Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.14
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de administratorul special -, domiciliat în I,-, jud. I împotriva sentinței nr. 1007 din data de 24 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea - CFR SRL, cu sediul în,-, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în P,-,. 4..2, jud. P, pârâții - Com SRL, cu sediul în B, sector 3,-,.2,. 2,.1,.73, și --, domiciliați în B,-, sector 1, și, domiciliați în com., sat, nr. 5. jud. P și Orașul, cu sediul în, str.-, jud. P.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform chitanței fiscale nr.-/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-administrator special -, personal, intimata-debitoare - CFR SRL, prin lichidator judiciar, reprezentat de avocat, intimații-pârâți și, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații-pârâți - Com SRL, -- și Orașul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la cel de-al doilea termen de judecată, este motivat și legal timbrat, iar prin Serviciul Registratură intimații pârâți - Com SRL, și, au depus întâmpinare, după care,
Recurentul-administrator special -, personal, depune la dosarul cauzei un certificat de grefă, eliberat de Tribunalul Prahova, din care rezultă că pe rolul acestei instanțe se află în curs de soluționare o cerere de constatare absolută a proceselor verbale de adjudecare a terenurilor, și solicită suspendarea judecării recursului până la soluționarea acestei cauze.
Intimata-debitoare - CFR SRL, prin lichidator judiciar, reprezentat de avocat, intimații-pârâți și, reprezentați de avocat, solicită, pe rând, respingerea cererii de suspendare.
Curtea respinge cererea de suspendare a prezentului recurs formulată de recurentul-administrator special -, întrucât dosarul este de insolvență și potrivit Legii 85/2006 suspendarea cauzei se face numai în situații de excepție.
La a doua strigare cauzei, recurentul-administrator special - intimata-debitoare - CFR SRL, prin lichidator judiciar, reprezentat de avocat, intimații-pârâți și, reprezentați de avocat, solicită, pe rând, acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-administrator special -, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și a concluziilor ce le va depune, întrucât convențiile de dare în plată sunt ilegal formulate, Primăria neavând dreptul să vândă terenurile ce aparțin Orașului întrucât nu era proprietar.
În susținerea sa arată că judecătorul sindic face o mare confuzie în ceea ce privește proprietarul de drept al terenurilor, întrucât numai autoritatea administrativ-teritorială, ca subiect de drepturi și obligații, și implicit ca proprietară a bunurilor supuse transferului, putea încheia convențiile de dare în plată prin organul său executiv primarul. Precizează că terenurile îi aparțin, fiindu-i date la schimb pentru o sumă de bani.
Menționează că una dintre cauzele de nulitate absolută care a afectat validitatea convențiilor este cea legată de neîndeplinirea condițiilor legate de forma delegației reprezentantului Primăriei, care apare emisă la data de 24 iulie 2005, în condițiile în care două dintre convențiile de dare în plată au fost încheiate la data de 15 iulie 2005, mai mult delegația nu a respectat nici cerința unui mandat special care ar fi trebuit să îmbrace forma unei procuri notariale special.
Un alt motiv de recurs vizează constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între lichidator cu terții, întrucât acestea au avut la bază procesele verbale de adjudecare, dar la momentul organizării licitațiilor publice terenurile nu intraseră în patrimoniul societății falite.
Față de cele susținute solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, instanța de control judiciar urmând să constate nulitatea convențiilor de dare în plată și a contractelor de vânzare cumpărare cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Intimata-debitoare - CFR SRL, prin lichidator judiciar, reprezentat de avocat, solicită respingerea recursului ca nefundat conform întâmpinării depuse la dosar, subliniind faptul că recurentul nu are interes în cauză, nefiind proprietarul de drept al terenului.
Mai menționează că dosarul de faliment este pe rolul instanței din anul 2000 și după 9 ani recurentul a descoperit că actele sunt ilegale.
Intimații-pârâți și, reprezentați de avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, intimații fiind cumpărători de bună credință a terenului în litigiu întrucât au crezut că proprietarul este vânzătorul.
Recurentul-administrator special -, personal având cuvântul în replică, arată că intimații-pârâți și nu sunt cumpărători de bună credință, întrucât aveau cunoștință de faptul că terenul nu aparține Primăriei de la pârâții.
