Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 659/2009. Curtea de Apel Suceava

Comentarii

0

Dosar nr- - insolvență -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 659

Ședința publică din 2 Aprilie 2009

PREȘEDINTE: Ududec Elena

JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina

JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen

Grefier - -

Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S, SC SA Câmpulung M cu sediul în Câmpulung M,-, județul S și SC UNIVERSAL SRL cu sediul în nr.711, județul S, împotriva sentinței nr. 923 din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate apărătoarei debitoarei intimate SC SRL V D și a lichidatorului intimat MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I - Sucursala S să depună la dosar concluzii scrise curtea a amânat pronunțarea pentru data 26 martie 2009 iar apoi din lipsă de timp pentru deliberare pentru astăzi 2 aprilie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

În cauza de faliment privind pe debitoarea SC SA cu sediul în mun. V D, procedura insolvenței fiind deschisă prin Încheierea judecătorului sindic nr.395 din 24.06.2008, au solicitat înscrierea în tabelul creditorilor printre altele și creditoarele DGFP a Județului S cu o creanță în cuantum de 24.702.598 lei reprezentând datoriile debitoarei către bugetul consolidat al statului. Totodată creditoarea a solicitat înscrierea creanței fiscale ca și creanță garantată deoarece aceasta a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în conformitate cu nr.OG92/2003.

Au mai solicitat înscrierea în tabelul creditorilor și creditoarele SC SA cu sediul în Câmpulung M și SC Universal SRL cu sediul în.

Creditoarea SC " " SA - Câmpulung Mas olicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma rezultată din derularea contractului de asociere în participațiune nr.1591 din 05.05.1999, contract ce constituie titlu executoriu și arătând că creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Creditoarea SC " " Universal SRL - a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu suma de 264.973,18 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr.- din 31.05.2008 și nr.- din 09.06.2008, apreciind că creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Nemulțumiți de modul în care lichidatorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanțelor și anume faptul că creanța DGFP Saf ost menționată drept bugetară și nu garantată, iar creanțele creditoarelor SC " " SA și SC " Universal " SRL au fost respinse ca nefondate, aceste creditoare au formulat contestații în temeiul art.73( 1 ) din Legea nr.85/2006.

Judecătorul sindic prin sentința nr.923 din 04.12.2008 a respins ca nefondate contestațiile acestor creditoare.

Pentru a hotărâ astfel judecătorul sindic a reținut că creditoarea DGFP a județului Saî nscris creanța în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la 16.05.2008 și că dizolvarea și lichidarea voluntară a debitoarei a avut loc prin încheierea judecătorului delegat de la ORC, nr.1414 din 07.03.2008, deci ulterior dizolvării și lichidării astfel că în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.50 din Legea nr.85/2006.

Cât privește contestația formulată de SC " " SA, judecătorul sindic a respins contestația apreciind din nou că creanța acestei creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă.

Judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoarea SC " Universal " SRL - apreciind că facturile fiscale depuse de creditoare nu îndeplinesc cerințele de a constitui un mijloc de probă în materia obligațiilor contractuale așa cum cer dispozițiile art.46 cod civil și pe de altă parte creanța nu are caracter cert, lichid și exigibil.

Împotriva sentinței nr.923 din 04.12.2008 a judecătorului sindic au declarat recurs creditoarele DGFP a județului S, SC " " SA și SC " " Universal SRL -.

Creditoarea DGFP a județului Sac riticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, invocând drept motiv de casare dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă.

În esență, creditoarea a arătat că față de data înscrierii creanței datorate bugetului consolidat de stat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la data de 16.05.2008 și față de data când judecătorul sindic prin Încheierea nr.395 din 24.06.2008 a deschis procedura insolvenței privind pe debitoare și având în vedere dispozițiile art.50 din Legea nr.85/2006, rezultă că înscrierea creanței fiscale ca și bugetară este nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

Recursul este fondat.

Pentru a da curs recursului declarat de creditoarea DGFP a județului S se impune a urmări cronologic ajungerea în insolvență a debitoarei SC " " SA - V

- Prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor de la SC " " SA din 18.02.2008, aceștia au hotărât dizolvarea și lichidarea voluntară a acesteia

- Judecătorul delegat de la ORC S prin Încheierea nr.1414 din 07.03.2008, publicată în cotidianul România Liberă nr.5487/22-23 din 02.03.2008 a dispus dizolvarea societății

- Motivat de faptul că potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006 în cazul unei societăți comerciale dizolvate, procedura simplificată a lichidării se realizează în baza Legii nr.85/2006 și nu a Legii nr.31/1990 republicată; judecătorul sindic prin Încheierea nr.2984 din 27.05.2008 a confirmat drept lichidator judiciar pe Management Reorganizare Lichidare

- Lichidatorul judiciar conformându-se acelorași dispoziții legale ale Legii nr.85/2006 și având în vedere și dispozițiile art. 270¹din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului privind pe debitoarea SC " " SA V

- prinÎncheierea nr.395 din 24.06.2008,judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar șia dispus deschiderea proceduriiconform dispozițiilor Legii nr.85/2006.

