Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 66/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 66
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă Mateucă
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
Grefier: - Gabriela
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA cu sediul în,-, jud.O împotriva sentinței nr.389 din 10 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr.30/F/-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J- CF - prin lichidator C cu sediul în C, B, nr.2.-B, jud.D, intimata creditoare SC COM SRL cu sediul în,-, jud.O și intimatul pârât cu domiciliul în S,-, -,.A,.2,.11, jud.O, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât reprezentat de avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru intimatul pârât a depus împuternicirea avocațială și concluzii scrise.
Constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului de față:
Avocat, având cuvântul pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, susținând că recurenta invocă propria culpă în ajungerea societății în stare de insolvență ca urmare a faptului că directorul băncii a oprit suma de 1 miliard lei din creditul contractat de în calitate de administrator al societății debitoare, sumă pe care a împrumutat-o societății AB SRL. Din această sumă, au fost recuperate doar 60.000.000 lei ROL virați de către SC COM SRL în contul debitoarei, iar diferența nu a fost recuperată nici până în prezent. Debitoarea a plătit pentru suma nerestituită penalități și majorări de întârziere care au condus la ajungerea în stare de insolvență, altfel societatea fiind solvabilă întrucât avea contracte în derulare și înregistra profit. A mai susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii creditoarei SC COM SRL, făcând referire la aceasta atât în cuprinsul hotărârii cât și în dispozitiv.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 389 din data de 10 septembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr. 30/F/-, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA în calitate de președinte comitet creditori, cu precizările formulate de creditorul SC COM SRL privind antrenarea răspunderii administratorului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următaorele:
Prin cererea înregistrată la nr. 30/F/-, creditoarea Banca Comercială Română - Sucursala în calitate de președinte al comitetului creditorilor, a solicitat judecătorului sindic autorizarea introducerii cererii privind răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății debitoare SC SRL.
Ca urmare a autorizării, BCR a solicitat angajarea răspunderii administratorului social al debitoarei, cu motivarea că societatea debitoare a beneficiat de un credit global de exploatare în sumă de 500.000 lei RON, conform contractului de credit nr. 350/5.06.2002 și actului adițional nr.3 din 7.04.2003, destinat activității de producție, confecții textile și producție confecții metalice, constatându-se ulterior că debitoarea a efectuat transferuri de sume, iar plafonul de credit nu a fost utilizat în toate cazurile conform destinației aprobate.
Creditoarea a depus la dosar mai multe ordine de plată și bilete la ordin întocmite de debitoare, în care nu au fost completate elementele concrete din care să rezulte natura economică a operațiunii efectuate, apreciindu-se astfel că administratorul social a utilizat atât resursele proprii ale firme cât și creditele bancare în alte scopuri, colateral activității de producție și bunului mers al societății, ceea ce a contribuit la ajungerea societății în imposibilitate de a-și onora obligațiile către bancă, fiind incidente dispozițiile art. 138 al. llit.a, f, din Legea 85/2006.
Creditoarea SC COM SRL, prin cererea depusă la 23.04.2007 a solicitat de asemenea antrenarea răspunderii administratorului social al falitei pentru suma de 60.000 RON plus dobânda legală, sumă datorată de falită conform ordinului de plată nr. 278/18.03.2003.
A considerat creditoarea că sumele primite de către debitoare sub formă de credit de la BCR cât și împrumutul acordat de SC COM SRL au fost folosite în alte scopuri, altele decât cele în folosul societății falite, de asemenea administratorul său nu a achitat la timp datoriile, nu a formulat un plan de afaceri și nu a încasat la timp debitele clienților săi, manifestând astfel dezinteres față de revigorarea activității firmei, fiind incidente dispozițiile art. 138 lit.a din Legea nr.85/2006.
În raportul nr. 8285 din 25 februarie 2007 depus la dosarul de faliment(fila
179) lichidatorul judiciar a susținut că, în urma analizei documentelor preluate de la administratorul social, nu a regăsit acte și fapte care să se încadreze în prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
Administratorul social a depus la dosar întâmpinare la cererea formulată de BCR - Sucursala în calitate de președinte al comitetului
creditorilor, cu precizările creditorului SC COM SRL privind antrenarea răspunderii materiale, solicitând respingerea acestor cereri ca neîntemeiate.
Pârâtul a susținut că în perioada 2000-2003 când s-a obținut creditul de la BCR, societatea debitoare avea o situație economică bună, își onora angajamentele de plată, iar sumele de bani împrumutate au fost folosite pentru achiziționarea materialelor necesare, respectiv materiale pentru confecții textile și confecții metalice, depunând la dosar drept dovadă un set de facturi emise în această perioadă.
