectueze acte de administrare sau de dispoziție.
În același context, cauza de nulitate absolută prevăzută de legea specială la art.49 al.1 este incidentă, deoarece, stornarea sumei de 260.921,22 lei RON prin emiterea facturii nr.- din data de 30.06.2005 și a facturii nr.- din data de 30.06.2005, nu mai putea fi efectuată de debitor singur, având în vedere că efectul ridicării dreptului asupra averii debitorului este general, raportându-se la integritatea acestei averi, în sensul împiedicării debitorului de a efectua acte de administrare și de dispoziție.
Față de efectele hotărârii de deschidere a procedurii și a dispozițiilor Legii nr.85/2006, debitoarea nu mai avea dreptul să-și administreze bunurile, deci să mai facă acte de dispoziție prin voința organelor sale de conducere, ci doar prin consimțământul administratorului care a fost desemnat în cauză și care nu a dispus stornarea acestei sume.
Cum stornarea s-a făcut numai prin organele societății - debitoarea - fără autorizarea judecătorului sindic ori a administratorului judiciar, văzând și dispozițiile cuprinse în art.46 din Legea nr.85/2006, instanța reține că, actul juridic de stornare este lovit de nulitatea absolută, la fel și actele aferente acestuia, factura nr.- din data de 30.06.2005 și factura nr.- din data de 30.06.2005, având în vedere lipsa totală a consimțământului, el fiind dat de persoane care nu aveau, conform legii, calitatea de a-l mai exprima, neavând dreptul de a conduce activitatea conform dispozițiilor art.25 lit."b" din lege, activitatea fiind condusă integral de lichidator.
Deoarece legiuitorul a sancționat încheierea unor operațiuni juridice care exced activităților curente a debitoarei cu nulitatea absolută, reține instanța că, este irelevantă susținerea pârâtei precum că, în cauză nu s-a probat frauda la lege, atât timp cât, legea instituie un caz de nulitate absolută și expresă indiferent de elementul volițional.
Întrucât actele juridice s-au încheiat cu nerespectarea interdicției impuse de legea ce reglementează procedura insolvenței și care interzice ca debitorul prin organele sale statutare să mai efectueze acte de dispoziție față de patrimoniul falitei, instanța reține că, facturile de stornare au fost emise cu încălcarea interdicției legale.
Împrejurarea că, instanța de fond nu a examinat aspecte legate de achitarea sumelor obiect al stornării, ca și cauze de nulitate invocate în subsidiar, nu constituie un motiv temeinic pentru a dispune reformarea hotărârii recurate, aceasta cu atât mai mult cu cât, susținerile au fost făcute de intimată în referire la fondul cauzei și nu de recurentă.
Pentru toate considerentele sus-expuse, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, cum în cauză nu era necesar a se proba frauda la lege, atât timp cât legea instituie un caz de nulitate absolută și expresă, în referire la actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul comercial d clarat de recurenta pârâtă - SOCIETATEA AGRICOLĂ - cu domiciliul ales în, jud.C, împotriva sentinței civile nr.923/COM/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - - - - cu sediul în, jud.C - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în C, șos.-, nr.164, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.jud./10.10.2008
Dact.Sz - 2 ex/10.10.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
