Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 65/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - insolvență -
- ang. răsp. + înch. procedură -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 65
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Grapini
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele MFP - ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu sediul ales în mun. B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 958 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurentele, debitoarea intimată - " AUTO-" SRL S - prin lichidator, pârâții intimați și și partea în proces intimată ORC.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S și rămâne în pronunțare asupra acesteia, precum și asupra recursului creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 30 iulie 2008 sub numărul -, Sas olicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoarea AUTO- S, cu sediul social în județul S, localitatea S, Calea, (DN 29 km 6 ), număr de ordine în Registrul Comerțului J - cod de identificare fiscală -,societate aflată în dizolvare de drept, dispusă prin încheierea Judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 800 din 11 februarie 2008 fiind desemnată ca lichidator
În motivarea cererii s-a arătat că societatea dizolvată se află în mod vădit în încetare de plăți și înregistrează debite față de S în cuantum de 1139 lei.
În dovedirea susținerilor a anexat la dosar înscrisuri.
Prin sentința comercială nr. 481 din 02.09.2008 a Tribunalul Suceava, Judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei AUTO-, fiind desemnat lichidator judiciar.
La data de 16.12.2008 lichidatorul judiciar a depus raportul prin care se propune închiderea procedurii în temeiul art. 131 din legea nr. 85/2006 datorită lipsei identificării de bunuri care să fie vândute în vederea îndestulării creditorilor.
La data de 09 martie 2009 creditoarea B depune la dosar cererea de atragere a răspunderii materiale împotriva pârâților și, foști administratori ai societății debitoare, motivat de faptul că aceștia în exercitarea atribuțiilor sale, au determinat într-o mare măsură încetarea de plăți în care a ajuns societatea debitoare.
Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
Astfel, lichidatorul judiciar aduce la cunoștința creditorilor și a instanței faptul că pârâții nu au depus la dosarul cauzei documentele la care se referă art. 28 din legea nr. 85/2006, faptă care intră sub incidența acestui articol, întrucât se poate concluziona faptul că activitatea contabilă a falitei nu a fost condusă în conformitate cu normele legale în vigoare.
De altfel, reaua credință a foștilor administratori și intenția de fraudare a creditorilor sunt dovedite de faptul că aceștia au refuzat să răspundă convocărilor și notificărilor lichidatorului judiciar, pentru a pune la dispoziția sa actele contabile ale societății.
În drept, a invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din legea nr. 85/2006.
Prin sentința nr. 958 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
A fost admis raportul final și în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței. S-a dispus de asemenea radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006 reglementează răspunderea civilă delictuală a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului. Această răspundere îmbracă anumite particularități, ce sunt date de împrejurarea că fapta ilicită trebuie să se circumscrie unuia din cazurile prevăzute expres de legiuitor în art. 138 alin. 1 lit. a-
În speță, creditoarea a indicat drept caz de atragere a răspunderii materiale pe cel prev. de art. 138 lit. d din legea nr. 85/2006.
Chiar dacă nepredarea documentelor contabile de către foștii administratori ar fi în măsură să ducă la prezumția neținerii contabilității, a ținerii unei contabilități fictive, în concret, pentru angajarea răspunderii civile delictuale speciale de textul de lege sus invocat este necesar a fi îndeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii. În concret, este necesar a se proba legătura de cauzalitate între fapta prev. la art. 138 alin. 1 lit. d și insolvența debitoarei așa cum cere art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 998 și urm. cod civil.
În speță, creditoarea nu a făcut o atare probă, iar încălcarea revederilor din legea nr. 82/1991 poate atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz, dar nu duce în mod automat la admiterea cererii de atragere a răspunderii materiale dacă aceste fapte nu au cauzat insolvența debitoarei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saa rătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată împotriva foștilor reprezentanți legali ai debitoarei.
În conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, conducerea unei evidențe contabile fictive sau neconforme cu legea, precum și provocarea dispariției unor documente contabile atrage răspunderea materială a foștilor administratori ai societății debitoare.
In speța, foștii administratori nu au depus documentele contabile prevăzute de lege pentru a se verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce duce la prezumția ca operațiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a se evita verificarea lor, culpa pentru aceasta situație revenindu-le în mod exclusiv reprezentanților legali ai debitoarei.
Prin modul defectuos în care reprezentanții societății au înțeles să fie ținută evidența financiar-contabilă este evidentă legătura de cauzalitate dintre comportamentul culpabil al acestora si starea falimentara a debitoarei.
