Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 201/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 201
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent " " I și pe intimat " IMPORT - EXPORT " B, intimat " " G, lichidator I, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comervciale numărul 475/S din 13.11.2007 a Tribunalului Iași - jufdecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-creditor G reprezentat de dl.cons.jr., lipsind:
- recurent Debitor - " "
- intimat Creditor - " IMPORT - EXPORT "
- lichidator -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen;
- între termene, intimatul-creditor a depus la dosar înscrisuri, reprezentînd adresa nr. 679/04.09.2007, emisă de recurentul-debitor către SC G; adresa nr. 8025/10.08.2007, prin care SC Gac onvocat recurentul-debitor la conciliere directă și confirmarea de primire), după care
Dl. cons.jr. apreciază că nu se impune amînarea cauzei pentru a se comunica duplicatele acestor înscrisuri recurentului-debitor întrucît aceste înscrisuri sunt cunoscute părții, parte fiind emanate de recurentul-debitor iar parte primite și confirmate de către acesta. Alte cereri nu mai are de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. cons.jr., pentru intimatul-creditor G, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Gad ovedit că suma cu care s-a înscris în tabelul de creanțe constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă. Susținerile recurentului debitor cu privire la facturile nesemnate sunt nefondate, deoarece acestea reprezintă facturi de ștornare a unor sume de bani și care au fost comunicate recurentului-debitor prin poștă. În general, toate facturile sunt semnate și ștampilate de către reprezentanții legali ai
Declarînd închise dezbaterile, Curtea rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 475/S/13.11.2007 a Tribunalului Iași, judecător sindic, s-a hotărât:
Respinge contestația formulată de debitorul ""
Admite cererea formulată de creditorul " IMPORT EXPORT", cu sediul procesual ales în B,-, sector 6 și "", cu sediul în G,- pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului ""
În temeiul art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului "", cu sediul în I,-.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței,
Numește administrator judiciar pe, cu sediul în I,-, --1,. B,. 3,. 2, cod de identificare fiscală -, nr. înregistrare UNPIR - 0023 care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege și care, în lipsa unei convenții încheiată cu creditorii, va fi remunerat în baza deconturilor aprobate de judecătorul-sindic.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
Fixează termenul limită pentru depunerea creanțelor la 07.01.2008.
Fixează termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 31.01.2008.
Fixează termenul limită pentru depunerea contestațiilor la tabelul preliminar la 15.02.2008.
Fixează termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la 26.02.2008 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 27.02.2008.
Fixează data ședinței adunării creditorilor la data de 29.02.2008, ora 11,00 la sediul Tribunalului Iași - judecător sindic, din I, str. -, nr. 20-A și dispune convocarea creditorilor debitorului de către administratorul judiciare.
Dispune trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
În temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a acestei obligații, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
S-a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr. 4021/99/12.06.2007, creditorul " IMPORT EXPORT" - a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului "" I pentru o creanță în sumă totală de 78.463,15 lei reprezentând prețul produselor livrate acestuia, dobândă legală și penalități de întârziere.
În urma comunicării acestei cereri, debitorul formulează contestație, în esență, susținând că nu se află în insolvență neplata datorându-se unei temporare întârzieri generată de proprii debitori care nu și-au onorat obligațiile,că nu există titlu executoriu pentru creanța solicitată și că anterior sesizării pentru deschiderea procedurii, creditorul nu a încercat recuperarea debitorului în condițiile stabilite prin contractul încheiat de părți.
O cerere pentru aplicarea procedurii insolvenței față de debitor, a formulat și creditorul "" G pentru o creanță totală de 278.269,79 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate debitorului și respectiv creanțele împotriva debitorului cesionate acestuia de ""
Contestația debitorului este neîntemeiată motivat de următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006, orice creditor care are împotriva patrimoniului unui debitor aflat în insolvență o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii. Prin urmare, legea nu cere existența unui titlu executoriu ci doar a unui titlu ce face dovada unei creanțe certe (a cărei existență să nu fie discutabilă din punct de vedere juridic), lichidă (determinată ca valoare) și exigibilă (care să fi ajuns la scadență).
Cât privește modalitatea de realizare a creanțelor de către creditor, alegerea aparține acestuia însă pentru a avea acces la procedura de executare silită colectivă reglementată de Legea nr. 85/2006 trebuie întrunite condițiile impuse cumulativ de aceasta referitoare la creanță și starea de insolvență.
În speță, toate aceste cerințe sunt satisfăcute de ambele cereri introductive, fiecare creditor probând prin înscrisurile depuse (ce provin de la debitor sau sunt recunoscute de acesta) că are o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și într-un cuantum ce depășește valoarea prag de 10.000 lei împotriva debitorului.
În ceea ce privește starea de insolvență, adică lipsa sau insuficiența fondurilor bănești necesare plății datoriilor pe măsură ce ele devin exigibile, debitorul trebuie să înlăture prezumția generală prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 iar dovada contrară putea fi făcută cu extras de cont care să ateste că posedă disponibilități bănești suficiente pentru plata creanțelor. O astfel de dovadă nu a fost produsă iar concluzia este aceea că datoriile reclamate nu au acoperire în disponibilitățile bănești ale debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "" I, susținând că, creanța reclamată de "" și " IMPORT EXPORT", nu îndeplinește condiția prevăzută de Codul d e procedură civilă în art. 379, respectiv nu este certă, lichidă și exigibilă.