La sfârșitul ședinței de judecată se prezintă și intimata-pârâtă Primăria prin consilier juridic, care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2007 în dosarul nr.98/2000 al Tribunalului Prahova administratorul special al debitoarei - -CFR SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a convențiilor de dare în plată încheiate între Primăria orașului și - SRL în numele debitoarei, autentificate sub nr.1523/15.07.2005, 1522/15.07.2005, 1698/12.07/2004, 152/19.01.2005 și 2279/2.11.2005, a tuturor contractelor de vânzare - cumpărare imobiliară încheiate de lichidator, autentificate sub nr. 1700/12.07.2004, 1625/29.07.2005, 1624/29.07.2005, 3356/29.11.2006 și repunerea părților în situația anterioară, cu consecința obligării adjudecatarilor la restituirea terenurilor care au format obiectul tranzacțiilor și plata către aceștia a sumelor achitate cu titlu de preț.
În motivarea cererii reclamantul aratat că toate convențiile de dare în plată au ca vânzător Primăria orașului or, conform art.77 din Legea nr.215/2001 primăria este doar o structură funcțională cu activitate permanentă, neavând capacitate juridică.
Terenurile oferite în contul creanței, pe care debitoarea - -CFR SRL a avut-o asupra sa, aparțin domeniului privat al orașului, numai unitatea administrativ teritorială fiind persoană juridică de drept public cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină, exercitată prin organele sale.
Se arată că transferul dreptului de proprietate nu a operat, întrucât convențiile de dare în plată au fost încheiate de o parte fără capacitate juridică, fiind astfel nule.
Administratorul special solicită, ca efect al nulității absolute, să se anuleze și actele subsecvente, respectiv contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor.
Un alt motiv de nulitate absolută a două dintre convențiile de dare în plată este faptul că delegația reprezentantului Primăriei orașului, ca parte în convenție, nu a fost valabil dată pentru perfectarea actului.
Referitor la constatarea nulității absolute a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor, se arată că în baza înțelegerii denumită "Protocol" încheiată la data de 26.03.2003 între reprezentanții unității administrativ teritoriale și administratorul special s-a stabilit ca diferența de debit în sumă de 1.959.665.121 lei să fie achitată de către unitatea administrativ teritorială în contrapartidă cu terenuri, care urmau a fi acceptate de debitoare și evaluate de către executorul judecătoresc.
Întrucât prin încheierea din data de 30.05.2003 JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena Nițu Teodor l-sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment, toate demersurile legate de transferul dreptului de proprietate al terenurilor urmau să fie îndeplinite de către lichidatorul judiciar.
La data încheierii proceselor verbale de adjudecare, bunul adjudecat nu era încă în patrimoniul debitoarei, ci în proprietatea privată a orașului, caz tipic de vânzare-cumpărare a bunului altuia, sancționat cu nulitate absolută.
Mai mult, procesele verbale de adjudecare și contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate de către lichidator în frauda dreptului de proprietate al debitoarei și pe riscul cumpărătorului, fapt ce atrăgea nulitatea absolută.
Pe de altă parte, se impunea desființarea tranzacțiilor imobiliare, deoarece principalul creditor - P - nu a avut o creanță certă, lichidă și exigibilă în momentul începerii procedurii de vânzare și distribuirii sumelor.
Administratorul special consideră că valorificarea bunurilor debitoarei și distribuirile de sume către creditorul a cărui creanță fusese contestată, înainte de soluționarea contestațiilor la tabelul de creanțe, reprezintă o încălcare a dispozițiilor Legii nr.85/2006.
Lichidatorul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special, deoarece administratorul special nu are mandat special din partea asociaților debitoarei. Or, fără o hotărâre AGA în acest sens, administratorul special nu poate avea din proprie inițiativă calitate procesuală activă, reprezentând numai interesele asociaților, conform art.18 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, lichidatorul a invocat excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, apreciind că un eventual interes în promovarea acțiunii îl pot avea asociații, nu administratorul special.
În situația respingerii excepțiilor s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr.1007 din data de 24 septembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a administratorului special invocate de pârâți, a respins ca neîntemeiată sub toate capetele cererea formulată de administratorul special - în contradictoriu cu pârâții - Com SRL, --, Orașul, - CFR SRL, prin lichidator judiciar, și și obligat reclamantul la plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată către pârâții și și suma de 1.850 cu același titlu către pârâta - Com SRL.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a susținut că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană are interes, deci inclusiv de administratorul special.
