Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 64/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.64
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de creditoareaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul în B, sector 1, Cpt. Av., nr. 50, împotriva sentinței nr.630 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoarea- - SRLcu sediul în B,-, Județul B, creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Județul B,PRIMĂRIA MUNICIPIULUIcu sediul în B, Județul B,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂcu sediul în B, -,. 1.B, Județul B și intimații domiciliat în B, str. -,. 1.A,. A,. 2,. 8, Județul B, domiciliat în B,-, -amelia,. C,. 7,. 80, Județul B, OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE TRIBUNALUL cu sediul în B, Bd.-,. 2.. Parter, Județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea intimatului-pârât, prin apărător, să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 19 ianuarie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- debitoarea SC - - SRL Bas olicitat instanței instituirea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 64/1995, iar judecătorul sindic, în baza actelor anexate a dispus prin încheierea din 3 mai 2006 admiterea cererii, a desemnat lichidatorul judiciar, stabilind termenele înăuntrul cărora acesta își va îndeplini obligațiile prevăzute de lege, administratorul a notificat creditorii, a întocmit tabelul preliminar al creanțelor și tabelul definitiv, reținând creditori pe B, AVAS B și Primăria Municipiului B, la data de 25 septembrie 2006 a avut loc Adunarea creditorilor care a aprobat raportul amănunțit, precum și propunerea de intrare în faliment. Ulterior, judecătorul sindic a decis intrarea în faliment a societății debitoare, trecându-se la inventarierea și evaluarea imobilelor, Adunarea Generală a Creditorilor a aprobat raportul de evaluare și regulamentul de vânzare, prin încheierea din 6 decembrie 2006 s-a dispus ca lichidatorul să efectueze actele și operațiunile de lichidare, iar lichiditățile obținute au fost distribuite conform planului de distribuție din 9 octombrie 2007, a fost întocmit raportul final la care creditorul AVAS a formulat obiecțiuni, ce au fost admise prin încheierea din 24 februarie 2008, dispunându-se ca lichidatorul judiciar să convoce Adunarea creditorilor, potrivit art. 17 alin.2 din Legea nr.85/2006, în vederea autorizării Comitetului creditorilor pentru introducerea cererii prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței, propunerea a fost votată în unanimitate, în sensul de a se stabili răspunderea personală a administratorilor societății debitoare.
Prin sentința comercială nr. 630 din 29 septembrie 2008, judecătorul sindic a admis cererea formulată SC - - SRL B, a dispus închiderea procedurii și radierea societății debitoare din registrul comerțului, a respins cererea de antrenare a răspunderii foștilor administratori - și, a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura insolvenței.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că art. 138 din Legea insolvenței enunță faptele ce pot atrage răspunderea membrilor organelor de conducere, acest gen de răspundere are caracter delictual, sunt incidente dispozițiile art.998 și 999 cod civil sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile, iar fapta presupus a fi săvârșită de cei doi foști administratori prevăzută de art. 138 lit.c din Legea nr.85/2006 constă în continuarea în interes personal a unei activități ce duce în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, interesul personal al administratorilor nu este prezumat, întrucât mandatul comercial este cu titlu oneros, iar prin neprobarea îndeplinirii celor 4 condiții, cererea de antrenare a răspunderii nu este admisibilă, creditorii având obligația să dovedească fapta pârâților, omisivă sau comisivă, sarcina probei incumbându-le acestora.
De asemenea, s-a concluzionat de Tribunalul Buzău că sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006, a aprobat raportul final al închiderii procedurii, a dispus radierea societății de la ORC de pe lângă Tribunalul Buzău, iar în conformitate cu art. 136 din același act normativ, l-a descărcat pe lichidator de orice responsabilități și îndatoriri.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitându-se admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea discutării condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ce au cauzat starea de insolvență.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv regulile răspunderii instituite prevăzute de art. 138 și următoarele din Legea insolvenței, aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, fiind un complex de cauze sau condiții ce au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți, debitoarea a fost lipsită de lichidități, tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nu au mai putut să își recupereze creanțele, dispozițiile legale indicate instituie o procedură specială prin care să se poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar în cauza de față, Statul Român prin AVAS a suferit un prejudiciu, se află în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală prin neobligarea persoanelor responsabile la plata acestei sume.
S-a mai susținut de recurentă că, prejudiciul suferit de AVAS are o existență certă, stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți, art. 138 din Legea 85/2006 nu prevede în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere, această omisiune a legii nu este întâmplătoare, ci subliniază regimul agravat al răspunderii membrilor organelor de conducere, răspunderea instituită de legea insolvenței este una specială ce pune la îndemâna creditorilor și instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru asigura în tot sau în parte pasivul debitoarei, iar responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară, integrală atât pentru damnum emergems, cât și pentru lucrum cessans, chiar dacă este individuală sau solidară.
