Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 62/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
- autoriz. introd. cerere ang. răsp. -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 62
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Grapini
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, cu sediul ales în mun. B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 344 din 24 septembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns avocat, pentru debitoarea intimată - "" SRL - prin lichidator și pentru pârâtul intimat și administrator, pentru pârâta intimată - " " SRL, lipsă fiind recurenta, creditorii intimați BCR - Suc., DGFP B, Leasing România SRL B, pârâții intimați G și și partea în proces intimată ORC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat.
nstanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru debitoarea intimată și pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt aplicabile disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006,fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului, precizând că nu știe pentru ce a fost chemat în instanță.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosar nr- (număr în format vechi 49/F/2003), aflat pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal - judecător sindic, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicită să fie autorizată pentru a introduce cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei "", județul B, pentru a suporta din averea personală și creanța declarată de B față de societatea falită.
În motivare s-a arătat că prin Sentința nr. 241 din 26.07.2007 s-a dispus atragerea răspunderii personale a fostului administrator al debitoarei, dată la care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu era înscrisă în tabelul creditorilor "", înscrierea instituției având loc ulterior în data de 3.12.2008.
Deoarece creanța declarată nu a fost inclusă în pasivul la plata căruia a fost obligat pârâtul și întrucât întinderea prejudiciului este dată de valoarea tuturor creanțelor, răspunderea administratorului neputând fi limitată la o anumită valoare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicită a fi autorizată pentru a introduce acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator în vederea acoperirii și a creanței sale.
Prin sentința nr. 344 din 24 septembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, rezultă că legea recunoaște legitimare procesuală activă, în vederea formulării acțiunii în răspundere, în principal, administratorului judiciar sau lichidatorului, iar în subsidiar, comitetului creditorilor, în măsura în care acesta este autorizat de judecătorul sindic.
Cerința prealabilă a autorizării și condițiile prevăzute de lege pentru îndeplinirea ei definesc în fapt calitatea comitetului de titular în subsidiar al cererii de atragere a răspunderii, în raport de calitatea de titular principal pe care legiuitorul o conferă administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar.
Singurele situații în care poate interveni autorizarea comitetului creditorilor sau a creditorului care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor sunt cele în care administratorul judiciar sau lichidatorul omite să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de ajungerea în stare de insolvență sau atunci când administratorul judiciar ori lichidatorul omite să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 al art. 138 din lege, iar răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
În speță, în raportul de activitate depus la dosarul de fond lichidatorul a consemnat că "", județul B avea înregistrate în evidența contabilă mijloace fixe în valoare de 2,59 miliarde lei vechi constând în construcții, echipamente aparte și instalații, dintre acestea fiind identificată doar o construcție cu destinație de magazie restul bunurilor fiind imposibil de identificat în lipsa documentelor contabile și registrelor de inventar care nu au fost predate deși s-au făcut notificări în acest sens.
Pe baza acestui raport la solicitarea lichidatorului judiciar prin sentința nr. 241 din 26 iunie 2007 - irevocabilă prin nerecurare - s-a dispus ca pasivul neacoperit al "", județul B în sumă de 95.138,87 lei să fie suportat de pârâtul, suma urmând a avea destinația prevăzută de art. 140 din lege.
Față de aceste considerente judecătorul sindic a reținut că cererea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B nu se încadrează în nici una din situațiile enumerate la art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, în care să poată interveni autorizarea introducerii acțiunii prevăzută la alin.1.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
În motivare, aceasta a arătat că a fost înscrisă în tabelul creditorilor la data de 3 decembrie 2008, creanța sa nefiind așadar inclusă în pasivul la plata căruia a fost obligat pârâtul prin sentința nr. 241 din 26 iunie 2007.
A susținut creditoarea că întinderea prejudiciului e dată de valoarea tuturor creanțelor, iar răspunderea administratorului nu poate fi limitată doar la o anumită valoare.
Faptele comise de către administrator trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei ca fiind un complex de cauze și condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți, întrucât, prin aceste fapte ilicite, falita a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii fiind în imposibilitatea de a-și mai recupera creanțele.
Mai mult decât atât, art. 138 se aplică pe întreg pasivul rămas neacoperit deci inclusiv pentru creanța
Procedura insolvenței fiind o procedură colectivă trebuie să profite toți creditorii deci inclusiv creditorul
În drept, recursul s-a întemeiat pe disp. art. 299 - 316 Cod procedură civilă și ale Legii nr. 85/2006.
Prin întâmpinare (fila 22 dosar), pârâtul - intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
După cum în mod corect a reținut judecătorul sindic, titularul acțiunii în răspundere reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este administratorul judiciar sau lichidatorul. Doar în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea procedurii insolvenței justifică legitimare procesuală activă comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor.
Or, în speță nu este incidentă nici una din cele două situații menționate în acest text, nefiind dată nici omisiunea lichidatorului judiciar de a înscrie în raportul său cazurile care au dus la apariția insolvenței și persoanele culpabile la aducerea averii debitoarei într-o astfel de situație, nici omisiunea de formulare a acțiunii în răspundere, amenințată să se prescrie.
Separat de aceasta, creditoarea nu deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor, condiție prevăzută expres de lege pentru autorizarea formulării acțiunii în răspundere.
Ca urmare, apare ca inutilă analiza întrunirii cerințelor pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al "".
Cum criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din oficiu nu s-au constatat motive de casare în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, cu sediul ales în mun. B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 344 din 24 septembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
entru grefier aflat în concediu
medical, semnează
Prim grefier
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/22.02.2010
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Turculeț Ana Maria, Grapini
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