În acest sens, interesul constituie folosul practic urmărit la punerea în mișcare a acțiunii; în formularea acțiuni interesul este dat de posibilitatea trecerii bunurilor care au constituit obiectul tranzacțiilor în patrimoniul debitoarei și, eventual, în proprietatea asociaților, conform disp. art. 133 din Legea nr.85/2006, prin repunerea părților în situația anterioară, în condițiile acoperirii creanțelor creditorilor înscrise în tabelul definitiv consolidat.
Reținând interesul asociaților, reprezentați de administratorul special, excepțiile invocate au fost respinse ca neîntemeiate, cererea formulată de administratorul special fiind examinată pe fond.
Prin convențiile de dare în plată autentificate sub numerele 1698/12.07.2004, 152/19.01.2005, 1522, 1523/15.07.2005 și 2279/2.11.2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociați și -, Primăria orașului prin reprezentantul său, în baza delegației dată de primărie, în calitate de debitoare, a dat în plată către - CFR SRL prin lichidator SRL, în calitate de creditoare, terenuri situate în localitatea, consemnându-se că darea în plată se face în vederea stingerii creanței pe care debitoarea o are către creditoare.
Din încheierile nr.26928/31.10.2006, nr.12209/13.06.2005, nr.12210/13.06.2005 și nr.1063/7.06.2004 emise de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, reiese că pentru imobilele care au constituit obiectul convențiilor de dare în plată, la data încheierii acestor convenții, era intabulat dreptul de proprietate al Primăriei orașului.
Totodată, protocolul încheiat la data de 26.03.2003 între Primăria orașului și debitoare a fost încheiat în temeiul deciziei nr.197/2001 a Curții de Apel Ploiești, părțile convenind stingerea datoriilor prin darea în plată de terenuri către -CFR, iar prin Hotărârea nr. 22/17.04.2003 a Consiliului Local al orașului a fost aprobată executarea creanței potrivit acestui protocol.
În aceste condiții, judecătorul-sindic a reținut că aceste convenții de dare în plată au fost încheiate de titularii drepturilor și obligațiilor raporturilor juridice, stabilite de altfel printr-o hotărâre judecătorească, iar nu de o persoană fără capacitate juridică.
În speță, transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor de la vânzător la cumpărător a operat la momentul încheierii convențiilor de dare în plată în formă autentică, fiind respectate cerințele de validitate în acest sens.
În ceea ce privește motivul invocat de administratorul special - respectiv lipsa delegației valabil date pentru reprezentantul Primăriei la momentul încheierii convențiilor autentificate nr.1523/2005 și 1522/2005, judecătorul sindic a constatat că acesta nu constituie motiv de nulitate absolută, ci de nulitate relativă și putea fi invocat numai de persoana al cărei interes a fost nesocotit, și anume de Primăria și Orașul.
Ulterior convențiilor de dare în plată, debitoarea - - CFR SRL în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, înscrise în cartea funciară, conform încheierilor depuse la dosar, a dispus de bunurile sale, încheind contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub numerele 1700/12.07.2004, 1624 și 1625/29.07.2005, 3356/29.11.2006, încheiate cu pârâții persoane fizice și - Com SRL.
Sub un alt aspect, s-a reținut că actul de vânzare-cumpărare al lucrului altuia nu este lovit de nulitate absolută decât în situația încheierii în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului, ipoteză care nu se regăsește în speță, nefiind dovedită, întrucât terenurile au fost valorificate în urma licitațiilor publice, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile acestei materii, după evaluarea lor prin expertiza de specialitate; în caz contrar sancțiunea este nulitatea relativă, ce poate fi invocată numai de proprietarul bunului, în măsura vătămării dreptului său.
Împotriva sentinței declarat recurs administratorul special - criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că prin acțiunea pe care a formulat- a solicitat constatarea nulității absolute convențiilor de dare în plată încheiate între lichidatorul judiciar, în numele societății falite, și Primăria orașului, invocând în esență două cauze de nulitate, lipsa capacității juridice a Primăriei în calitate de parte contractantă - vânzătoare - și lipsa condițiilor de validitate delegației reprezentantului Primăriei.