Prin întâmpinarea formulată la 16 decembrie 2008, intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de AVAS B, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, în mod corect instanța de fond a reținut că sunt incidente și prevederile art. 998 și 999 Cod civil, societatea debitoare este una cu răspundere limitată, cu separație de patrimonii, o societate de capital, interesul personal al administratorilor nu poate fi presupus, ci dovedit.
Intimatul a invocat prin întâmpinare excepția nulității cererii de recurs, arătând că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3021alin.1 lit.c pr.civilă, motivarea în fapt este neclară, iar motivarea în drept se rezumă la Legea nr.85/2006 în întregul său, excepția inadmisibilității recursului, întrucât recurenta nu are aprobarea Comitetului creditorilor pentru exercitarea acestei căi de atac, un astfel de acord trebuia să existe înainte de promovarea cererii, înăuntrul termenului de recurs, precum și excepția lipsei calității procesuale active a AVAS B, care, pe lângă calitatea de titulară a unui drept, trebuie să fie titulara dreptului și sub aspect procesual, recurenta nu poate promova singură recursul, întrucât orice acțiuni sau cereri privind angajarea răspunderii foștilor administratori nu pot fi promovate decât de lichidatorul judiciar sau de comitetul creditorilor, numai aceste două entități pot formula cererile în cauză și pot exercita calea de atac.
Potrivit art. 137 pr.civilă instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură ce fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii, astfel că, urmează a analiza excepțiile invocate de către intimatul în următoarea ordine: excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale active și excepția nulității căii de atac.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, motivată de împrejurarea că recurenta nu are aprobarea Comitetului creditorilor pentru exercitarea acestei căi de atac, nefiind desemnată să reprezinte acești creditori, Curtea constată că, potrivit art. 17 din Legea nr.85/2006, Comitetul creditorilor are atribuțiile expres și limitativ prevăzute de lege, între care nu este enumerată și aceea de aprobare sau desemnare a unui reprezentat pentru exercitarea unei căi de atac în procedura insolvenței, așa cum este reglementată de actul normativ în cauză, AVAS B este parte în această procedură, în calitate de creditoare, a fost înscris la masa credală și apoi, în tabelul definitiv consolidat cu suma de 5255,03 USD, creanță rămasă neacoperită după distribuirea sumelor încasate și apoi, prin respingerea cererii de antrenare a răspunderii foștilor administratori, astfel că, excepția invocată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă. Mai mult decât atât, cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a fost promovată de Comitetul creditorilor la 23 iunie 2008 prin recurenta AVAS, astfel că au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 17 din Legea insolvenței, în ceea ce privește titularul unei astfel de cereri.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, motivată de împrejurarea că recurenta trebuie să fie titulara unui drept sub aspect subiectiv, dar și sub aspect procesual, neputând promova singură calea de atac, întrucât art. 138 alin.1 coroborat cu alin.3 din Legea insolvenței condiționează promovarea oricăror acțiuni de anumiți titulari, respectiv lichidatorul judiciar sau Comitetul creditorilor, Curtea constată că limitarea titularului unei acțiuni în stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere ale unei societăți aflate în stare de insolvență instituită de textele de lege invocate, este aplicabilă numai pentru acțiunile sau cererile expres prevăzute de acestea, însă această limitare nu se referă și la promovarea unei căi de atac, iar atunci când legea specială nu distinge, se aplică dreptul comun, respectiv dispozițiile Codului d e procedură civilă, AVAS este parte în procedura insolvenței finalizată prin sentința recurată, astfel că este îndreptățit să promoveze prezentul recurs, excepția nu este întemeiată urmând să fie respinsă.
Nici excepția nulității recursului, justificată de faptul că motivarea în fapt este neclară, iar motivarea în drept este prea generală, nu este întemeiată, urmând să fie respinsă, întrucât sentința nr.630 din 29 septembrie 2008 este pronunțată în procedura insolvenței, așa cum este reglementată de Legea nr. 85/2006, se poate ataca doar cu recurs, conform art. 8 (2), fiind exceptat apelul, iar calea de atac promovată nu este limitată la motivele de casare prevăzute de art. 304 pr.civilă, cauza putând fi examinată sub toate aspectele, conform art. 3041pr.civilă, sancțiunea nulității prevăzută de art. 3021alin.1 lit.c pr.civilă nu este aplicabilă, întrucât hotărârea recurată poate fi analizată de instanța de control judiciar atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit tabelului definitiv întocmit de administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței deschisă prin încheierea din 3 mai 2006 de Tribunalul Buzău, debitoarea SC - - SRL B are creditori pe B - 109.191 lei, creanță bugetară, AVAS B - 5255,03 USD creanță bugetară și Primăria Municipiului B - 68 lei creanță bugetară, Adunarea Generală a Creditorilor a aprobat la 25 septembrie 2006 raportul amănunțit întocmit de administratorul judiciar, precum și propunerea de intrare în faliment, ce a fost decisă de judecătorul sindic prin încheierea din 4 octombrie 2006. După inventarierea și evaluarea bunurilor societății debitoare, obținerea de lichidități, ce au fost distribuite conform planului de distribuție din 9 octombrie 2007, au rămas neacoperite mai multe creanțe, printre care și cea a AVAS B în cuantum total de 5255,03 USD, iar urmare formulării obiecțiunilor la raportul final de AVAS și admiterii acestora, judecătorul sindic a dispus ca lichidatorul judiciar să convoce Adunarea creditorilor pentru a se autoriza cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, cerere ce a fost respinsă, întrucât nu sunt dovedite condițiile răspunderii foștilor administratori, așa cum sunt reglementate de art. 138 din Legea insolvenței, coroborate cu art. 998 și 999 Cod civil, fapta pretins comisă de către administratori fiind cea prevăzută de art. 138 lit.c din Legea insolvenței, respectiv au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți.