Într-adevăr, între "" și "" au existat o serie de relații comerciale. În baza acestor relații, cele două societăți au îndeplinit prestații reciproce. Sumele datorate de "", către "" nu ating în nici un caz cuantumul precizat în cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de creditoare.
Nele din facturile anexate de creditoare nu se regăsesc în contabilitatea "", nefiind acceptate la plată de către societatea recurentă.
Solicită a se avea în vedere faptul că, de pe unele dintre aceste facturi, emise de "", lipsește semnătura reprezentantului legal al "", nefiind așadar acceptate la plată.
Potrivit dispozițiilor art. 46 Cod comercial, "obligațiile comerciale și liberațiunile se probează prin facturi acceptate". Prezentarea unor facturi neacceptate nu poate face dovada unor debite neachitate.
Referitor la debitele izvorâte din contractele de cesiune de creanță, precizează că aceste contracte nu se regăsesc la sediul ""
Trebuie avut în vedere faptul că "" a cumpărat de la societatea recurentă în februarie 2005 utilaje în valoare de 300.000 RON, ce au fost ridicate abia în vara anului 2007, punând astfel în imposibilitate "" de a închiria aceste spații, astfel că s-au înregistrat în cadrul societății recurente pagube de peste 250.000 RON.
În aceste condiții, "" nu reprezintă un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței - prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
În ceea ce privește creanța invocată de către " IMPORT EXPORT", trebuie avut în vedere faptul că această creanță nu este una certă, lichidă și exigibilă, conform dispozițiilor legale în materie. În primul rând, conform contractului între societatea pârâtă și " IMPORT EXPORT", - art. 16 - "orice litigii se vor soluționa de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, ale cărei decizii sunt definitive și executorii".
Menționează că această societate nu a urmat calea prevăzută în contract, contract ce reprezintă "legea părților".
De altfel, contractul la care face referire este încheiat în anul 2002, fiind valabil 12 luni, iar creanțele solicitate de această societate se referă la facturi emise în anul 2006, neavând o bază contractuală pentru calculul penalităților solicitate și astfel creanța invocată nu este una certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește penalitățile solicitate de " IMPORT EXPORT", acestea nu au fost calculate "conform înțelegerii dintre părți", așa cum afirmă aceasta.
Nu a încheiat și nu a avut cunoștință de o asemenea înțelegere. De asemenea, mențiunile cu privire la penalități care se regăsesc pe factură, nu le putea lua în considerare, nefiind acceptate de către recurentă. În acest caz cumpărătorul a semnat pe factură în legătură cu marfa și primirea facturii și nu cu privire la penalitățile solicitate de această societate. Trebuie avut în vedere că penalitățile solicitate de către " IMPORT EXPORT" nu au fost prevăzute în nici un fel în contractul dintre părți și nici nu ne-au fost facturate aceste penalități pentru a le putea sau nu însuși.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că " IMPORT EXPORT" nu a făcut nici un fel de procedură prealabilă de recuperare a sumei, nici pe calea executării silite, pentru a determina dacă societatea recurentă este sau nu în stare de insolvabilitate.
Având în vedere cele menționate mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se dispună modificarea sentinței comerciale nr. 475/S din data de 13.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulată de către " IMPORT EXPORT" și "" - G și, de asemenea, solicită, ca până la soluționarea recursului să se dispună suspendarea procedurii generale a insolvenței.
Analizând aspectele relevate în raport de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul nu este întemeiat.
Conform art. 3 din Legea nr. 85/2006, creditorul care are o creanță certă, lichidă și exigibilă, asupra patrimoniului unui debitor, de mai mult de 30 de zile anterioare deschiderii procedurii, ester îndreptățit să inițieze procedura insolvenței. Legea nu cerere s existe un titlu executoriu ci doar a unui titlu care să dovedească existența unei creanțe certe, lichide și exigibile (să nu fie din punct de vedere juridic, discutabilă) să fie determinată ca valoare (lichidă), să fie ajunsă la scadență (exigibilă).
Cât privește valorificarea creanței de creditor, alegerea modalității aparține acestuia. Accesul la procedura de executare silită colectivă în spiritul Legii nr. 85/2006 impune condițiile cumulative privind creanța menționată mai sus cât și starea de insolvență.
În cauză, creditoarele dovedesc prin înscrisurile depuse că provin de la debitor, că sunt recunoscute de acesta și că au creanță certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile care depășesc pragul de 19.000 lei, împotriva debitorului.
Starea de insolvență, constând în lipsa fondurilor bănești necesare plăților datoriilor exigibile, în sensul prezumției generale circumscrise de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nu a fost răsturnată prin vreo dovadă contrară (extras de cont care să ateste disponibilități bănești suficiente pentru stingerea creanțelor.
Așa fiind, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a se respinge recursul sub aspectul tuturor aspectelor invocate, care se vădesc a fi neconfdate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "" I împotriva sentinței comerciale nr. 475/S din 13.11.2007 a Tribunalului Iași - Comercial, Faliment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.04.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
12.05.2008
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
