Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 662/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 662
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Miler Iulia
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea în recursurile formulate de, -, B și B împotriva sentinței civile nr. 57/F din 6 februarie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 3 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- ca părțile să studieze volumele atașate ale dosarului de fond, să formuleze și să depună la dosar note de concluzii scrise, instanța a amînat pronunțarea la 10 2008 cînd, din lipsă de timp pentru deliberări, amînă pronunțarea la 13 2008 cînd, din același motiv, amînă pronunțarea pentru azi, 18 2008.
În termenul de pronunțare părțile au depus la dosar note de concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 57/F/6 februarie 2008 Tribunalului Vaslui, judecător sindic s-a admis acțiunea formulată de Expert Grup H și V în calitate de lichidatori ai H, B și (), anulând transferurile patrimoniale constând în cesiunea unui număr de 8 acțiuni deținute de H la B către B, reprezentând 40% din capitalul social și cesionarea unui număr de 7 acțiuni reținute de H la B către (), reprezentând 35 % din capitalul social.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară celor două tranzacții.
S-a respins cererea de intervenție formulată de
S-a reținut că La 13 iunie 2005, prin sentința civilă nr. 172/F/13 iunie 2005, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SA
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs debitoarea.
Prin decizia nr. 1172 din 17 octombrie 2005 s-a admis recursul debitoarei și s-a trimis spre rejudecare cauza.
La 15 februarie 2006, prin sentința civilă nr. 58/F/15.02.2006 s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și faliment, iar prin sentința civilă nr. 149/F din 28 iunie 2006 s-a dispus falimentul debitoarei SC SA
În 2005, debitoarea aflată în perioada de insolvență, fără autorizarea judecătorului sindic, înstrăinează un nr. de acțiuni, reprezentând 40 % din capitalul social al SC SRL, pârâtei SC SA cu prețul de 150 lei, neachitat.
Nulitatea este o sancțiune civilă ce se aplic ă unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legii în vigoare la data încheierii actului juridic respectiv.
Nulitatea are ca efect desființarea retroactivă a actului și repunerea părților în situația anterioară încheierii lui.
Așadar, legalitatea actului juridic, se verifică prin raportarea la legea în vigoare la data încheierii lui.
Actele juridice ce fac obiectul judecării au fost încheiate în perioada - decembrie, sub imperiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și falimentului.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 64/1995, se sancționau cu nulitatea operațiunile comerciale în care prestația debitorului o depășește vădit pe aceea primită, efectuată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Se sancționează cu nulitatea și actele încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Legea nr. 85/2006 conține dispoziții identice cu art. 80 al. (1) lit. b și
În speță acțiunile au fost vândute la un preț derizoriu iar fraudarea creditorilor și înțelegerea frauduloasă a părților tranzacției rezultă din faptul că prețul nu a fost încasat decât în cursul procesului în decembrie 2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs administratorul H, -, Consult B și B solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Reținând că în cauză nu a fost efectuată procedura prealabilă a concilierii directe, prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă.
Toate recursurile pe fond susțin în esență că prima instanță a reținut aspecte contradictorii, că s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și faliment împotriva debitoarei C H, iar prin sentința civilă nr. 149/F/28 iunie 2006 s-a dispus falimentul și că în perioada anterioară sentinței ( 2005) deși se află în insolvență, fără autorizarea judecătorului sindic a înstrăinat acțiunile menționate din capitalul social al pârâtei
Susțin recurenții că, într-adevăr inițial a fost deschisă o altă procedură a falimentului, care însă a fost desființată prin decizia Curții de Apel Iași nr. 4711/2005, încât la data cesiunii acțiunilor ce fac obiectul cauzei de față, nu era deschisă procedura falimentului.
Acest aspect rezultă din chiar considerentele sentinței recurate.
Așa fiind, nu se poate invoca o sentință anulată.
Prin urmare, fără o evaluare corectă a datelor, când s-a dispus deschiderea procedurii falimentului și când au avut loc înstrăinările în discuție, prima instanță a greșit evident.
Procedurile de insolvabilitate nu pot avea efect retroactiv.
Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că fiind sesizată doar cu anularea transferurilor de acțiuni, s-a pronunțat și cu privire la repunerea în situația anterioară. Ori, cu privire cel de al doilea aspect, instanța nu avea căderea să se pronunțe, deoarece nu a fost sesizată.
Cât privește plata acțiunilor, aceasta a fost onorată la data cesiunilor conform actelor depuse, neoperarea lor în contabilitate o privește pe vânzătoare, fără să afecteze în vreun mod legalitatea vânzării.
În această privință, a existat aprobarea
Nu s-a dovedit în cauză intenția de fraudă și nu se poate pune problema creării unui prejudiciu. Cât privește anularea cesiunii solicitate prin acțiune de lichidatori, aceasta implică și anularea încheierii judecătorului delegat la. cu privire la care, deși irevocabilă, nu s-a dispus și nici nu putea să o facă.
