Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 60/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 60
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUN. I și pe intimat " " I, lichidator CABINET - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " " I, intimat, intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței STABILIRE RĂSPUNDERE PERSONALĂ, recurs declarat împotriva sentinței nr. 410/S din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru lichidator și av. pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantții legali ai recurentei, intimatei-debitoare și intimații persoane fizice și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 2 lea termen de judecată iar lichidatorul a depus răspunsul la excepția invocată din oficiu.
Av. pentru lichidator depune delegație de substituire a av..
Av. pentru intimatul depune delegație de reprezentare a acestuia.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în declararea recursului, precum și cu privire la recurs.
Av. pentru intimatul solicită admiterea excepției și respingerea recursului. Depune, cu titlu de practică judiciară, xerocopia unei decizii a Curții de Apel Bacău.
Av. pentru lichidator solicită admiterea excepției și respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr. 401/S/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic s-a respins excepția invocată de pârâtul privind lipsa excepției calității sale procesuale pasive; s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru stabilirea răspunderii personale a pârâților și și s-a admis acțiunea în răspundere personală formulată în contradictoriu cu pârâtul, dispunându-se obligarea pârâtului să plătească pasivul neacoperit al debitorului SC SRL, pasiv care rezultă din tabelul definitiv aflat la fila 159 dosar fiind.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.72/S/20.02.2008 pronunțată în acest dosar s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului, SC SRL, fiind numit lichidator judiciar, Cabinet.
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului a fost definitivat prin încheierea nr.246/28.05.2008.
La data de 26.06.2008 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului a înaintat la dosar raportul final, solicitând să se dispună închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea 85/2006, motivat de faptul că societatea nu deține bunuri care să poată fi valorificate în vederea acoperirii creanțelor.
Totodată, lichidatorul judiciar a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând obligarea acestora, în temeiul art.138 din Legea 85/2006, să suporte pasivul neacoperit al debitorului falit.
În motivarea acțiunii se arată că pârâții, în calitatea lor de administratori ai societății nu au prezentat actele financiar contabile și nu au ținut evidența contabilă potrivit legii.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepția privind lipsa sa de calitate procesuală pasivă, susținând că de la data de 27.01.2006 nu mai are nici o calitate în cadrul societății debitoare, cesionând celorlalți doi pârâți părțile sale sociale.
Excepția este neîntemeiată, urmând a fi respinsă întrucât, potrivit relațiilor furnizate de ORC- I, pârâtul a activat în cadrul societății până la data de 26.01.2006 în calitate de administrator. Or, starea de insolvență poate avea cauze chiar în această perioadă.
Pe fondul cauzei, acțiunea lichidatorului este întemeiată doar în ceea ce-l privește pe pârâtul.
Astfel, la data deschiderii procedurii acesta avea calitatea de administrator al societății debitoare.
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,să fie suportată de către membrii organelor de conducere(administratori,directori,cenzori),care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență,prin una din faptele expres enumerate la lit. a-g.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv raportul lichidatorului judiciar se constată că administratorul-pârât nu prezentat actele financiar contabile ale societății debitoare așa cum impune art. 35 din Legea 85/2006., de unde se desprinde concluzia că pârâtul, care avea obligații clare stabilite de art.73 alin.1 lit. c din Lg.31/1990, nu a ținut o contabilitate legală a societății debitoare, fapta sa fiind sancționată de disp.art.138,lit. d din legea insolvenței.
Ca efect al admiterii cererii,pârâtul-administrator va fi obligat să suporte din averea proprie pasivul firmei falite.
În legătură cu ceilalți doi pârâți, acțiunea va fi respinsă întrucât, pârâtul nu a avut în cadrul societății atribuții de administrare, fiind doar asociat, iar în ceea ce-l privește pe pârâtul,acestuia nu-i pot fi imputate nereguli în legătură cu contabilitatea până la data retragerii din societate deoarece, așa cum rezultă din procesul verbal legalizat sub nr.508/03.04.2006 la BNP - actele contabile ale debitoarei au fost predate noilor asociați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I prin reprezentantul său legal criticând-o pentru netemeinicie.