Înscrierea creanței la Arhiva Electronică de Garanții mobiliare este reglementată de art.230 din nr.OG92/2003 republicată privind Codul d e procedură fiscală. Operațiunea de înscriere a creanței nu poate fi asimilată procedurii de executare silită astfel cum este definită în accepțiunea Codului d e procedură fiscală, aceasta fiind o măsură care asigură condiția publicității, respectiv opozabilitatea față de terți.

Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr.85/2006 " dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terților, înscrierile, transcrierile, intabulările și orice alte formalități specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii sunt fără efect față de masa creditorilor, cu excepția cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanță, autoritatea ori instituția competentăC mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței.

În condițiile în carecreanța datorată bugetului consolidat de stat a fost înscrisă la arhiva electronică la data de 16.05.2008, deși anterior datei deschiderii procedurii de la 24.06.2008și având dispozițiile art.50 din Legea nr.85/2006, așa cum s-a motivat mai sus, rezultă până la evidență că înscrierea creanței fiscale ca și bugetară este nelegală.

Pe cale de consecință, instanța în baza art.304 pct.9 și art.304¹raportat la art.312 al.1 Cod proc. civilă, va admite recursul declarat de creditoarea DGFP a Județului S, va modifica sentința recurată și în rejudecare va admite contestația acestei creditoare și va dispune înscrierea acestei creditoare în tabelul preliminar al creanțelor cu o creanță garantată.

Cât privesc recursurile declarate de creditoarele SC " " SA Câmpulung M și SC " Universal ", acestea apar tardive având în vedere dispozițiile imperative prevăzute de art.8 ( 2 ) din Legea nr.85/2006.

Față de data comunicării sentinței nr.923 din 04.12.2008 la data de 07.01.2009 către creditoarele SC SA și SC Universal SRL declararea recursurilor ambelor creditoare la 20.01.2009, apar ca tardiv formulate.

Nu poate fi reținută susținerea celor două creditoare și anume că indicarea eronată în dispozitivul sentinței a termenului de recurs, le exonerează de obligația de a cunoaște dispoziția legală în materie, deoarece calea de atac și termenul în care poate fi exercitată sunt date de lege și nu de instanță, astfel încât indicarea greșită în dispozitiv nu poate lipsi partea de dreptul de a exercita calea de atac în termenul legal, dar nici nu ar putea deschide părții un drept pe care legea nu îl prevede.

În acest sens dispozițiile art.103 din Codul d e procedură civilă sunt imperative, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut că " neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei ".

Cele două creditoare, nu au făcut dovada că au fost împiedicate printr-o împrejurare mai presus de voința lor să declare recurs în termenul legal.

În acest sens cele două creditoare nu au formulat cereri de repunere în termen, motivate, timbrate în conformitate cu dispozițiile art.3¹litera n) din Legea nr.146/1997 și pe care instanța să le fi pus în discuția părților.

De aceea nu-i poate fi imputat instanței că în virtutea rolului activ nu a sugerat sau indicat acestora să formuleze cereri de repunere în termen.

Nu se justifică ca instanța să fi afișat o asemenea atitudine, atâta vreme cât cele două creditoare au fost asistate de avocați.

În fine a invoca încălcarea drepturilor prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cum ar fi dispozițiile art.6 din Convenție care se referă la dreptul de a beneficia de un proces echitabil în cauză apare neavenit și aceasta pentru că în conformitate cu art.20 din Constituție legea internă urmează să fie interpretată în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, numai dacă există neconcordanțe între părțile și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.

Or, în cauză nu poate fi susținut că există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne.

A invoca dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, doar pentru a realiza scopul considerării în termen a recursurilor declarate tardiv apare C puțin o atitudine abuzivă, care evident nu poate fi primită.

Pe cale de consecință, instanța va respinge ca tardiv formulate recursurile declarate de creditoarele SC "" SA și SC " Universal" SRL -.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr.923 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Modifică sentința recurată și în rejudecare admite contestația acestei creditoare la preliminar al creanțelor și dispune înscrierea acesteia ca și creditoare cu creanță garantată.

Respinge ca tardive recursurile declarate de creditoarele SC SA Câmpulung M cu sediul în Câmpulung M,-, județul S și SC UNIVERSAL SRL cu sediul în nr.711, județul

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.

Tehnored.

2ex/9.04.2009

OPINIE SEPARATĂ

Motivarea opiniei divergente- în sensul greșitei soluționări a recursurilor creditoarelor SC SA Câmpulung M și SC Universal SRL, pe excepția tardivității și nu pe fond.