Art. 138 din Legea insolvenței reglementează răspunderea membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a altor persoane ce au cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerare limitativ de litere a-g, iar natura juridică a acestei răspunderi este consecința calificării raporturilor juridice existente între persoanele în cauză și persoana juridică aflată în procedura de insolvență, în cauza de față raportul dintre cei doi foști administratori și SC - - SRL B este reglementat de art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute de această lege, natura răspunderii este determinată de sursa obligației încălcate sau neîndeplinite, fiind, după caz, una contractuală sau delictuală.
În prezenta cauză, Comitetul creditorilor și-a întemeiat cererea de stabilire a răspunderii administratorilor pe dispozițiile art. 138 lit.c din Legea insolvenței, respectiv continuarea în interes personal a unei activități ce duce în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, natura unei astfel de răspunderi fiind una delictuală, așa cum corect a concluzionat instanța de fond, dispozițiile speciale precizate mai sus se completează cu cele ale Codului civil, respectiv art. 998 și 999, fiind obligatoriu a se dovedi cele 4 condiții necesar a fi îndeplinite pentru a se stabili această răspundere, respectiv fapta ilicită, vinovăția, raportul de cauzalitate și prejudiciul, condiții ce nu au fost probate de către recurenta-creditoare.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței, ce instituie o procedură specială prin care creanțele sunt acoperite de persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât natura răspunderii organelor de conducere, administratorilor sau altor persoane pentru pasivul societății este dat de raporturile dintre acestea și persoana juridică, fiind esențială sursa obligației încălcate sau neîndeplinite cu consecința aplicării condițiilor răspunderii contractuale sau delictuale, după caz, în cauza de față, celor doi foști administratori li se impută comiterea faptei prevăzute de art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, respectiv - continuarea în interes personal a unei activități ce a dus în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți -, răspunderea fiind una delictuală cu dovedirea îndeplinirii cumulative a celor patru condiții necesare pentru stabilirea acesteia, în cauza de față nefiind probat decât prejudiciul, iar vinovăția, fapta și raportul de cauzalitate nu au fost dovedite.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia culpa foștilor administratori și raportul de cauzalitate sunt prezumate de către Legea insolvenței, nefiind necesară dovedirea lor, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât Legea insolvenței nu prevede astfel de dispoziții, iar atunci când legea specială nu reglementează o anumită situație, se aplică dreptul comun, care în această cauză este răspunderea civilă delictuală, așa cum este reglementată de art. 998 și 999 Cod civil, Legea nr.85/2006 prevăzând special faptele ce atrag răspunderea foștilor administratori sau persoanelor ce au cauzat starea de insolvență, numai pentru situațiile enumerate limitativ de art. 138 putând fi atrasă răspunderea specială prevăzută de acest act normativ. În condițiile în care natura juridică a răspunderii foștilor administratori pentru pretinsa comitere a faptei prevăzută de ar. 138 lit.c din Legea insolvenței este una civilă delictuală, cum corect a concluzionat instanța de fond, titularii cererii de atragere a răspunderii trebuiau să facă dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 998 și 999 Cod civil, iar în lipsa acestor probe, nu se poate institui răspunderea specială.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit.c din Legea insolvenței, nefiind dovedite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv faptă, vinovăție, raport de cauzalitate și prejudiciu, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile inadmisibilității recursului, a lipsei calității procesuale active a recurentei AVAS și a nulității recursului invocate de intimatul, în contradictoriu cu recurenta-creditoare AVAS B, ca neîntemeiate.
Respinge recursul declarat de creditoareaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul în B, sector 1, Cpt. Av., nr. 50, împotriva sentinței nr.630 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu debitoarea- - SRLcu sediul în B,-, Județul B, creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Județul B,PRIMĂRIA MUNICIPIULUIcu sediul în B, Județul B,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂcu sediul în B, -,. 1.B, Județul B și intimații domiciliat în B, str. -,. 1.A,. A,. 2,. 8, Județul B, domiciliat în B,-, -amelia,. C,. 7,. 80, Județul B, OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI DE PE TRIBUNALUL cu sediul în B, Bd.-,. 2.. Parter, Județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red. /Tehnord.
2 ex./22.01.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 14/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
