Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 623/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 623
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
PREȘEDINTE Moleanu
JUDECĂTOR 1: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
Grefier Gabriela
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP O împotriva sentinței nr.210 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, prin judecător-sindic, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA reprezentată prin lichidator C, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, că recurenta este scutită de plata taxei de timbru, în raport de dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997 modificată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin. 2.civ.
Cod PenalCurtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele;
Prin sentința nr. 210 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, prin judecător-sindic, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SA S în temeiul art.132 din Legea nr. 85/2006 și radierea acesteia din registrul comerțului. A fost descărcat lichidatorul C de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, s-a dispus plata onorariului acestuia în cuantum de 19.000 lei din fondul de lichidare și notificarea închiderii procedurii în condițiile art. 135 din Legea nr. 85/2006.
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu l-sindic a reținut că lichidatorul a întocmit raportul final de lichidare din care rezultă că societatea nu mai deține bunuri în patrimoniu care să poată fi lichidate în vederea achitării creanțelor creditorilor înscriși la masa pasivă și că, în aceste condiții, se impune închiderea procedurii cu consecința descărcării lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, urmând ca onorariul acestuia să fie decontat din fondul de lichidare.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DGFP O, criticând-o ca netemeinică și nelegală prin prisma prevederilor art. 3041cod procedură civilă.
Recurenta susține că doar raportul lichidatorului nu face dovada faptului că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri care să fie lichidate în vederea stingerii pasivului și că raportul trebuia să se bazeze pe acte provenind de la autoritățile care dețin evidența bunurilor mobile și imobile ale persoanelor juridice. Mai susține că, potrivit art. 25 din lege, se impunea ca lichidatorul să examineze situația debitorului în raport de situația de fapt și că acesta nici nu a avut posibilitatea de a studia actele debitoarei, nedepunând toate diligențele pentru intra în posesia lor, încât nu putea stabili cu certitudine dacă în avere există sau nu bunuri.
Totodată, susține că lichidatorul nu a întreprins toate măsurile pentru identificarea bunurilor și veniturilor administratorului debitoarei, rezumându-se doar la a solicita relații de la primărie, fără a se preocupa de stabilirea veniturilor din salarii, indemnizații sau conturi bancare.
Astfel, măsura închiderii procedurii este prematură iar scopul legii nu a fost atins, creanțele rămânând nerecuperate.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În ce privește dovada existenței bunurilor în averea debitoarei, Curtea reține că lichidatorul și-a fundamentat concluziile în ce privește averea debitoarei pe constatările personale făcute în baza documentelor contabile și extracontabile predate și găsite la debitor, a procesului verbal de inventariere, solicitând totodată relații la diferite autorități care țin evidența bunurilor persoanelor juridice.
Potrivit art. 25 din lege, practicianul în insolvență, desemnat inițial administrator judiciar iar ulterior lichidator, a examinat situația debitorului în raport de situația de fapt rezultând din evidențele debitorului stabilind activul și pasivul. Referitor la examinarea situației debitoarei prin prisma documentelor contabile ale acesteia, susținerile recurentei nu au nici un fundament, în raportul întocmit la 10.11.2006 lichidatorul menționând că ridicat toată arhiva debitoarei și că aceasta are un volum foarte mare. De asemenea, în raportul final, lichidatorul menționează că a examinat toate documentele, reieșind că societatea are în patrimoniu numai bunuri mobile, o parte din acestea fiind vândute la licitație, sumele obținute fiind distribuite exclusiv ca și cheltuieli de administrare procedurii. Se reține că celelalte bunuri mobile au un grad foarte avansat de uzură, neputând fi valorificate și că în aceste condiții procedura nu mai poate continua în mod util. De altfel, creditorul nu indică în mod concret existența vreunor bunuri care să poată lichidate în procedură, făcând doar supoziții.
În ce privește măsurile pentru identificarea bunurilor și veniturilor administratorului debitoarei, curtea apreciază că lichidatorul nu trebuia și nu avea de ce să facă asemenea investigații câtă vreme nu s-a antrenat răspunderea personală a acestuia iar administratorul judiciar a menționat în raportul asupra cauzelor insolvenței că nu există premise pentru antrenarea răspunderii. Totodată, se reține că asociatul administrator nu răspunde cu averea personală pentru pasivul social, nefiind asociat cu răspundere nelimitată.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că procedura nu mai poate continua în mod util, că menținerea acesteia nu face decât să antreneze cheltuieli nejustificate de administrare ce vor fi puse pe seama fondului de lichidare și că scopul procedurii nu putut fi atins din cauza insuficienței activului, creditorii suportând insolvabilitatea debitorului lor.
Astfel, Curtea va respinge ca nefondat recursul creditorului, soluția judecătorului-sindic de închidere a procedurii fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP O cu sediul în S,-, jud. O, împotriva sentinței nr.210 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA S având J/- și CF -, reprezentată prin lichidator C cu sediul în C,--B, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2008.
Președinte, Moleanu | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
25 Iunie 2008/ Jud. /2.07.2008 /5 ex./
Jud. fond _ Tribunalul O l
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