În speță, cele două recurente, creditoare în procedura de faliment a debitoarei SC SA V D, au formulat recurs împotriva sentinței prin care judecătorul sindic le-a respins contestațiile formulate la suplimentar al creanțelor.

De urmare, cadrul procesual astfel delimitat este C al recursului declarat împotriva unei sentințe care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, deci - un recurs exercitat conform art.304¹Cod proc. civilă raportat la art.8(2) din Legea nr.85/2006.

Confom prevederilor art.304¹Cod proc. civilă, acest recurs nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Conform art.315 al.4 Cod proc. civilă, la judecarea recursului, disp. art.296 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Pe de altă parte, conform art.316 Cod proc. civilă " dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol ". ( capitolul vizând recursul )

Astfel, textele invocate, duc la concluzia respectării în recursul declarat conform art.304¹, a art.296 Cod proc. civilă.

Art.296 - teza a II a Cod proc. civilă statuează că apelantului ( în speță recurentelor ) nu i se poate crea în propria cale de atac, o situație mai grea decât acea din hotărârea atacată. Textul este imperativ.

Ori instanța, invocând din oficiu excepția tardivității recursurilor, a creat recurentelor o situație mai grea decât cea din sentința recurată în înțelesul acestui text.

Practica judiciară ( Drept procesual civil - Dr. ) a statuat că în recursul declarat conform art.304¹Cod proc. civilă, la invocarea unei asemenea excepții, chiar de ordine publică, trebuie să țină seama de prevederile art.296 teza a II-a Cod proc. civilă, respectiv de situația respectării principiului " non reformatio in peius ".

De altfel, chiar în situația unui recurs declarat pe dreptul comun respectiv împotriva unei sentințe atacabile și cu apel, invocarea din oficiu a unei asemenea excepții, este doar o facultate a instanței și nu o obligație a acesteia ( în situația în care nici una din părțile implicate în proces - ca în speță - nu au invocat-o ).

Ca atare, în speță nu intră în discuție neexercitarea de către instanță a rolului său activ, cu referire la neîndrumarea recurentelor la formularea unei cereri de repunere în termenul de recurs.

Aceasta deoarece, exercitarea de către instanță a rolului activ se desfășoară tot în condițiile legii.

Dimpotrivă, în speță, rolul activ al instanței a fost exercitat excesiv, față de prevederile legal menționate și a dus la încălcarea prevederilor legale - ale art.296 teza a II-a Cod proc. civilă și astfel recurentelor li s-a creat o situație mai grea ca cea din hotărârea recurată, pentru că dreptul lor nu a fost analizat pe fond, ceea ce a dus la denaturarea chiar a scopului căii de atac în sine și la încălcarea principiului liberului acces la justiție consacrat prin art.21 din Constituție, art.30 din Legea nr.189/2003 privind asistența juridică internațională în materie civilă și comercială și art.6 al.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.

În concluziile formulate de recurente, se invocă că prin reținerea excepției, se aduce atingere CEDO.

Apreciem ca răspuns la această susținere, că odată ce invocarea excepției a dus la încălcarea normelor legale de procedură - art.296 (2) Cod procedură civilă, poate fi pusă în discuție încălcarea dreptului părților la un proces echitabil cuprins în art.6 CEDO - drept consacrat de altfel și prin legislația internă prin art.21 al.3 din Constituție, art.10 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească ( existând concordanță astfel între legislația internă și internațională, ceea ce duce la concluzia că în cauză, textele legale invocate, trebuiau cu atât mai mult respectate ).

Pe de altă parte, pentru că speța prezintă și particularitatea că recurentelor li s-a indicat greșit termenul de exercitare a recursului ( 15 zile în loc de 10 zile conform art.8 din Legea nr.85/2006 ), deși conform principiului legalității căilor de atac acest termen este tot C legal - de 10 zile de la comunicarea sentinței recurate:

Pe lângă faptul că părțile au " luptat " cu " arme inegale ", ele au fost prejudiciate de două ori prin acte de procedură: odată de prima instanță prin dispoziția în care prin sentință li s-a indicat eronat termenul de recurs și a doua oară de către instanța de recurs, prin invocarea excepției cu încălcarea prevederilor art.296 (2) Cod proc. civilă și a principiului " non reformatio in peius ".

De urmare, apreciem soluția legală era cea a solu ionării recursurilor pe fond - situație în care indiferent de soluția pronunțată ( admiterea recursurilor sau respingerea recursurilor ) - recurentelor nu li se putea crea o situa ie mai grea decât cea din sentința recurată, în sensul art.296 (2) Cod proc. civil

Judecător,

- -

Președinte:Ududec Elena
Judecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță