Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 598/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 598/
Ședința publică din 02 Iunie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în Târnăveni,-, -.1,.8, jud.M, împotriva Sentinței comerciale nr. 317 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, Falimente, în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pârâtul - recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, conform disp.art.301,303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei prin chitanța aflată la fila 11 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar acordă cuvântul părții prezente.
Pârâtul recurent solicită admiterea recursul așa cum este formulat și în scris.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 317/26.01.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a fost admisă cererea promovată de lichidatorul judiciar împotriva pârâților și și a dispus angajarea răspunderii personale, în solidar, a pârâților pentru datoriile debitoarei falite "" până la concurența sumei de 489.538,93 lei, precum și a cheltuielilor aferente procedurii de faliment a debitoarei.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 19.11.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, lichidatorul judiciar a formulat cerere de angajare a răspunderii personale a celor doi pârâți, foști administratori ai debitoarei, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 întrucât nu ar fi asigurat ținerea evidențelor contabile ale societății, contabilitatea nefiind condusă din anul 1999. De asemenea, lichidatorul judiciar mai susține că din acest motiv nu s-a putut realiza un inventar al societății și nu s-a putut cunoaște situația reală a patrimoniului societății la data deschiderii procedurii.
Raportul privind cauzele și motivele care au determinat starea de insolvență a debitoarei falite, reține judecătorul sindic, relevă faptul că nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile, astfel că raportul a fost întocmit în baza bilanțului contabil din 31.12.1999, dată la care deținea stocuri de 177.802 lei, creanțe în valoare de 73.286 lei și disponibilități bănești în valoare de 16.059 lei, datoriile societății, la aceeași dată, ridicându-se la suma de 294.700 lei, aceste date reflectând încă de la această dată insolvența societății.
Până la data de 22.08.2005 administrarea societății a fost asigurată de pârâtul, iar de la această dată a îndeplinit funcția de administrator statutar până la data de 26.03.2006
Judecătorul sindic reține din interogatoriului pârâtului că evidențele contabile ale societății au fost conduse, documentele contabile au fost predate copârâtului și că recunoaște că datoriile societății au fost acumulate în perioada în care a deținut funcția de administrator statutar.
La rândul lui, pârâtul afirmă, în interogatoriul luat, că actele contabile le-a preluat de la copârât, dar nu le-a studia și, ulterior, la data de 27.03.2006 le-a predat numitului, acesta din urmă preluând funcția de administrator de la această dată.
Prin sentința civilă nr. 640/15.04.2006 s-a dispus dizolvarea societății, astfel că, concluzionează judecătorul sindic, la data la care administrarea societății a fost preluată de numitul, cauza privind dizolvarea societății debitoare se afla pe rolul instanței.
Cu toate că societatea debitoare nu a avut ținută contabilitatea din anul 1999, totuși aceasta și-a continuat activitatea, acest fapt rezultând din livrarea de marfă în anul 2002 către ""
Așadar, judecătorul sindic a reținut atât vinovăția pârâtului, dar și a copârâtului, acesta din urmă prin aceea că, după preluarea administrării în anul 2005 societății, avea obligația asemănătoare de a asigura ținerea evidenței contabile, cu atât mai mult cu cât a și recunoscut că după preluare societatea a mai desfășurat activitatea pe o perioadă de o lună sau 2 luni.
Aceste fapte, de a nu întocmi în perioada 2000 - 2006 evidențele contabile ale societății, bilanțurile contabile aferente acestora nefiind depuse la Administrația Financiară și nici la. a cauza ajungerea societății în stare de insolvență.
În ce privește susținerile pârâților că actele contabile ar fi fost predate numitului, judecătorul sindic arată că datoriile societății s-au acumulat în perioada anterioară preluării de către acesta a funcției de administrator, or, precizează judecătorul sindic, în raport cu activitatea avută de debitoare, pârâții erau obligați ca administratori statutari de a asigura ținerea contabilității conform dispozițiilor legale, sens în care judecătorul sindic a invocat dispozițiile art. 10 alin. 1, art. 30 și art. 37 din Legea nr. 82/1991 rep.
Din aceste motive, subliniază judecătorul sindic, activitatea economică nu a putut fi verificată de către lichidatorul judiciar și nu a putut verifica situația bunurilor înscrise în evidența societății. Fapta reținută în sarcina acestora este cea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, iar în ce privește răspunderea pârâților sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 referitoare la răspundere solidară în caz de pluralitate, aceasta în ce-l privește pe pârâtul, care a și recunoscut că a preluat actele contabile, dar pe care nu le-a studiat, dar care a fost de acord cu continuarea activității de către societatea debitoare, recunoscând implicit că nu a contabilizat operațiunile efectuate în perioada de o lună sau două luni cât a avut activitate societatea sub administrarea sa.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii în răspundere formulată de lichidatorul judiciar. În esență, recurentul susține că în perioada 23.08.2005 - 26.03.2006 nu a luat nicio decizie și nici nu a participat la luarea unei decizii privind administrarea și funcționarea societății debitoare, că nu a semnat niciun fel de acte din care să rezulte că ar fi intrat efectiv în posesia actelor contabile, a ștampilei societății sau alte acte ale societății. În fapt, pretinde recurentul, actele societății se aflau la adresa din Târnăveni,-, -. 6, jud. M, unde nu a avut acces direct și liber. De asemenea, mai pretinde că nu a fost informat, la preluarea funcției, de către fostul administrator, despre starea financiar - contabilă a firmei, iar pentru faptul că nu erau îndeplinite condițiile legale cerute de lege privind ținerea contabilității a solicitat revocarea mandatului de administrator. În fine, mai arată că toate debitele au fost calculate de organele financiar fiscale până la data de 23.08.2005, nefiind informat în niciun fel asupra acestui debit.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, lichidatorul judiciar a formulat cerere doar în raport cu fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, și anume dacă una din persoanele enumerate de aliniatul 1 al art. 138 "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitateaîin conformitate cu legea".
Cu alte cuvinte, acest text de lege instituie o răspundere civilă delictuală specială, în sensul în care pe lângă cele trei condiții de stabilire a răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, mai este necesar ca fapta și prejudiciul să fi contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
În cazul de față, starea de fapt a fost corect reținută de judecătorul sindic, ținând cont de fapta cu care a fost sesizat de lichidatorul judiciar.
Astfel, raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus la starea de insolvență, întocmit la data de 10.05.2007 de către lichidatorul judiciar ( 223 - 226 dos. Tribunalul Comercial Mureș, vol. I), s-a constatat că pe perioada 1997 - 1999, deci de la înființarea societății, aceasta a fost în pierdere în mod constant,l acumulând datorii în special la bugetul general consolidat al statului (294.700 mii lei). Totodată, rezultă aspectul subliniat și de judecătorul sindic, și anume faptul că debitoarea nu a depus la organul fiscal/registrul comerțului bilanțurile contabile pentru perioada următoare anului 1999, debitoarea nu a declarat la organul fiscal încetarea activității.
Acest mijloc de probă se coroborează și cu interogatoriul luat recurentului, care afirmă, în fața judecătorului sindic, că a preluat actele contabile de la vechiul administrator statutar, pe care însă nu le-a studiat pentru că nu a reușit să contacteze un contabil. Ulterior, își continuă declarația recurentul, acesta a predat actele pe bază de proces - verbal de predare - primire actele contabile următorului administrator statutar. Totodată, recunoaște prin interogatoriul luat că a continuat activitatea debitoarei, chiar dacă doar o lună sau două ( 9, vol. II al dos. Tribunalului Comercial Mureș ).
Cu alte cuvinte, responsabilitatea administratorului statutar, inclusiv a recurentului, își are izvorul legal în dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep. iar obligațiile lui sunt prevăzute de art. 73 din același act normativ, dar și de actele normative ce reglementează modul de ținere a contabilității (care este și conținutul faptei ce i-a fost reținută în sarcină de către judecătorul sindic).
Una dintre obligațiile prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. prevede și obligația de a ține corect registrele și de a le păstra. De asemenea, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 rep. prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității debitoarei revine administratorului.
Or, chiar recurentul recunoaște că a preluat actele contabile de la fostul administrator statutar. Faptul că nu a analizat aceste acte nu poate fi primit ca o apărare, ci, dimpotrivă, ca o dovadă în plus că, deși era obligat datorită mandatului special pe care îl avea ca și administrator statutar, acesta nu și-a îndeplinit obligațiile statutare și legale, astfel cum au fost ele relevate mai sus și subliniate și de judecătorul sindic.
Recurentul nu se poate prevala de faptul că nu a avut acces la actele contabile, după cum susține în recurs, aceasta, pe de-o parte, pentru că contravine interogatoriului luat de judecătorul sindic în care recurentul susține că a preluat actele contabile de la vechiul administrator și, pe de altă parte, că nu există nici o dovadă peremptorie pe care recurentul să o prezinte instanței care să dovedească că ar fi făcut diligențe pentru a intra în posesia actelor, despre care afirmă că nu avea acces, la fostul administrator.
Toate aceste elemente de fapt conturează existența faptei pentru care s-a cerut angajarea răspunderii de către lichidatorul judiciar, ca și corectitudinea argumentelor aduse de judecătorul sindic în hotărârea atacată.
Ținând cont de dispozițiile art. 138 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, relative la pluralitatea răspunderii și la solidaritatea acesteia, instanța de recurs apreciază, în acord cu raționamentele indicate de judecătorul sindic, pe care le reține în întregime, că există și vinovăția recurentului pârât, în solidar cu copârâtul, astfel că soluția dată de judecătorul sindic este ferită de orice critici, din acest punct de vedere.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondat și netemeinic recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu domiciliul în T-veni, str. 1 - 19178. 46,.1,.8, jud. M, împotriva Sentinței nr. 317/26.01.2009 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 02 Iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
fiind în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă
semnează Grefier șef secție
Red.
Dact. Sz.
5.08.2008
2 exemplare
Jud.fond. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