A arătat recurenta că, în anul 2005, societatea a fost supusă unui control fiscal, sens în care, în data de 5.04.2005, a fost încheiat raportul de inspecție fiscală înregistrat cu nr. 6213/05.04.2005, prin care au fost reținute o serie de nereguli în ceea ce privește evidența contabilă.
Astfel, în timpul controlului, societatea nu a putut justifica consumul de benzină înregistrat în contabilitate cu documente justificative. În luna decembrie 2002, societatea a înregistrat în contul 628 "prestări servicii terți" suma de 32.168.234 lei, pentru care societatea nu a prezentat documente justificative, suma fiind nedeductibilă fiscal.
Organul de control a constatat că în spațiul aparținând "Euro Pate" SRL își desfășoară activitatea " " SRL al cărui administrator este tot. "Euro Pate" SRL înregistrează în mod nejustificat cheltuieli pentru " " SRL, respectiv a achitat suma de 82.513.690 lei reprezentând costuri de gaz metan, precum și suma de 21.784.550 lei reprezentând contravaloarea amortizării spațiului utilizat de - " " SRL, sume nedeductibile fiscal.
Totodată s-a constatat că au fost înregistrate facturi prin care a achiziționat mobilier, organul fiscal neputându-l însă identifica, ceea ce demonstrează că el a fost folosit în interesul personal al asociaților.
Toate aceste nereguli au avut ca rezultat direct denaturarea rezultatelor financiare, scopul diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.
Așa după cum a menționat lichidatorul judiciar în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, în patrimoniul debitoarei nu au fost găsite bunuri, ceea ce demonstrează că administratorul le-a înstrăinat (inclusiv cele aflate sub sechestru), iar veniturile obținute au fost folosite în interes personal.
Deși starea de insolvență a apărut încă din timpul mandatului său, a dat dovadă de pasivitate față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006, debitorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 30 zile de la apariția stării de insolvență, procedură pe care nu a urmat-
Ca urmare, pasivul societății s-a majorat prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență.
Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsă în încetare de plăți este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie acolo unde legea specială nu dispune. Astfel, potrivit disp. art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954: "Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea".
Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, "Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege". Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art.5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport contractual de mandat comercial cu persoana juridică.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1540 Cod civil, "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar însă și de culpa în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Or, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.
Referitor la vinovăția administratorilor, teoria și practica în dreptul comercial statuează ca răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială având ca scop al reglementării sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesității acoperirii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse într-o lege specială se completează cu legea generală acolo unde legea specială nu prevede.
Prin acțiunea formulată de lichidatorul judiciar, a fost demonstrată, în opinia recurentei și față de administratorul, întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la răspunderea civilă, raportul de cauzalitate dintre faptele și prejudiciile create, fapte ce au fost săvârșite cu vinovăție.
Așa după cum a statuat teoria și practica judiciară, obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezintă, în situația închiderii procedurii falimentului fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a statului de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Creanțele creditorilor ar fi fost cu mult diminuate (ori inexistente) dacă administratorii societății și-ar fi îndeplinit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv și, ocupându-se de buna funcționare a societății, ar fi achitat taxele și impozitele.
În ședința publică din 14 decembrie 2009 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, pe care a pus-o în discuția părților.
Prin precizările depuse la fila 13 dosar lichidatorul judiciar Cabinet a arătat că a solicitat antrenarea răspunderii personale a ambilor administratori considerând că fostul administrator a îndeplinit această funcție în perioada relevantă pentru intrarea societății în insolvență.
În soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, analizată în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art.316 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante în fața instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus în materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul, originar.
Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile înscrise în art. 295 Cod procedură civilă, la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs -cerere care, în cauză, vizează doar aspectele legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - Curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în această acțiune a avut-o exclusiv lichidatorul judiciar Cabinet și pârâții, și.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, să respingă recursul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului I, formulat împotriva sentinței comerciale 401/S/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIOVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 401/S/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic ca fiind formulat de o persoană fără calitate.
Menține hotărârea recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.02.2010
Tribunalul Iași:
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