Recurentul motivează că numai unitatea administrativ teritorială (orașul ), ca subiect de drepturi și obligații, și implicit ca proprietară bunurilor supuse transferurilor, putea încheia convențiile de dare în plată prin organul său executiv care este primarul.
O altă cauză de nulitate absolută care a afectat însăși validitatea convențiilor a fost cea legată de neîndeplinirea condițiilor de formă ale delegației reprezentantului Primăriei.
Dincolo de faptul că delegația reprezentantului Primăriei apare ca fiind emisă la data de 24 iulie 2005, în condițiile în care două dintre convențiile de dare în plată - 1522 și 1523/2005 - au fost încheiate la data de 15 iulie 2005, delegația reprezentantului nu respecta nici cerința unui mandat special, care ar fi trebuit să îmbrace forma unei procuri notariale, dat fiind faptul că și convenția de dare în plată, având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenului, urma să fie încheiată în formă autentică. Mandatul formează un tot unitar cu contractul care se încheie în baza mandatului.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, și anume, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între lichidatorul judiciar cu terții, pârâți în prezenta cauză, apreciază că în mod greșit judecătorul-sindic l-a respins ca neîntemeiat.
Se susține că toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate de către lichidatorul judiciar în numele societății falite cu terții, pârâți în cauză, au avut la bază procesele-verbale de adjudecare; or, la momentul la care s-au organizat licitațiile publice și s-au încheiat procesele-verbale de adjudecare, terenurile nu intraseră în patrimoniul societății falite.
Precizează că nu se poate susține că dreptul de proprietate al adjudecatarilor asupra terenurilor licitate s-a consolidat prin contractele de vânzare cumpărare încheiate ulterior momentului adjudecării, întrucât actul de adjudecare n-a reprezentat doar o etapă în transferul dreptului de proprietate, ci, însăși transmiterea dreptului de proprietate în cazul în care acest drept ar fi existat în patrimoniul societății falite.
Printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut este și aceea ca bunul să fie proprietatea vânzătorului. În lipsa acestei condiții, contractul nu poate fi considerat valabil încheiat.
Având în vedere faptul că la momentul publicării anunțului de vânzare a terenurilor societatea falită nu avea calitate de proprietar al acestora, calitate care nu exista nici la momentul încheierii actelor de adjudecare, consideră că se află în fața unui caz tipic de vânzare a lucrului altuia sancționat cu nulitatea absolută.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și în principal admiterea primului capăt de cerere cu consecința anulării actelor subsecvente - contractele de vânzare -cumpărare -, fie admiterea celui de-al doilea capăt de cerere cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractelor.
Intimații - Com SRL, Orașul, și, și -, au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Judecătorul-sindic a reținut corect că în cauză nu sunt întrunite condițiile de nulitate absolută a convențiilor, acestea fiind încheiate de titularii drepturilor și obligațiilor raporturilor juridice, stabilite de altfel printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, respectiv decizia nr.197/26.02.2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.6407/2000 și nu de o persoană fără capacitate juridică.
Prin decizia nr.197 /26.02.2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr.6407/2000 a fost admis apelul declarat de - -CFR SRL împotriva sentinței nr.734/28.06.2000 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost schimbată în parte sentința în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de societate și a fost obligată reclamanta Primăria să-i plătească acesteia suma de 1.589.470.291 lei, reprezentând contravaloare lucrări de executare și reactualizare, plus suma de 103.194.560 lei reprezentând garanție reactualizată, decizie rămasă irevocabilă.
Proprietarul terenurilor care au făcut obiectul convențiilor de dare în plată a fost Primăria, așa cum rezultă din încheierile emise de OCPI P și nicidecum Orașul, așa cum susține recurentul. De asemenea și protocolul din 26 martie 2003 în care părțile au convenit stingerea datoriile prin darea în plată a terenurilor a fost încheiat între debitoare prin administratorul și Primăria.
