Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 659/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 659
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Miler Iulia
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de, B și împotriva sentinței civile nr. 56/F din 6 februarie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 3 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- ca părțile să poată studia volumele atașate ale dosarului de fond și să depună la dosar note de concluzii scrise, instanța a amînat pronunțarea la 10 2008 cînd, din lipsă de timp pentru deliberări, amînă pronunțarea la 13 2008 cînd, din aceleași motive, amînă pronunțarea pentru azi, 18 2008.
În termenul de pronunțare părțile au depus la dosar note de concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 56/F/6.02.2008 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic s-a dispus admiterea acțiunii formulate de lichidatorii judiciari EXPERT GRUP H și V în contradictoriu cu H și B, anulând transferul patrimonial constând în cesiunea unui număr de 66 acțiuni pe care. SA H le-a deținut la, reprezentând 66% din capitalul acestei societăți, către
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
S-a respins cererea de intervenție formulată de.
S-a reținut că la 13 iunie 2005, prin sentința civilă nr. 172/F/13 iunie 2005, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs debitoarea.
Prin decizia nr. 1172 din 17 octombrie 2005 s-a admis recursul debitoarei și s-a trimis spre rejudecare cauza.
La 15 februarie 2006, prin sentința civilă nr. 58/F/15.02.2006 s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și faliment, iar prin sentința civilă nr. 149/F din 28 iunie 2006 s-a dispus falimentul debitoarei SA
În aprilie 2005, SA H vinde 66 acțiuni reprezentând 66 din capitalul social al SRL societății SA B cu prețul de 660 lei.
Prețul nu a fost încasat.
Nulitatea este o sancțiune civilă ce se aplică unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legii în vigoare la data încheierii actului juridic respectiv.
Nulitatea are ca efect desființarea retroactivă a actului și repunerea părților în situația anterioară încheierii lui.
Legalitatea actului juridic se verifică prin raportare la legea în vigoare la data încheierii lui.
Actele juridice ce fac obiectul judecății au fost încheiate în perioada august 2005 sub imperiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și falimentului.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 64/1995, se sancționau cu nulitatea operațiunile comerciale în care prestația debitorului o depășește vădit pe aceea primită, efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Se sancționează cu nulitatea și actele încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Legea nr. 85/2006, conține dispoziții identice în art. 80 al. (1) lit. b și
În speță acțiunile au fost vândute la un preț derizoriu iar participarea părților implicate în tranzacție la fraudare a creditorilor rezultă din faptul că prețul nu a fost plătit decât în decembrie 2007, în cursul procesului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, -administrator special al SA H, B și SRL, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
că în cauză nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă.
Toate recursurile, pe fond, susțin în esență că prima instanță a reținut aspecte contradictorii că s-a deschis procedura de reorganizare și faliment împotriva debitoarei SC SA H iar prin sentința nr. 149/F/28.06.2006, s-a dispus falimentul și că în perioada anterioară sentinței (aprilie 2005), deși se afla în insolvență, fără autorizarea judecătorului sindic, a înstrăinat 66 acțiuni din capitalul social al SC către SC
Susțin recurenții că, într-adevăr inițial a fost deschisă o altă procedură a falimentului, care însă a fost desființată prin decizia Curții de Apel Iași nr. 4711/2005, încât la data cesiunii acțiunilor ce fac obiectul cauzei de față, nu era deschisă procedura falimentului.
Acest aspect rezultă din chiar considerentele sentinței recurate.
Așa fiind, nu se poate invoca o sentință anulată.
Prin urmare, fără o evaluare corectă a datelor, când s-a dispus deschiderea procedurii falimentului și când au avut loc înstrăinările în discuție, prima instanță a greșit evident.
Procedurile de insolvabilitate nu pot avea efect retroactiv.
Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că fiind sesizată doar cu anularea transferurilor de acțiuni, s-a pronunțat și cu privire la repunerea în situația anterioară. Ori, cu privire cel de al doilea aspect, instanța nu avea căderea să se pronunțe, deoarece nu a fost sesizată.
Cât privește plata acțiunilor, aceasta a fost onorată la data cesiunilor conform actelor depuse, neoperarea lor în contabilitate o privește pe vânzătoare, fără să afecteze în vreun mod legalitatea vânzării.
În această privință, a existat aprobarea
Nu s-a dovedit în cauză intenția de fraudă și nu se poate pune problema creării unui prejudiciu. Cât privește anularea cesiunii solicitate prin acțiune de lichidatori, aceasta implică și anularea încheierii judecătorului delegat la. cu privire la care, deși irevocabilă, nu s-a dispus și nici nu putea să o facă.
Mai mult, obiectivul expertizei vizând valoarea unei acțiuni, funcție de activul net a fost respins față de opoziția lichidatorului (încheierea de ședință), situație în care reclamanții trebuiau să facă dovada existenței unui prejudiciu. Trebuia să se demonstreze că acțiunile au o anumită valoare,pentru ca apoi să se poată susține că vânzările au fost subevaluate în intenția de a frauda pe creditori (aceștia nefiind cunoscuți, sau din cei pretinși să facă dovada creanțelor sub aspectul certitudinii, lichidității și exigibilității). Instanța de fond, nu a făcut o analiză corectă a tuturor aspectelor privind prejudiciul sub toate caracteristicile și a eventualelor creanțe.
