Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 632/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 632/
Ședința publică din 09 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în, nr. 677 județul M, împotriva sentinței nr. 293/26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul asistat de av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, și este legal timbrat fiind achitată taxa de timbru de 20,00 lei prin chitanța CEC depusă la fila 17 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost motivat, solicitând casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond având în vedere că la instanța de fond nu s-au administrat probe testimoniale. Consideră că judecătorul sindic trebuia să dispună efectuarea unei expertize contabile având în vedere că administratorul societății debitoare a predat toate actele contabile lichidatorului.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 293/26.03.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- a Tribunalului Comercial Mureș, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu administratorul pârât și, în consecință, a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului pârât pentru pasivul debitoarei în mod solidar până la concurența întregului pasiv al debitoarei, în sumă de 254.029,43 lei.
A obligat pârâții să plătească debitoarei suma de mai sus, iar executarea silită urmează a se face conform Codului d e procedură civilă.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 15.08.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, s-a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, prin aceea că ar fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în folosul unei alte persoane și pentru că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că este imposibilă identificarea activelor, stocurilor sau disponibilului bănesc al debitoarei. Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, conform bilanțului contabil și a balanței depuse la Administrația Financiară, societatea debitoare figura cu active imobilizate în valoare de 17.775 lei, active circulante în valoare de 628.515 lei, valori care nu pot fi justificate din lipsa documentelor contabile.
Ulterior, arată judecătorul sindic, lichidatorul judiciar a formulat la data de 04.12.2007 o precizare de acțiune, în care acesta relevă că pârâtul nu a predat niciun act contabil lichidatorului judiciar, astfel că dispariția actelor contabile se prezumă datorită neîndeplinirii de către administrator a obligației de a preda documentele contabile timp de aproape un an de la deschiderea procedurii, iar nepredarea documentelor contabile ale debitoarei nu a permis lichidatorului judiciar efectuarea unei analize pertinente asupra situației economice ale debitoarei.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii în răspundere, argumentând că lichidatorul judiciar nu a adus argumente sau probe în sprijinul cererii sale, că nu a indicat faptele concrete ce i se impută administratorului și care ar fi de natură să atragă răspunderea personală. Simpla existență a prejudiciului, afirmă pârâtul, nu este suficientă, în condițiile în care celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale nu sunt întrunite. Starea de insolvență, pretinde pârâtul, a apărut în condițiile în care societățile comerciale cu care derula activități comerciale nu și-au mai achitat datoriile, acestea din ele intrând la rândul lor în procedura falimentului. De asemenea, activele imobilizate ale societății nu au fost folosite în interesul personal al pârâtului, acestea existând la domiciliul său, depozitate la sediul secundar al societății debitoare.
În fapt, reține judecătorul sindic, din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență se datorează managementului defectuos și culpabil din partea administratorului statutar, atât din punctul de vedere al gestionării plăților către bugetul general consolidat al statului, cât și din punct de vedere al activității economice privind utilizarea resurselor materiale, umane și naturale. Tot din același raport rezultă că activitatea economică a debitoarei s-a desfășurat până în anul 2006, dată de la nu s-au mai depus bilanțuri contabile, actele contabile și activele societății dispărând, astfel că nu se cunoaște situația reală a activității economico - financiare desfășurate în perioada anterioară producerii insolvenței.
În legătură cu fapta prevăzută de lit. daa rt. 138 alin. 1, judecătorul sindic reține că neîndeplinirea obligației de a conduce contabilitatea, faptă omisivă săvârșită de administratorul pârât se prezumă din nedepunerea la organul fiscal a bilanțurilor contabile pentru anii 2006 - 2007, precum și din neîndeplinirea obligației de a preda actele contabile către lichidator în conformitate cu dispozițiile art. 35, 28 lit. a - f și 44 din Legea nr. 85/2006. Faptul că pârâtul a depus documentele primare nu poate fi reținută ca îndeplinire a obligațiilor legale de depunere a actelor contabile, motiv pentru care judecătorul sindic a dispus și respingerea solicitării în probațiune a unei expertize contabile având ca obiectiv refacerea contabilității pe anii 2003 - 2005.
În cuantificarea răspunderii, judecătorul sindic a avut în vedere valoarea pasivului neacoperit, înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor, valoare la care se adaugă cheltuielile ocazionate în cadrul procedurii insolvenței. De asemenea, existența raportului de cauzalitate între fapta pârâtului și starea de insolvență rezultă, arată judecătorul sindic, din analiza făcută de lichidatorul judiciar în raportul mai sus-menționat.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sens în care arată că în cuprinsul hotărârii atacate se face referire la o altă debitoare, că sunt pasaje repetitive, iar în dispozitivul hotărârii se vorbește despre "pârâți" și despre obligarea acestora în solidar doar a unui singur pârât, motivarea hotărârii fiind fără logică și lipsită de coerență. De asemenea, tot cu privire la solicitarea principală, recurentul mai susține că judecătorul sindic a respins cererile în probațiune formulate privind efectuarea unei expertize contabile și audierea unui martor pentru a confirma susținerile acestuia, cu atât mai mult cu cât pârâtul a prezentat lichidatorului judiciar documentele justificative ordonate cronologic, îndosariate și păstrate în cutii și saci, documente care au stat la baza înregistrării în contabilitate, documente pe care lichidatorul le-a returnat fără nicio justificare pârâtului. În subsidiar, recurentul solicită modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca nefondată, prezentând aceleași apărări ca cele relevate în fața judecătorului sindic.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Judecătorul sindic, în cazul de față, a analizat doar una din faptele cu care a fost sesizat, respectiv cea prevăzută de lit. daa rt. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, omițând să se pronunțe și asupra celei prevăzute de lit. a) a art. 138. însă, pentru că recurs a formulat doar pârâtul, în raport cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, instanța de recurs va analiza devolutiv doar fapta descrisă de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, conformându-se principiului că nu i se poate agrava situația recurentului în propria cale de atac. Mai mult, dacă se va ajunge la concluzia casării și trimiterii spre rejudecare, limitele rejudecării, potrivit aceluiași principiu, vor avea în vedere doar sesizarea lichidatorului judiciar cu privire la fapta de la lit. d) a art. 138.
În ce privește fapta de la lit. d), judecătorul sindic pornește de la prezumția simplă că neconducerea contabilității, neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor prin care activele au ieșit din patrimoniul debitoarei și lipsa documentelor contabile referitoare la creanțele societății, în valoare de 36.824,50 lei, ar constitui fapte comisive și omisive prin care administratorul pârât a ignorat îndeplinirea unor obligații legale și sunt de natură să atragă răspunderea pentru această faptă a pârâtului - recurent.
Lichidatorul judiciar, în precizarea la acțiune ( 226, vol. II dos. Trib. Comercial Mureș ), arată că administratorul statutar nu a depus actele contabile la lichidator și, din acest motiv, există prezumția că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul - recurent la data de 23.01.2008, față de precizarea de acțiune făcută de lichidatorul judiciar, acesta arată că a ținut contabilitatea, iar documentele justificative care au stat la baza contabilității au fost predate lichidatorului ( 244, vol. II), aspect reiterat de pârâtul - recurent la ședința din 23.01.2008 ( 247, vol. II), fapt pe care lichidatorul judiciar nu l-a negat. Cu aceleași ocazii, pârâtul - recurent a formulat și o cerere în probațiune, respectiv efectuarea unei expertize contabile judiciare care să refacă evidențele contabile pe anii 2003 - 2005. Solicitarea pârâtului - recurent, cu care de altfel lichidatorul judiciar a fost de acord, a fost respinsă de judecătorul sindic pe motiv că actele contabile în cauză sunt anterioare anului 2006, situație în care ar imposibil formarea unor concluzii referitoare la activitatea desfășurată de debitoare în cursul anului 2006.
În raport cu aceste elemente de fapt, instanța reține că legiuitorul definește prezumțiile ca fiind "consecințele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut" (art. 1199 Cod civil).
"Faptul cunoscut", la care se referă judecătorul sindic, ar fi acela că recurentul, în calitatea sa de administrator statutar al debitoarei, nu ar fi condus contabilitatea, că nu ar fi înregistrat în evidențele contabile a operațiunilor prin care activele au ieșit din patrimoniul debitoarei.
Însă, această prezumție simplă trebuie adecvată situației speciale a "faptului necunoscut", deci a faptei care i se impută administratorului, și care constă, în cazul de față, în fapta persoanei prevăzute de aliniatul 1 art. 138 care "a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".Dar, alături de fapta la care se referă lit. d) este necesar ca acest "fapt necunoscut" să fie circumscris, prin "faptul cunoscut", cu privire la toate elementele răspunderii civile delictuale specifice ce trebuie determinate pentru atragerea răspunderii personale: existența faptei; existența vinovăției persoanei prevăzute de alin. 1 art. 138; existența prejudiciului, în cazul specific al răspunderii în materia insolvenței acesta localizându-se la parte sau întregul pasiv; raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta concretă a recurentului.
Așa cum rezultă din actele procedurale și procesuale efectuate în cauză, deși administratorul statutar a fost citat și notificat la adresa sediului social al debitoarei pentru a depune actele contabile enumerate de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. actele contabile, pentru a examina activitatea debitoarei în vederea întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, evident că lichidatorul judiciar a întocmit acest raport, în termenul prevăzut de art. 25 lit. a din Legea nr. 85/2006, ținând cont că debitoarea, în urma notificărilor făcute la sediul acesteia, nu a depus actele contabile și, astfel, s-a pornit de la "faptul cunoscut" cum că aceste acte nu au fost ținute și că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii.