De asemenea, din încheierile nr.26928/31.10.2006, nr.12209/13.06.2005, nr.12210/13.06.2005 și nr.1063/07.06.2004 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, rezultă că pentru imobilele care au constituit obiectul convențiilor de dare în plată, la data încheierii acestor convenții, era intabulat dreptul de proprietate al Primăriei orașului, iar prin hotărârea nr. 22/17.04.2003 a Consiliului Local al orașului a fost aprobată executarea creanței, potrivit protocolului încheiat între părți.
Toate relațiile comerciale care s-au stabilit anterior între cele două părți, debitor și creditor s-au efectuat prin Primăria oraș reprezentată prin Primar, iar Instituția Primarului are capacitate juridică de exercițiu conform Legii nr.213/1998.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de recurent și anume nevaliditatea convențiilor datorită unor condiții de formă neîndeplinite de către delegația reprezentantului Primăriei oraș, s-a reținut corect faptul că sancțiunea aplicată este nulitatea relativă care putea fi invocată numai de persoana căreia i s-ar fi nesocotit mandatul și i s-ar fi vătămat drepturile, respectiv Orașul, care însă a ratificat convențiile încheiate.
Cu privire la motivul de recurs privind cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de către lichidatorul judiciar cu terții, se reține că susținerea recurentului (în sensul că la data încheierii proceselor-verbale de adjudecare, terenurile nu intraseră în patrimoniul societății falite) sunt nefondate, având în vedere că toate operațiunile efectuate de către lichidator s-au desfășurat în cadrul procesului de lichidare, conform normelor procedurale în materie, sub stricta supraveghere a judecătorului-sindic.
În momentul adjudecării erau încheiate valabil convențiile - actele de dare în plată - iar transferul dreptului de proprietate a operat ca un mod de stingere a obligațiilor prin darea în plată, nu prin transformarea obligațiilor debitoarei, cum susține recurentul, de la aceasta s-a transferat în patrimoniul terților, conform cu actul de adjudecare și contractele de vânzare-cumpărare, cu respectarea tuturor cerințelor de validitate prevăzute de lege.
Recurentul susține că în cauză este aplicabilă sancțiunea nulității absolute atât convențiilor de dare în plată, cât și actelor de vânzare-cumpărare, motivat de faptul că s-ar fi vândut bunul altuia în timp ce adevăratul proprietar susține legalitatea acestora.
Vânzarea lucrului altuia se sancționează cu nulitatea relativă, iar anularea actului nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat la încheierea lui sau de succesorii acestora, ceea ce nu este cazul în speță.
Numai atunci când vânzătorul și cumpărătorul sunt de rea-credință, știind sau trebuind să știe că bunul aparține altuia, actul este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, însă atunci când cel puțin cumpărătorul este de bună-credință efectele severe impuse de regimul juridic al acestei sancțiuni nu se mai justifică.
Transferul dreptului de proprietate a operat cu respectarea dispozițiilor legale, lichidatorul-judiciar urmărind prin încheierea actelor contestate satisfacerea scopului legii procedurii insolvenței, respectiv acoperirea pasivului debitorului.
La momentul încheierii actelor juridice contestate au fost respectate de către lichidatorul judiciar dispozițiile Legii nr.64/1995 în vigoare la acea dată, terenurile respective, intrând în averea debitorului prin dare în plată, fiind ulterior valorificate prin vânzare la licitație.
Susținerea recurentului constând în aceea că terenurile au fost și au rămas în proprietatea orașului, care prin reprezentantul său, primarul orașului, recunoaște validitatea convențiilor și a transferului dreptului de proprietate, lipsește de interes solicitarea acestuia privind constatarea nulității absolute a actelor de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat in cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304. proc. civ.
În baza dis part 274. proc. civ. urmează a fi obligat recurentul la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de administratorul special -, domiciliat în I,-, jud. I împotriva sentinței nr. 1007 din data de 24 septembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea - CFR SRL, cu sediul în,-, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în P,-,. 4..2, jud. P, pârâții - Com SRL, cu sediul în B, sector 3,-,.2,. 2,.1,.73, și --, domiciliați în B,-, sector 1, și, domiciliați în com., sat, nr. 5. jud. P și Orașul, cu sediul în, str.-, jud.
Obligă recurentul la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
G - - - - -
Grefier,
- -
Red. / Tehnored.
2ex./20.01.2009
98/2000 - Tribunalul Prahova
Judecător sindic
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
