Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1545/COM
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - S, cu sediul în B, str. -
-.9-11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4259/COM/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC - SRL, cu sediul în C,-, -, înmatriculată la. sub nr. J-, prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,--126, -B.9, județ C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru. Recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri sau alte motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Debitoarea SC " - " SRL prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență a solicitat intrarea debitoarei în procedură simplificată de faliment.
Prin încheierea nr. 5071/com/19.12.2008, judecătorul sindic a admis cererea debitoarei, a dispus intrarea debitoare în procedură simplificată de faliment și desemnarea Cabinetului Individual de Insolvență în calitate de lichidator judiciar.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.4259/COM din 12.06.2009 Tribunalul Constanța, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC - Idea SRL și radierea acestuia din registrul comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că practicianul în insolvență nu a identificat în patrimoniul debitoarei bunuri mobile sau imobile, iar creditoarea DGFP C nu a avansat sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor administrative, fiind îndeplinite condițiile închiderii procedurii simplificate de faliment.
3. Recurs
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, criticând-o sub aspectele:
- fondurile necesare s-ar fi putut obține urmare a aplicării dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006;
- neavansarea de către creditori a sumelor necesare nu trebuie să fie sancționată cu închiderea procedurii;
- se impune continuarea procedurii lichidării judiciare pentru a se putea formula cererea de antrenare a răspunderii materiale a persoanelor vinovate de producerea stării de insolvență;
- legea pune la îndemâna societății această modalitate de recuperare a creanțelor deținute asupra debitoarei;
- rolul lichidatorului judiciar nu este similar celui a executorului judecătoresc, anume de a vinde bunurile aflate în averea debitoarei.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
4. Curtea
Analizând criticile aduse, instanța de recurs reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
- practician în insolvență numit lichidator judiciar al debitoarei SC Idea SRL a întocmit și depus Raportul privind propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului în temeiul art.131 din legea nr.85/2006, după ce în prealabil s-au parcurs toate etapele prevăzute de lege, respectiv s-au notificat creditorii posibili, societatea debitoare și administratorul la sediul cunoscut și Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale bugetului local de pe lângă Primăria Municipiului C în vederea identificării bunurilor aparținând societății în scopul valorificării lor și îndestulării creditorilor.
Urmare activităților desfășurate de lichidator, a rezultat că societatea nu își mai desfășoară activitatea la sediul declarat, că administratorul nu a dat curs notificării și că societatea nu deține bunuri mobile sau imobile ce puteau fi valorificate pentru a îndestula creditorii înscriși la masa credală.
Prin raportul întocmit s-a solicitat de către lichidator aplicarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, în sensul închiderii procedurii.
Judecătorul sindic a solicitat creditorilor să precizeze dacă înțeleg să suporte onorariului lichidatorului judiciar și cheltuielile de procedură.
Cum niciunul nu s-a oferit să analizeze aceste cheltuieli, s-a dispus închiderea procedurii.
În consecință se reține că judecătorul sindic a respectat dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Nici următoarea critică privind necomunicarea de către lichidator dacă există persoane responsabile conform art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate fi primită avându-se în vedere cele arătate de lichidator în raportul său potrivit cu care neputând intra în posesia documentelor contabile nu a putut stabili cauzele insolvenței și nici persoanele vinovate de această situație.
Neputând fi identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență nu se poate spune că lichidatorul judiciar ar fi rămas în pasivitate în ceea ce privește formularea unei cereri pentru antrenarea răspunderii materiale întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
În cauză se constată că propunerea făcută de lichidatorul judiciar are caracter fondat atâta timp cât în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani în acest sens.
Faptul că prezenta recurentă apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a organelor de conducere nu o pot îndreptăți în a solicita obligarea practicianului în insolvență să introducă cererea, atâta timp cât are la dispoziție pârghiile promovării unor astfel de cereri.
Introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în reorganizare o facultate și nu o obligație legală fiind astfel expresia principiului disponibilității în formularea unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
Nu în ultimul rând, nici criticile recurentei privitoare la o greșită interpretare de către prima instanță a necesității avansării de către creditori a sumelor aferente continuării administrării procedurii nu sunt fondate. Este adevărat că potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 toate cheltuielile procedurii de insolvență vor fi suportate din averea debitorului, iar în cazul în care din contul acestuia lipsesc disponibilitățile, se va utiliza fondul de lichidare constituit la nivelul registrului comerțului.
Dar acest lucru nu înseamnă că și în acele cazuri în care administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat constată că în averea debitorului falit nu există nici un bun ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, judecătorul - sindic să impună practicianului să administreze în continuare procedura de insolvență față de respectivul debitor, costurile procedurii urmând să fie, pentru început avansate de către administratorul judiciar/lichidator, iar ulterior recuperate din fondul special de lichidare, în condițiile în care creditorii, deși li s-a cerut acest lucru, nu au înțeles să avanseze sume în acest sens.
Că este așa, rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art.20 alin.1 lit.i) și a art.131 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora practicianul are ca principală atribuție, printre altele, și aceea de a sesiza de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că cele existente sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, sesizarea sindicatului impunându-se tocmai pentru ca instanța, în urma analizării acestei situații și constatând faptul că creditorii nu doresc avansarea sumelor necesare, să poată decide închiderea procedurii în condițiile art.131 din lege.
Față de cele arătate, întrucât criticile aduse nu sunt de natură a conduce la reformarea hotărârii, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - S, cu sediul în B, str. -
-.9-11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4259/COM/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC - SRL, cu sediul în C,-, -, înmatriculată la. sub nr. J-, prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,--126, -B.9, județ C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
09 decembrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.- /13.01.2010
Tehnored. 2 ex./14.01.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
