Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 643/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 643
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele AVAS B și SC SA B împotriva sentinței nr.1782/19.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj -Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format vechi 85/LJ/2000), în contradictoriu cu intimatul lichidator lichidator al debitoarei SC SRL B, intimații creditori SC C SA M C, ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ B, SC SA B, SC SA O și intimatul administrator social.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul administrator social, asistat de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că intimatul lichidator a depus prin serviciul arhivă întâmpinare, după care, avocat, pentru intimatul administrator social, a depus concluzii scrise.
Constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1782/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția Comercială în dosarul nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Tg.J,--20 camera 10 jud. G, desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SRL B, a fost aprobat raportul final și situațiile financiare finale, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL B și radierea acesteia de la Registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și plata din fondul de lichidare a onorariului lichidatorului în sumă de 1000 lei și cheltuielilor de procedură în sumă de 265,20 lei.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B la raportul final sunt neîntemeiate întrucât din interpretarea dispozițiilor art.129 din Legea nr.85/2006 care reglementează această fază a procedurii falimentului, respectiv întocmirea raportului final și a situațiilor financiare și prin coroborare cu art.56 din Legea nr.64/1995, raportul final nu trebuie să cuprindă cauzele, aceste mențiuni fiind elemente ale raportului amănunțit ce se întocmește în cel mult 60 de zile de la deschiderea procedurii, iar părțile nemulțumite pot formula contestații la acest raport.
Orice critică formulată la această dată adresată consemnărilor lichidatorului cu privire la cauzele și împrejurările ce au determinat starea de insolvență a debitoarei, este tardivă.
Convocarea comitetului creditorilor se face în situațiile expres și limitativ prev. de art.17 alin.2 din Legea nr.85/2006, iar situația prezentată de creditoarea AVAS B nu se regăsește între cazurile prevăzute de textul legal citat.
S-a constatat că raportul final și situațiile financiare au fost afișate la ușa instanței, comunicate creditorilor și publicate în nr.3617/25.09.2008.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele AVAS B și SC SA
AVAS a criticat sentința sub aspectul nelegalității, susținând că instanța de fond a dispus închiderea procedurii, aplicând greșit dispozițiile art.132 din Legea 85/2006, fără ca lichidatorul să convoace Comitetul creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare și a cererii de atragere a răspunderii, reglementată de art.138 din lege, deci fără epuizarea tuturor modalităților de recuperare a creanțelor înscrise în tabel.
S-a susținut că, în speță se impunea atragerea răspunderii fostului administrator în temeiul art.138 alin.1lit.c din Legea 85/2006, deoarece administratorul răspunde după regulile de la mandat (art.72 din Legea 31/1990) nu numai pentru dol ci și pentru culpa comisă în executarea mandatului, care este prezumată (art.1540, respectiv art.1082 civ.), iar răspunderea trebuie analizată cu multă rigurozitate, întrucât mandatul este oneros.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.299-316.pr.civ. Legea 85/2006, OUG 95/2003 aprobată prin Legea 557/2003, iar Curtea încadrează criticile formulate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Creditorul SC SA a invocat în recursul său, că era necesară convocarea comitetului creditorilor de către lichidator, în vederea promovării cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege, deoarece s-a omis indicarea în raport a persoanelor culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, iar prin omisiunea lichidatorului s-au restrâns comitetului unele drepturi și libertăți constituționale.
S-a mai învederat că în practicaua hotărârii nu s-au consemnat întocmai susținerile reprezentantului recurentei creditoare.
Lichidatorul Tg.J a depus întâmpinare prin care a arătat că recurenta AVAS a fost notificată de-a lungul desfășurării procedurii cu privire la toate etapele parcurse, atât de lichidatorul numit de Tribunalul București prin Încheierea din 21.12.1999, cât și de cel prezent, numit prin Încheierea nr.712/07.05.2008 de Tribunalul Gorj, unde s-a strămutat dosarul prin încheierea Curții Supreme de Justiție.
După strămutare, lichidatorul actual a constatat că bunurile debitoarei au fost valorificate, iar fondurile distribuite și a procedat la întocmirea raportului final și a situațiilor financiare, care s-au notificat creditorilor și s-au publicat în nr.3617/25.09.2008.
Cu privire la formularea cererii de antrenare a răspunderii în baza art.138 din lege, s-a arătat că o astfel de solicitare este tardivă, având în vedere că procedura se desfășoară de peste 10 ani și nici un creditor nu a solicitat antrenarea răspunderii, cererea fiind prescriptibilă în 3 ani, potrivit art.139 din aceeași lege.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Ambele recurente au criticat sentința judecătorului sindic pe motiv că s-a luat măsura închiderii procedurii fără să se fi formulat cerere de antrenare a răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvență, că în condițiile în care nu formulat cererea, lichidatorul trebuia să convoace comitetul creditorilor pe această problemă.
Convocarea comitetului creditorilor se poate realiza și la cererea a doi creditori ori de câte ori este necesar (art.17 alin 2 din lege), astfel că este nefondată critica referitoare la neconvocarea comitetului de către lichidator.
Împotriva debitoarei s-a derulat procedura reorganizării judiciare și a falimentului, în prezent denumită procedura insolvenței, pe o perioadă de peste 10 ani, cererea introductivă fiind înregistrată în octombrie 1998. În acest interval de timp au avut aplicabilitate atât dispozițiile Legii 64/1995 în forma inițială și cu modificările ulterioare, cât și cele ale Legii 85/2006, care reglementează în prezent această procedură.
Potrivit dispozițiilor Legii 64/1995 cu modificările ulterioare, creditorii aveau legitimare procesuală activă de a formula cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere pentru suportarea unei părți din pasiv, ca urmare a săvârșirii unei fapte expres prevăzute de lege. Prin urmare, până la apariția Legii 85/2006, recurentele creditoare avea posibilitatea de a solicita antrenarea răspunderii.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art.139 din lege, acțiunea prevăzută de art.138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, iar momentul cel târziu, când trebuia cunoscută persoana, este data când s-a depus sau trebuia depus raportul amănunțit care se întocmește în primă etapă a procedurii-60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar. Formularea unei cereri cu acest obiect după aproximativ 10 ani, este fără efect juridic - fiind împlinit termenul de trei ani de prescripție, indiferent de titular; lichidator sau Comitetul creditorilor.
Criticile referitoare la întrunirea pe fond a condițiilor de antrenare a răspunderii, exced cadrului procesual prezent, prin sentința recurată nefiind soluționată o astfel de cerere.
Prin urmare, motivele invocate fiind nefondate, urmează ca în temeiul art.312 alin1C.pr.civ. să se respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de creditoarele AVAS B cu sediul în B, sector 1,--11 și SC SA B cu sediul în B, str.-.- nr.18, sector 2, împotriva sentinței nr.1782/19.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj -Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format vechi 85/LJ/2000), în contradictoriu cu intimatul lichidator lichidator al debitoarei SC SRL B, cu sediul în Tg.J,--20, camera 10, județul G, intimații creditori SC C SA M C, cu sediul în M C,-, județul H, ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ B, cu sediul în B, sector 2, nr.39, SC SA B, cu sediul în B, sector 5, nr.196, SC SA O cu sediul în O, bd. 1Decembrie 2. nr.47, județul M și intimatul administrator social cu domiciliul ales la Cabinet avocat din Tg.J, str.-,.40,.2,.1,.21, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
21 Aprilie 2009
Red.jud./15.05.2009
3 ex./
jud.sindic
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Carmen Mladen, Mariana Moț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