Cu privire la suma de 1 miliard lei ROL, din creditul de 3 miliarde lei ROL
acordat de BCR, din rechizitoriul PNA întocmit în dosarul nr.95 /P/2004 privind pe inculpații, și, rezultă că acești inculpați datorită calității pe care o aveau și a influențelor la nivel local, au prejudiciat SC cu această sumă la acordarea împrumutului.
Astfel, la data de 5.06.2002 când s-a acordat împrumutul de 3 miliarde lei
debitoarei, directorul BCR l-a chemat pe pârât în biroul său și i-a
solicitat 1 miliard lei ROL pentru a fi folosit în interesul lui, solicitându-i pârâtului ordine de plată pentru suma de 1 miliard lei.
În luna februarie 2003 când pârâtul i-a cerut directorului băncii să-i restituie suma de 1 miliard lei, a apelat la alți administratori de firme care beneficiau de credite din partea BCR, procedându-se la virarea în contul debitoarei a sumei de 60.000.000 lei ROL de către SC COM SRL, iar diferența de 400.000.000 lei pentru care debitoarea a plătit penalități și majorări de întârziere nu a mai fost recuperată nici până în prezent.
Administratorul social a susținut că a ajuns în imposibilitatea de a efectua plăți, intrând sub incidența Legii 64/1995, datorită acestui credit neperformant și, mai mult aceste datorii nu au mai fost recuperate deoarece activele debitoarei au fost valorificate în procedura falimentului la prețuri mult mai mici decât prețul de achiziție, acest lucru determinând ca BCR să nu-și recupereze întreaga sumă împrumutată debitoarei.
Creditoarea SC COM SRL a încercat recuperarea sumei de 600.000.000 lei ROL ce a fost virată către debitoare, cu mențiunea "avans camion IVECO", iar prin sentința 136 din 4 martie 2004 a Tribunalului Olt pronunțată în dosarul 5449 /2004, rămasă definitivă, s-a respins cererea formulată de SC COM SRL, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, potrivit art. 138 din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului pentru una din faptele prevăzute la lit.a -, respectiv pct.a - au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, pct. f - au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Întrucât enumerarea este limitativă, răspunderea nu poate fi antrenată în cadrul săvârșirii altor fapte în afara celor prevăzute de text.
Activitatea de folosire a bunurilor sau a creditului societății debitoare în interesul propriu sau în cel al unei alte persoane, fizice sau juridice, presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății de la scopul lor firesc, într-o utilizare frauduloasă, respectiv în interes propriu sau în interesul unei terțe persoane.
Prin faptele de folosire a unor mijloace ruinătoare conform lit.f, art. 138, pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, se înțelege săvârșirea acelor fapte prin care membrii organelor de conducere, în vederea evitării sau amânării declanșării procedurii insolvenței, folosesc mijloace în care prestația societății conduse de aceștia este în mod vădit disproporționat de mare față de cea oferită în schimb.
Judecătorul sindic a constatat că susținerile creditorului BCR în sensul că nu a fost respectată destinația creditelor bancare contractate de către debitoare, nu pot fi reținute, având în vedere că în ordinele de plată întocmite de către debitoare s-au efectuat mențiuni, respectiv "avans marfă", fără să se facă dovada de către creditoare că sumele au fost folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate împrumuturile.
A mai reținut judecătorul sindic că, în ceea ce privește creanța creditoarei BCR, aceasta este reală, a fost cuprinsă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei SC SRL și recuperată în parte ca urmare a vânzării bunurilor societății debitoare, dar nu se poate susține că administratorul social a cauzat starea de insolvență a debitoarei săvârșind fapte care să se încadreze la art. 138 lit.a și f din Legea 85/2006.
Referitor la creanța creditoarei SC COM SRL, de asemenea înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, judecătorul sindic a constatat că nu se poate reține culpa administratorului social, conform art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, având în vedere că acordarea împrumutului de 600.000.000 lei către debitoare s-a efectuat ca urmare a presiunilor exercitate de către fostul director al BCR, faptele fiind cercetate conform rechizitoriului întocmit de PNA la 20 aprilie 2004 și prin care s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile de luare de mită, acordarea de credite cu încălcarea legii, abuz în serviciu contra intereselor publice, participație improprie la fals intelectual, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Analizând documentele societății debitoare, lichidatorul judiciar, desemnat în dosarul de faliment, a constatat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 134 din Legea 85/2006 în ceea ce privește antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta creditoare că din documentele anexate cererii de antrenare a răspunderii administratorului social, rezultă fără dubii, că acesta a dispus transferuri nejustificate de bani fără a exista documente concrete din care să reiasă natura economică a operațiunilor( denumire marfă, nr. factură, document contractual c ).