Însă, ulterior, cererea de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar fiind comunicată la domiciliul acestuia, altul decât sediul debitoarei, acesta din urmă și-a formulat apărări, a luat legătura cu lichidatorul judiciar căruia i-a prezentat, conform propriilor apărări, care nu au fost negate de lichidatorul judiciar, documentele justificative pe anii 2003 - 2005 care au stat la baza contabilității.
Or, în raport cu aceste acte contabile depuse era necesar ca lichidatorul judiciar să procedeze la verificarea acestor acte conform aceluiași temei, respectiv art. 25 lit. a, în sensul de examinare a actelor contabile prezentate pentru a circumscrie o exactă analiză a activității debitoarei din punct de vedere contabil. Sigur, în măsura în care, în urma examinării acestor acte prezentate de pârâtul - recurent, lichidatorul judiciar ar consemna că o serie de acte contabile expres prevăzute de lege nu există, și arătate expres care sunt acestea, atunci s-ar putea trage concluzia că nu ar fi fost ținută contabilitatea în raport cu legea sau că ar fi recurentul ar fi ascuns acte contabile ori ar fi ținut o contabilitate fictivă. Această dispoziție era necesar a fi dată de judecătorul sindic, cu atât mai mult cu cât atât prin întâmpinare, cât și în fața acestuia recurentul a arătat că deține acte contabile pe care le-a arătat lichidatorului judiciar, fapt care, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost negat de lichidator.
Tot pentru conturarea "faptului necunoscut", judecătorul sindic nu a determinat raportul de cauzalitate între "prejudiciu", respectiv starea de insolvabilitate concretizată în întregul pasiv al debitoarei, și modul în care prin fapta recurentului, reținută în sarcina lui, a cauzat starea de insolvență. Judecătorul sindic a precizat doar că se are în vedere, pentru cuantificarea răspunderii, valoarea pasivului neacoperit. Însă, în ce constă raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, datorită neținerii contabilității în conformitate cu legea și în condițiile în care nu s-a concretizat în ce anume constă această neținere a contabilității, nu rezultă din considerentele hotărârii atacate.
Or, în cazul de față, în condițiile în care au fost prezentate anumite acte contabile (nu s-a precizat de către lichidatorul judiciar, prin examinarea acestora, care sunt acestea și care acte nu au fost ținute conform legii), nu se poate vorbi de existența unei prezumții simple care să conducă la ideea că recurentul ar fi comis fapta prevăzută de lit. d) a art. 138, în condițiile circumscrise de acest text de lege și a elementelor pe care trebuie să le întrunească fapta (existența concretă a faptei, existența vinovăției, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între prejudiciu și faptă).
În final, trebuie precizat că trebuie făcută distincție între neprezentarea actelor cerute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, și a căror simplă neprezentare din intenție sau culpă de către debitoare duce la declanșarea procedurii simple a stării de insolvență (aliniat ultim a art. 28 - ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față) și fapta prevăzută de lit. d) a art. 138 alin. 1 cu elementele sale concrete. De altfel, potrivit art. 55 din Legea nr. 85/2006 prevede textual că "Ulterior intrării in procedura simplificata, in cazul in care documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b) - e) și i) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, in măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului.". Or, prin prezentarea documentele justificative, lichidatorul judiciar are îndatorirea de a proceda la reconstituirea documentelor pe care le arată ca fiind lipsă în cererea de angajare a răspunderii, existând posibilitatea ca aceste documente să poată fi reconstituite pe baza actelor pe care le deține recurentul: după îndeplinirea acestei obligații legale, pe care judecătorul sindic trebuie să o pună în vedere lichidatorului, se poate contura în mod concret eventuala existență a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Urmează ca instanța să dispună, prin casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, în considerarea că acesta, în funcție de elementele de fapt de la dosar, dar și a considerentelor hotărârii atacate, nu a soluționat cauza pe fondul acesteia. Reluând, în raport cu actele depuse de pârâtul - recurent, este necesar ca judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar examinarea acestora și, în funcție de rezultatele examinării, să precizeze concret care acte contabile nu au fost ținute conform legii sau dacă s-a ținut o contabilitate fictivă ori pârâtul a făcut să dispară unele acte contabile. Aceasta este, de fapt, și atribuția legală a lichidatorului judiciar.
Nu în ultimul rând, în raport cu solicitarea în probațiune făcută de pârâtul - recurent, urmează ca, în funcție de cele relevate în analiza pe care lichidatorul judiciar va face, judecătorul sindic să se pronunțe.
În ce privește celelalte apărări formulate de recurent, instanța nu le va examina având în vedere că nu mai este necesară examinarea acestora în raport cu soluția dată asupra recursului.
Pentru toate acestea, instanța va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și va trimite recursul spre rejudecare, în limitele mai sus-indicate, Tribunalului Comercial Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de, cu domiciliul în comuna, nr. 677, județul M, împotriva sentinței nr. 293/26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./23.09.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
