Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 599/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
E contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 599/
Ședința publică din 02 iunie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, domiciliat în S,-, AP.13, jud.M, împotriva Sentinței comerciale nr.502/18 februarie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal răspunde pentru recurentul, avocat cu delegație la dosar (18) și pârâtul intimat, lipsă fiind pârâții intimați, creditorii intimați AVAS B, Prestare S, M, " FARM"SRL Tg.-M și debitoarea intimată " "SRL prin lichidator Transilvania M
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, în temeiul disp.art.301, 303 cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei prin chitanța aflată la fila 19 din dosar (depusă în instanță) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se constată depusă la dosar întâmpinarea formulată de lichidatorul judiciar Transilvania MC( 15,16).
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar acordă cuvântul în fond părților prezente.
Reprezentantul pârâtului-recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nelegală a cererii de angajare a răspunderii personale a recurentului pentru o parte din pasivul debitoarei - falite, respectiv pentru suma de 8.948 lei, formulate de către lichidatorul judiciar în prezentul dosar la data de 16 mai 2007 și precizată la data de o9 decembrie 2008, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii aflată la dosar. și în instanță motivele de recurs. Susține că recurentul nu a fost tratat egal din punct de vedere juridic legal în raport cu celelalte părți din proces.
Pârâtul intimat lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.502 din 18 februarie 2009 Tribunalului Comercial Mureșs -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției, invocate de pârâtul, s-a respins excepția tardivității precizării acțiunii formulată de pârâții și, s-a admis în parte cererea lichidatorului judiciar TRANSILVANIA M C, formulată în contradictoriu cu pârâtul, dispunându-se angajarea răspunderii personale a acestuia până la concurența sumei de 8.948 lei, parte din pasivul debitoarei TRANS
S-a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul, luându-se act și constatându-se renunțarea la judecată față de pârâții și.
In considerentele hotărârii atacate s-au reținut următoarele:
Societatea falită a fost înființată în 1997 avându-i asociați pe, acesta având și funcția de administrator de drept, și, însă, cu începere din 2003 și până în prezent, deși se află în funcțiune, nu a depus bilanțuri de activitate.
Prin cererea de angajare a răspunderii administratorului s-a reținut în sarcina pârâtului că se impune angajarea răspunderii personale pentru suma de 8.948 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare aferente anului 2004, fiind cauzate de impunerea suplimentar datorită inexistenței documentelor originale justificative; fapta fiind încadrată în ipoteza legală cuprinsă în art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, pentru pârâtul, lichidatorul a solicitat angajarea răspunderii personale pentru întregul pasiv 210.575,92 lei în temeiul art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 pentru pagube aduse societății prin folosirea bunurilor acesteia în folosul propriu sau al altei persoane.
Excepția privind tardivitatea precizării acțiunii lichidatorului formulată de cei doi pârâți a fost apreciată ca nefondată, întrucât precizările aduse cererii inițiale nu constituie modificare sau întregire de acțiune în sensul art.132 alin.1 Cod procedură civilă.
Au fost de asemenea respinse excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, întrucât acesta nu trebuia să aibă o anumită calitate în cadrul societății falite (membru al organelor de conducere sau de supraveghere), precum și cea a prescripției acțiunii, întrucât, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.139 din Legea nr.85/2006 referitoare la termenul de 3 ani care curge de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana ce a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii.
Față de pârâtul s-a reținut că acțiunea este întemeiată, iar raportul de cauzalitate între faptă și producerea stării de insolvență fiind evidențiat de lichidator prin efectele produse asupra patrimoniului debitoarei, fapta generând obligații bugetare suplimentare, care, la rândul lor, au produs accesorii.
Acțiunea formulată față de celălalt pârât a fost respinsă, întrucât s-a apreciat că mutarea utilajelor debitoarei de la sediul societății și semnarea unui contract de închiriere de către pârât în numele unei societăți comerciale la care are calitatea de administrator nu dovedesc fapta imputată și anume folosirea bunurilor în interes propriu, aceasta fiind ulterioară momentului producerii stării de insolvență, nefiind dovedit că utilajele ar fi fost folosite în interesul altei societăți.
Inițial, s-a solicitat angajarea răspunderii personale și a pârâtului, față de acesta renunțându-se la judecarea acțiunii ca urmare a decesului acestuia.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul, criticând hotărârea atacată ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând, în esență, că instanța nu a evaluat corect înscrisurile depuse în cauză, care ar proba netemeinicia acțiunii și anume actul adițional prin care acesta a fost revocat din funcția de administrator al societății, contractul de prestări servicii încheiat cu pârâtul pentru ținerea contabilității, precum și raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus la apariția stării de insolvență.
A mai arătat că începând din decembrie 2004, nu a mai îndeplinit atribuții de administrare a societății, acestea revenind defunctului și lui, față de acesta fin urmă recurentul apreciind că a beneficiat de un tratament discriminatoriu în condițiile în care a avut un aport substanțial la ajungerea societății în stare de faliment.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că tocmai recurentul este cel care în cursul anului 2005 efectuat operațiuni de casă, semnând și situații financiare, în aceeași perioadă de referință fiind înregistrate deficiențe în raportul de inspecție referitoare la obligații fiscale suplimentare. Referitor la tratamentul discriminatoriu despre care recurentul susține că i-ar fi fost aplicat, lichidatorul a arătat că aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât față de pârâtul nu se impunea angajarea răspunderii personale, acesta fiind administrator de fapt, care a și stins un debit al falitei din surse proprii, iar față de celălalt pârât, s-a respins acțiunea, întrucât faptele imputate acestuia au fost ulterioare declanșării falimentului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente precum și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, curtea constată că recursul promovat în cauză este neîntemeiat pentru cele ce urmează:
Nu poate fi negat în cauză aportul recurentului în ceea ce privește ajungerea societății în stare de faliment ca urmare a conduitei acestuia, așa cum a fost, de altfel, prezentată în raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus la apariția stării de insolvență.
Astfel, după cum s-a arătat și de către lichidatorul judiciar prin întâmpinare, recurentul a îndeplinit atribuții raportate noțiunii de contabilitate, efectuând atât operațiuni de casă și de asemenea semnând situații financiare, ceea ce conduce la concluzia asumării de către acesta a atribuțiilor îndeplinite astfel. De altfel, din aceeași perioadă în care recurentul a îndeplinit aceste atribuții datează și obligațiile fiscale suplimentare tocmai ca urmare a inexistenței documentelor originale justificative.
Pe de altă parte, raportul de cauzalitate între fapta recurentului și producerea stării de insolvență este determinat tocmai de consecințele patrimoniale ale conduitei recurentului, acestea regăsindu-se în obligații bugetare suplimentare neachitate, răspunderea revenindu-i acestuia chiar și pentru executarea culpabilă a mandatului asumat.
Și, nu în ultimul rând, susținerile acestuia precum că ar fi beneficiat de un tratament discriminatoriu în raport de administratorul de fapt, și sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât recurentul poate invoca în propria cale de atac aspecte ce țin de nelegalitatea dispozițiilor care-l vizează strict pe acesta, neputând fi extinse efectele promovării căii de atac cu privire la alte persoane, care nu au înțeles să formuleze recurs în cauză.
Pentru că nu există alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, curtea urmează a respinge ca neîntemeiat recursul promovat în cauză, urmând a păstra ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în S,-,.13, jud.M, împotriva sentinței comerciale nr.502/18 februarie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
- pt.
fiind în concediu, semnează
președintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
2 ex.
01.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