Analizând criticile prin prisma dispozițiilor legale în materie, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care urmează a fi examinate.
Cererea de intervenție formulată de B este întemeiată.
Excepția neefectuării procedurii prealabile, prev. de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă invocată de pârâți este neîntemeiată, deoarece, aceasta nu se aplică în procedura specială a insolvenței. Aceasta are o reglementare specială, încât nici un text al legi insolvenței nu face trimitere la procedura concilierii iar de incidența Codului d e procedură civilă, nu poate fi vorba, cu atât mai mult, cu cât administratorul/lichidatorul judiciar nu are ce concilia cu părțile contractante în cazurile în care acestea se pretinde că au acționat în frauda creditorilor. Procedura concilierii prealabile se impune în situațiile în care litigiile se referă la cauze evaluabile în bani în raporturile juridice ivite între părți. Ori, în cauză, lichidatorii judiciari nu sunt părți în raporturi juridice de cesionare, ei în virtutea drepturilor conferite de legea specială a insolvenței au printre altele, ca atribuții și introducerea unor acțiuni, în cazuri speciale, cum este cea de față.
Cu privire la fondul pricinii, recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Sentința recurată pune în evidență că prin sentința civilă nr. 149/F/28.06.2006 s-a dispus falimentul " " H și că în perioada - decembrie 2005 s-au înstrăinat acțiunile către pârâții menționați, deci înainte de a exista o hotărâre prin care societatea menționată să fie trecută în faliment. Sub acest aspect este lipsită de relevanță împrejurarea că anterior s-a mai pronunțat o hotărâre în acest sens, din moment ce, aceasta a fost desființată și nu își mai poate produce efecte juridice. Tot astfel, nici hotărâre ulterioară cesiunilor, nu își poate produce efecte juridice, deoarece aceasta nu retroactivează.
În contextul dat, este relevant faptul că la data respectivelor vânzări nu era deschisă procedura insolvenței, încât înstrăinările de acțiuni rămân valabile, fără să fie necesar autorizarea judecătorului sindic. Datele la care s-a făcut referire rezultă din chiar considerentele sentinței recurate, numai că acestea nu au fost valorificate corespunzător, dându-se efecte unei hotărâri anulate.
Soluția primei instanțe este greșită și prin aceea că, deși nu s-a cerut repunerea părților în situația anterioară cesiunilor de acțiuni, prima instanță și în acest sens, pronunțându-se asupra ceea ce nu s-a cerut. Repunerea în situația anterioară este un capăt de cerere diferit, iar dacă nu a fost solicitat, nu putea să aibă rezolvare.
Cât privește plata acțiunilor, aceasta s-a făcut și chiar de nu s-ar fi făcut, modalitatea de plată este o chestiune de executare a convenției părților, fără să o afecteze în substanța sa. Cuantumul acțiunilor nu putea să fie contestat de lichidatorii reclamanți, cât timp chiar ei s-au opus obiectivului evaluării cerut de pârâți, iar instanța le-a primit punctul de vedere, respingând acest obiectiv. În condițiile date acțiunile au fost înstrăinate la valoarea nominală. Așa fiind, nu se poate pretinde, cu justificat temei, că acțiunile au fost subevaluate,din moment ce alt criteriu de referință, nu era posibil, iar afirmația "subevaluat" rămâne fără echivalent comparativ.
Operațiunile s-au făcut cu aprobarea
Având în vedere cele relevate, nedovedindu-se intenția de fraudare a creditorilor, cum se tinde să se acrediteze și nici ideea de creare a unui prejudiciu prin subevaluare, nu se putea dispune anularea cesiunilor. Aceasta impunea și anularea încheierilor judecătorului delegat la. irevocabile, iar pe cale incidentă, nu se putea dispune în acest sens.
Pentru considerentele deja expuse în cele ce preced și cererea de intervenție formulată de "", județul B urmează se admite, fiind date cerințele art. 49 Cod procedură civilă, justificându-și interesul în cauză.
Având în vedere motivele relevate, se va respinge excepția neefectuării procedurii de conciliere prealabile invocate de pârâții -recurenți, iar pe fond se vor admite recursurile acestora, modificându-se în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorii " " H admiterea cererii de intervenție a SRL, județul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția neefectuării procedurii prealabile invocate de pârâți.
Admite recursurile formulate de - administrator special, al SA H, B și SRL împotriva sentinței civile nr. 56/F/6.02.2008 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic, pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de lichidatorii judiciari Expert Grup H și V în contradictoriu cu H, și SC SA B vizând transferul patrimonial constând în cesiunea a 66 acțiuni pe care SC SA H le-a deținut la SC reprezentând 66% din capitalul social al societății către SA
Admite cererea de intervenție formulată de.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18O. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.12.2008
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Miler Iulia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