Mai mult, instrumentele de plată prin care s-au efectuat virările de sume cuprind suficiente elemente care să facă dovada că sumele din creditul acordat de BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA, au fost folosite în alte scopuri decât acela de a dezvolta afacerile societății și a redresa situația economică financiară a acesteia.
Mai susține recurenta că prin managementul defectuos adoptat, asociatul debitoarei a utilizat resursele proprii ale firmei cât și creditele bancare, în alte scopuri, colaterale activității de producție și bunului mers al societății.
În ceea ce privește cererea formulată de creditoarea SC COM SRL, se susține că, administratorul social al debitoarei a determinat ajungerea acesteia în stare de insolvență, prin faptul că nu a achitat la timp datoriile, nu a formulat un plan de afaceri și nu a încasat la timp debitele clienților săi, manifestând dezinteres față de revigorarea activității firmei.
Intimatul pârât a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta creditoare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA trebuia să facă dovada faptului că s-a folosit creditul în alte scopuri decât cele pentru care a fost contractat, dovadă care nu s-a făcut.
Se mai arată faptul că, așa cum s-a stabilit și în cauza penală ce formează obiectul dosarului 95/P/2004, privind pe inculpatul ( fost director al BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE SUCURSALA ) și alți inculpați, aceștia, datorită calității pe care o aveau, au prejudiciat SC SRL cu suma de un miliard lei din creditul acordat la data de 05.02.2003.
De altfel, din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă faptul că administratorul social nu a săvârșit fapte care să se încadreze în dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 304 și 3041pr.civ. constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere sau supraveghere ori a altor persoane, poate fi antrenată la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului atunci când ajungerea debitorului în stare de insolvență se datorează săvârșirii de către aceștia a uneia sau mai multor fapte expres și limitativ prevăzute la literele a-
În cauza de față, comitetul creditorilor și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a și f din Legea 85/2006, susținând pe de o parte că administratorul social al debitoarei a folosit bunurile și creditele obținute de la BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA în folosul propriu și al altor persoane, iar pe de altă parte, a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Pentru a se dispune antrenarea răspunderii administratorului social, este necesar a se întruni cumulativ elementele răspunderii civile delictuale sau după caz, contractuale.
Aceasta presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa), persoanei care răspunde.
Existența acestor condiții trebuie dovedită iar sarcina probei, incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea 85/2006 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere.
Astfel, din nicio probă administrată în cauză, nu rezultă că intimatul pârât ar fi folosit bunurile debitoarei sau creditul acordat de BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA, în interes propriu, sau în interesul altei persoane, fapt ce ar fi condus la insolvență.
Pentru a putea fi reținută fapta de la litera f, constând în folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, este necesar a se dovedi săvârșirea faptei cu rea credință.
Mijloacele ruinătoare, constau în modalități împovărătoare de obținere a unor resurse în vederea amânării momentului încetării plăților.
Față de cele arătate mai sus, criticile formulate de recurenta creditoare nu sunt fondate, întrucât necompletarea unor rubrici pe documentele contabile cum ar fi: denumirea mărfii, nr. factură, c poate constitui o faptă ce intră sub incidența legii contabilității sancționată de acest act normativ.
În ceea ce privește managementul defectuos adoptat de intimatul pârât, instanța de fond a reținut în mod corect, având la bază și raportul întocmit de lichidatorul judiciar că nu aceasta constituie cauza ajungerii în insolvență a debitoarei.
În același raport, lichidatorul judiciar menționează faptul că din analiza documentelor debitoarei nu a constatat fapte care au condus la ajungerea debitoarei în stare de faliment și care să poată fi reținute în sarcina administratorului social.
În aceste condiții, nici susținerea formulată în completarea acțiunii introductive de către creditoarea SC COM SRL, nu este fondată.
În cauză s-a dovedit că fostul director al creditoarei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA a fost condamnat în dosarul penal nr. 95/P/2004, pentru modul fraudulos în care a cordat credite mai multor societăți comerciale, printre care și debitoarea SC SRL.
Față de acestea, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă în baza art. 312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SUCURSALA cu sediul în,-, jud.O împotriva sentinței nr.389 din 10 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr.30/F/-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J- CF - prin lichidator C cu sediul în C, B, nr.2.-B, jud.D, intimata creditoare SC COM SRL cu sediul în,-, jud.O și intimatul pârât cu domiciliul în S,-, -,.A,.2,.11, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2008.
Președinte, Mateucă | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
04 Februarie 2008
Jud.red.MM
Jud.fond
Tehnored.NB/2 ex/22 februarie 2008
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Nela Ochea, Mariana Moț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