Ca urmare, sunt îndeplinite condițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea".
Potrivit dispozițiilor art. 55 din Legea nr. 85/2006, ulterior intrării în procedura simplificată, în cazul în care documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. b) - e) si i) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 147 din același act normativ, refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoana juridică, de a pune la dispoziție judecatorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, in condițiile prevăzute la art. 35, documentele si informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1 lit a) - f) ori împiedicarea acestora, cu rea credința, de a intocmi documentația respectiva se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda.
A susținut recurenta că se impunea formularea sesizării penale în temeiul textului legal sus menționat.
Nedepunerea tuturor documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 pentru a se verifica modul în care s-a desfășurat activitatea economica și s-au efectuat înregistrările contabile conduce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a evita verificarea lor, culpa pentru această situație de fapt revenind în mod exclusiv fostului reprezentant legal al debitoarei.
În drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 și ale art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, a arătat că ostele organe de conducere sunt vinovate de fapta prevăzuta de art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, astfel:
Potrivit dispozițiilor ari.138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 (dispoziții aplicabile in cauza dedusa judecații.), răspunderea administratorilor se poate dispune daca"au ținut o contabilitate fictivă, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 republicată - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității. Astfel:
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin 4 din Legea nr. 82/1991 republicată "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr.31/1990 republicată, "obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere si dispozițiile art. 1540 Cod civil: mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă si de culpa comisa în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, in cazul in care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului ( administratorului ) se apreciază cu mai multa rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
S-a învederat instanței de judecată faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns în încetare de plăți, ci si a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului". - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Dispozițiile art. 35 alin. 3 si alin. 4 din Decretul nr.31/1954 prevăd că: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag si răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât si față de cel al treilea."
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat in temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedata de CAS S către AV. aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din legea nr. 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept, creditoarea și-a întemeiat recursul pe disp. art. 299 - 316 Cod procedură civilă și ale Legii nr. 85/2006.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, invocată din oficiu la prima zi de înfățișare, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Dat fiind principiului relativității hotărârii judecătorești, justifică legitimare procesuală activă pentru exercitarea unei căi de atac numai persoanele care au avut calitate de parte.
În speță, titulară a cererii de atragere a răspunderii întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 a fost creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Cum prin motivele de recurs se critică soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii, Curtea apreciază că este incidentă excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu și ca urmare va respinge recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S ca inadmisibil.
Asupra recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, Curtea constată că este nefondat.
Este adevărat că este incidentă în cauză omisiunea pârâților și de a preda documentele contabile ale societății debitoare, ceea ce poate conduce la concluzia neținerii contabilității în conformitate cu legea. Această faptă ilicită prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu este însă în măsură să atragă răspunderea delictuală specială a foștilor administratori decât în ipoteza în care sunt întrunite cumulativ și celelalte condiții stipulate de lege: prejudiciul creditorilor, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și imposibilitatea debitoarei de a achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile și culpa persoanelor a căror răspundere se cere a fi antrenată.
În speță, există un prejudiciu în patrimoniul creditoarei recurente, care nu își poate realiza creanța scadentă.
În ce privește vinovăția, din modalitatea de redactare a textului art. 138, alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 rezultă că faptele ilicite enumerate în cuprinsul său nu pot fi săvârșite decât cu intenție, prin derogare de la regula ce operează în materia răspunderii delictuale, conform căreia autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară.
Vinovăția sub forma intenției trebuia dovedită în persoana fiecăruia dintre cei cu privire la care s-a solicitat antrenarea răspunderii, or această probă nu s-a făcut în cauză.
Pe de altă parte, după cum în mod corect a reținut judecătorul sindic, nu s-a probat nici existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs creditoarei, săvârșirea uneia dintre faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 fiind de natură să atragă răspunderea specială a pârâților doar dacă s-a făcut dovada certă că aceștia au cauzat insolvența debitoarei.
Această cerință nefiind întrunită, soluția de respingere a cererii de antrenare a răspunderii materiale apare ca legală și temeinică.
Cum criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din oficiu nu s-au constatat motive de casare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediul în mun. S,-, jud..
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoareaAutoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B,cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 958 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
entru grefier aflat în concediu
medical, semnează
Prim grefier
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/22.02.2010
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Turculeț Ana Maria, Grapini
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