Mai mult, obiectivul expertizei vizând valoarea unei acțiuni, funcție de activul net a fost respins față de opoziția lichidatorului (încheierea de ședință), situație în care reclamanții trebuiau să facă dovada existenței unui prejudiciu. Trebuia să se demonstreze că acțiunile au o anumită valoare,pentru ca apoi să se poată susține că vânzările au fost subevaluate în intenția de a frauda pe creditori (aceștia nefiind cunoscuți, sau din cei pretinși să facă dovada creanțelor sub aspectul certitudinii, lichidității și exigibilității). Instanța de fond, nu a făcut o analiză corectă a tuturor aspectelor privind prejudiciul sub toate caracteristicile și a eventualelor creanțe.
Analizând criticile prin prisma dispozițiilor legale în materie, se constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care urmează a fi examinate.
Cererea de intervenție formulată de B este întemeiată.
Excepția neefectuării procedurii prealabile, prev. de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă invocată de pârâți este neîntemeiată, deoarece, aceasta nu se aplică în procedura specială a insolvenței. Aceasta are o reglementare specială, încât nici un text al legi insolvenței nu face trimitere la procedura concilierii iar de incidența Codului d e procedură civilă, nu poate fi vorba, cu atât mai mult, cu cât administratorul/lichidatorul judiciar nu are ce concilia cu părțile contractante în cazurile în care acestea se pretinde că au acționat în frauda creditorilor. Procedura concilierii prealabile se impune în situațiile în care litigiile se referă la cauze evaluabile în bani în raporturile juridice ivite între părți. Ori, în cauză, lichidatorii judiciari nu sunt părți în raporturi juridice de cesionare, ei în virtutea drepturilor conferite de legea specială a insolvenței au printre altele, ca atribuții și introducerea unor acțiuni, în cazuri speciale, cum este cea de față.
Cu privire la fondul pricinii, recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Sentința recurată pune în evidență că prin sentința civilă nr. 149/F/28.06.2006 s-a dispus falimentul H și că în perioada - decembrie 2005 s-au înstrăinat acțiunile către pârâții menționați, deci înainte de a exista o hotărâre prin care societatea menționată să fie trecută în faliment. Sub acest aspect este lipsită de relevanță împrejurarea că anterior s-a mai pronunțat o hotărâre în acest sens, din moment ce, aceasta a fost desființată și nu își mai poate produce efecte juridice. Tot astfel, nici hotărâre ulterioară cesiunilor, nu își poate produce efecte juridice, deoarece aceasta nu retroactivează.
În contextul dat, este relevant faptul că la data respectivelor vânzări nu era deschisă procedura insolvenței, încât înstrăinările de acțiuni rămân valabile, fără să fie necesar autorizarea judecătorului sindic. Datele la care s-a făcut referire rezultă din chiar considerentele sentinței recurate, numai că acestea nu au fost valorificate corespunzător, dându-se efecte unei hotărâri anulate.
Soluția primei instanțe este greșită și prin aceea că, deși nu s-a cerut repunerea părților în situația anterioară cesiunilor de acțiuni, prima instanță și în acest sens, pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut. Repunerea în situația anterioară este un capăt de cerere diferit, iar dacă nu a fost solicitat, nu putea să aibă rezolvare.
Cât privește plata acțiunilor, aceasta s-a făcut și chiar de nu s-ar fi făcut, modalitatea de plată este o chestiune de executare a convenției părților, fără să o afecteze în substanța sa. Cuantumul acțiunilor nu putea să fie contestat de lichidatorii reclamanți, cât timp chiar ei s-au opus obiectivului evaluării cerut de pârâți, iar instanța le-a primit punctul de vedere, respingând acest obiectiv. În condițiile date acțiunile au fost înstrăinate la valoarea nominală. Așa fiind, nu se poate pretinde, cu justificat temei, că acțiunile au fost subevaluate, din moment ce alt criteriu de referință, nu era posibil, iar afirmația "subevaluat" rămâne fără echivalent comparativ.
Operațiunile s-au făcut cu aprobarea
Având în vedere cele relevate, nedovedindu-se intenția de fraudare a creditorilor, cum se tinde să se acrediteze și nici ideea de creare a unui prejudiciu prin subevaluare, nu se putea dispune anularea cesiunilor. Aceasta impunea și anularea încheierilor judecătorului delegat la. irevocabile, iar pe cale incidentă, nu se putea dispune în acest sens.
Pentru considerentele deja expuse și cererea de intervenție formulată de B, urmează a fi admisă, fiind date cerințele art. 49 Cod procedură civilă, justificându-și interesul în cauză.
Având în vedere motivele relevate se va respinge excepția neefectuării proceduri prealabile de conciliere directă invocate de pârâții recurenți iar pe fond se vor admite recursurile acestora, modificându-se în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorii H și admiterea cererii de intervenție a
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția neefectuării procedurii prealabile, invocată de pârâți.
Admite recursurile formulate de administratorul special al H -, B, și B împotriva sentinței civile nr. 57/F/06.02.2008 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de EXPERT GRUP H și V, lichidatori judiciari, în contradictoriu cu pârâții H, B și () - vizând transferurile patrimoniale, respectiv cesionarea a 8 acțiuni deținute de H la B către B, reprezentând 40% din capitalul social și transferul patrimonial a unui număr de 7 acțiuni deținute de H la B către () -, reprezentând 35% din capitalul social.
Admite cererea de intervenție formulată de
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE, / JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
, în.
Președinte,
Red.
Tehnored.
02 ex./12.12.2008
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Miler Iulia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
